Maica Domnului (Luca 1,43)

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de georgeval

1. In primul rand nu cred ca am gresit atunci cand am spus ca Gavriil este arhanghel. [...] ca si Mihail, Gavriil este Arhanghel.

Până la proba scripturistică, o consider greşeală.

În prealabil postat de georgeval

Este greu sa fac o referire clara la notiunea de har. Aceasta invatatura lipseste cu desavarsire din teologia neoprotestanta.

Serios? Teologia neoprotestantă se remarca tocmai prin învăţătura mântuirii prin har, nu ştiţi ce vorbiţi.

În prealabil postat de georgeval

3. Salutarea nu este o simpla urare, ci plecaciune. Asta nu se mai mentioneaza in Scriptura, dar trebuie sa apelez la obiceiurile evreilor ca sa inteleg. Dar iata inca o dovada ca va limitati doar la litera.

Dacă m-aş limita doar la literă aş înţelege ca dvs., anume că trebuie să facem plecăciuni când salutăm pe respect pe cineva. Evreii din vechime se plecau până la pământ când salutau cu respect pe cineva. De ce aş face şi eu la fel din moment ce nici nu sunt evreu, nici nu trăiesc în aceeaşi cultură?

[Eugen7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Teologia neoprotestantă se remarca tocmai prin învăţătura mântuirii prin har

una e sa te mantuiesti PRIN HAR si alta e sa te mantuiesti DOAR PRIN HAR (adica exclusiv prin har).
noi ortodocsii spunem ca ne mantuim prin har in conlucrarea activa cu Hristos, care se vede doar in fapte.
neoprotestantii spun ca se mantuiesc numai prin har (Sola gratia), ca un favor care il face Dumnezeu doar cui vrea El, independent de dorinta si vointa si faptele omului.

dar sa nu ne departam de subiect. Daca consideri ca Psalmul 44 nu este o profetie mesianica si despre Maica Domnului, asa cum sustine Biserica Ortodoxa, spune-ne despre cine se vorbeste in aceste versete din psalmul 44? (Hristos nu s-a incins fizic cu sabia niciodata si nici nu a tras vreodata fizic cu arcul si nici nu a infipt sageti fizice (materiale) in inima nimanui.)
Cine este cel care unge si cine este cel uns? Si cum vine asta ca el (cel despre care se vorbeste in Psalm) are Dumnezeul lui? ori e un singur Dumnezeu pentru toti (ingeri si oameni) ori fiecare are Dumnezeul lui? Si acesta despre care se vorbeste ori e om ori e Dumnezeu, caci in versetul 8 il numeste "Dumnezeule"?

"3. Împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decât fiii oamenilor; revărsatu-s-a har pe buzele tale. Pentru aceasta te-a binecuvântat pe tine Dumnezeu, în veac.
4. Încinge-te cu sabia ta peste coapsa ta, puternice,
5. Cu frumuseţea ta şi cu strălucirea ta. Încordează-ţi arcul, propăşeşte şi împărăţeşte,
6. Pentru adevăr, blândeţe şi dreptate, şi te va povăţui minunat dreapta ta.
7. Săgeţile tale ascuţite sunt puternice în inima duşmanilor împăratului; popoarele sub tine vor cădea.
8. Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului, toiag de dreptate toiagul împărăţiei Tale.
9. Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtaşii Tăi. " Psalmul 44,3-9.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Eugen7

una e sa te mantuiesti PRIN HAR si alta e sa te mantuiesti DOAR PRIN HAR (adica exclusiv prin har).
noi ortodocsii spunem ca ne mantuim prin har in conlucrarea activa cu Hristos, care se vede doar in fapte.
neoprotestantii spun ca se mantuiesc numai prin har (Sola gratia), ca un favor care il face Dumnezeu doar cui vrea El, independent de dorinta si vointa si faptele omului.

dar sa nu ne departam de subiect. Daca consideri ca Psalmul 44 nu este o profetie mesianica si despre Maica Domnului, asa cum sustine Biserica Ortodoxa, spune-ne despre cine se vorbeste in aceste versete din psalmul 44? (Hristos nu s-a incins fizic cu sabia niciodata si nici nu a tras vreodata fizic cu arcul si nici nu a infipt sageti fizice (materiale) in inima nimanui.)
Cine este cel care unge si cine este cel uns? Si cum vine asta ca el (cel despre care se vorbeste in Psalm) are Dumnezeul lui? ori e un singur Dumnezeu pentru toti (ingeri si oameni) ori fiecare are Dumnezeul lui? Si acesta despre care se vorbeste ori e om ori e Dumnezeu, caci in versetul 8 il numeste "Dumnezeule"?

"3. Împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decât fiii oamenilor; revărsatu-s-a har pe buzele tale. Pentru aceasta te-a binecuvântat pe tine Dumnezeu, în veac.
4. Încinge-te cu sabia ta peste coapsa ta, puternice,
5. Cu frumuseţea ta şi cu strălucirea ta. Încordează-ţi arcul, propăşeşte şi împărăţeşte,
6. Pentru adevăr, blândeţe şi dreptate, şi te va povăţui minunat dreapta ta.
7. Săgeţile tale ascuţite sunt puternice în inima duşmanilor împăratului; popoarele sub tine vor cădea.
8. Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului, toiag de dreptate toiagul împărăţiei Tale.
9. Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtaşii Tăi. " Psalmul 44,3-9.

Exact, asa inteleg si eu lucrurile. Dar se stie ca sectantii nu au darul de a intelege in profunzime, au ochii legati si simturile adormite. Daca scrie ca se incinge cu sabia ei vad in fata ochilor un barbat la propriu care isi pune sabia la brau. Daca scrie despre un imparat si o imparateasa el se gandeste la imparati la propriu, care se casatoresc, nu intelege adevarata esenta, daca scrie ca a poftit imparatul frumusetea ta, el se gandeste la pofte trupesti. Eu de mult am ajuns la concluzia ca a discuta contradictoriu cu un sectant este ca si cum te-ai lupta cu morile de vant. Cel orb nu poate vedea, cel surd nu poate auzi.

Este cu adevarat un psalm mesianic. ``te-a uns pe Tine Dumnezeule, Dumnezeul Tau.`` - Isus care va veni. si implicit trinitatea: Tatal, Fiul si Duhul Sfant (`` pe Tine Dumnezeule``, ``Dumnezeul Tau``, ``revarsatu-s-a har pe buzele Tale``)
``Smirna si aloea care imbalsameaza vesmintele tale.`` Moartea si invierea lui Isus. (hainele se imbalsameaza doar la morti)
``Statut-a imparateasa de-a dreapta Ta`` Fecioara Maria, mijlocitoare pentru noi la Domnul Isus Hristos.

[dobrin7m]

Urmati linkul:
http://psaltirea.wordpress.com/2008/...a-psalmul-443/

Sfînta Scriptură nu atribuie nici o valoare deosebită frumuseţii fizice, şi în general nici unui lucru din cele trecătoare. De aceea oricine citeşte Sfintele Scripturi trebuie să se înarmeze cu multă atenţie şi înţelepciune, spre a şti să vadă că aparenta laudă a frumuseţii fizice are în vedere de fapt frumuseţea sufletului şi a valorilor spirituale.
Fără îndoială, frumuseţea spirituală face ca să fie minunat de atrăgător şi cel mai puţin frumos chip, tot aşa cum urîţenia sufletească urîţeşte şi cel mai frumos chip.
Prorocul David, cel care revarsă cuvînt bun din inima lui (Psalmul 44: 1), spune împăratului lui, Domnul Iisus Hristos: împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decît fiii oamenilor.
Domnul Şi-a făurit Lui-Şi trupul Său omenesc aşa cum a dorit. Dacă ar fi dorit să Se întrupeze pe pămînt ca cel mai frumos dintre oameni, aşa ar fi şi făcut. Dar nimic din Sfintele Scripturi nu ne arată că El ar fi atras la El mulţimile prin frumuseţea Lui fizică izbitoare sau prin felul înfăţişării Lui.
El Însuşi a zis: trupul nu foloseşte la nimic (Ioan 6: 66). Prin urmare, limpede este că Prorocul David nu grăieşte aici de frumuseţea trupească a Mîntuitorului, ci de dumnezeiasca Lui frumuseţe duhovnicească. Aceasta se vede din următoarele cuvinte ale Pslamistului: revărsatu-s-a har de pe buzele Tale (Psalmul 44: 3).
Aşadar, frumuseţea Fiului lui Dumnezeu nu stă în forma buzelor gurii Lui, ci în bogăţia harului care se revarsă de pe ele. Despre Hristos grăişte şi Prorocul Isaia: nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag. Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea Căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă (Isaia 53: 2-3).
Putem vedea oare un acord între David şi Isaia? Cu adevărat, putem, cuvintele lor stau într-un acord desăvîrşit. David grăieşte de frumuseţea interioară a lui Hristos, pe cînd Isaia grăieşte de umilirea şi batjocorirea Lui ca fiinţă umană exterioară. Isaia a zis că în El oamenii nu vor vedea nici chip de rege, nici de om bogat, ci vor vedea în El pe rob şi pe omul care este cunoscător al suferinţei.
O Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase, Tu eşti mai frumos decît toţi oamenii pămînteşti şi îngerii cereşti! Slava Ta este nepieritoare iar frumuseţea Ta, fără de sfîrşit!
O Stăpîne Preablînde, îndepărtează urîţenia sufletelor noastre celor desfigurate de păcat, rugămu-ne şi ne cucerim Ţie!
Căci a Ta este toată slava şi mulţumită în veci, Amin.

[dobrin7m]

Urmati linkul:
http://psaltirea.wordpress.com/2008/...-psalmul-4415/

Biserica lui Dumnezeu este fiica împăratului. Oricît de săracă şi de lipsită de farmec ar putea ea părea celor care o privesc cu ochiul trupesc, din afară, oricît de prigonită sau de umilită, ea este plină de strălucire regală şi de frumuseţea dinlăuntru.
Regele, Cel Care este împodobit cu frumuseţea mai mult decît fiii oamenilor (Psalmul 44: 1), dăruieşte din frumuseţea Lui şi fiicei Lui regale.
Biserica lui Dumnezeu este ca un strai al lui Hristos; Hristos sălăşluieşte întru dînsa. Nici o frumuseţe exterioară nu se poate compara cu frumuseţea cea dinăuntru, adică, cu frumuseţea lui Hristos.
Preasfînta Născătoare de Dumnezeu este fiica împăratului. Ea este îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată (Psalmul 44: 11). Această haină este virtutea sufletului ei. Că trebuie să înţelegem cuvîntul „haină” ca „suflet” se vede din parabola nunţii fiului de împărat. Omul care nu este îmbrăcat în haină de nuntă este izgonit de la masa împăratului şi pedepsit cu moarte (cf. Matei 22: 1l-l3). Adevărata credinţă în Dumnezeu a fost haina aurită şi prea înfrumuseţată a Preasfintei Fecioare.
Fecioria, blîndeţea, milostivirea, sfinţenia, evlavia, supunerea desăvîrşită faţă de voia lui Dumnezeu, şi toate celelalte virtuţi, au fost ca nişte alesături cusute cu fir scump pe această haină aurită.
Cu toate acestea, frumuseţea ei adevărată a fost dinăuntru, de la Domnul Hristos Care S-a ascuns în ea şi S-a născut din ea.
Sufletul fiecărui creştin credincios este ca o fiică a împăratului. Toată frumuseţea sufletului este în Hristos şi vine de la Hristos, Care este în suflet. Sufletul lipsit de Hristos Soarele Dreptăţii este întunecat şi trist, fără chip şi fără frumuseţe, precum şi lumea din care soarele trupesc ar dispărea desăvîrşit.
O Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase, Cela ce eşti Izvorul milostivirilor şi Chivernisitorul cel iubitor de oameni al vieţilor noastre, îmbracă-ne pre noi cu straiul virtuţii, ca să nu ne aflăm goi şi acoperiţi de ruşine în Ziua înfricoşată a Judecăţii.
Căci noi Ţie ne închinăm şi pre Tine Te slăvim în veci, Amin.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de dobrin7m

Exact, asa inteleg si eu lucrurile. Dar se stie ca sectantii nu au darul de a intelege in profunzime, au ochii legati si simturile adormite. Daca scrie ca se incinge cu sabia ei vad in fata ochilor un barbat la propriu care isi pune sabia la brau.

Valabil şi pentru dvs. răspunsul de mai sus.

În prealabil postat de dobrin7m

Daca scrie despre un imparat si o imparateasa el se gandeste la imparati la propriu, care se casatoresc, nu intelege adevarata esenta

Dacă e vorba de Împăratul Ceresc, ce fel de împărăteasă cunoaşteţi în Cer? "Împărăteasa Cerului" apare doar în religiile păgâne, de la Babilon cetire. Dacă e vorba de împărăteasă la figurat, aceasta nu poate fi decât pe pământ şi ar putea fi identificată eventual cu Biserica, aşa cum au spun unii Părinţi (Origen, Eusebiu, Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Chiril al Alexandriei).

În prealabil postat de dobrin7m

daca scrie ca a poftit imparatul frumusetea ta, el se gandeste la pofte trupesti.

Asta ai gândit mătăluţă. Ruşinică!

În prealabil postat de dobrin7m

``Statut-a imparateasa de-a dreapta Ta`` Fecioara Maria, mijlocitoare pentru noi la Domnul Isus Hristos.

După ce faceţi o aplicaţie inoportună "împărătesei", mai comiteţi şi o gravă eroare teologică, căci singurul nostru Mijlocitor este Iisus Hristos:

"Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus" (1 Tim.2,5)

"Cine este Cel ce osândeşte? Hristos, Cel ce a murit, şi mai ales Cel ce a înviat, Care şi este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care mijloceşte pentru noi!" (Rom.8,34)

[Eugen7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

După ce faceţi o aplicaţie inoportună "împărătesei", mai comiteţi şi o gravă eroare teologică, căci singurul nostru Mijlocitor este Iisus Hristos:

"Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus" (1 Tim.2,5)

"Cine este Cel ce osândeşte? Hristos, Cel ce a murit, şi mai ales Cel ce a înviat, Care şi este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care mijloceşte pentru noi!" (Rom.8,34)

Dar unul este “Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni, omul Iisus Hristos .” (I Tim 2,5). Cultele protestante si neoprotestante cred ca Maica Domnului se confunda cu Hristos sau ia locul Lui in procesul mijlocirii. Insa este o diferenta intre mijlocirea Maicii Domnului si cea a Fiului ei. In timp ce termenul folosit pentru a reda mijlocirea Maicii Domnului este cel de πρέσβεια (solitoare), pentru mijlocirea Mantuitorului se foloseste termenul de μεσιτεuέι care inseamna o mijlocire prin El insusi.

Maica Domnului mijloceste pentru noi la Hristos Dumnezeu (Ioan cap 2).

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Eugen7

Dar unul este “Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni, omul Iisus Hristos .” (I Tim 2,5). Cultele protestante si neoprotestante cred ca Maica Domnului se confunda cu Hristos sau ia locul Lui in procesul mijlocirii.

Cultele neoprotestante nu cred că maica Domnului s confunda cu Hristos şi că ia locul Lui în procesul mântuirii, ci cred că ortodocşii îi acordă prerogative pe care nu le are şi de care s-ar îngrozi dacă le-ar auzi. Bine că se odihneşte netulburată de asemenea grozăvii teologice. Inima ei ar fi străpunsă a doua oară de o sabie...

În prealabil postat de Eugen7

Insa este o diferenta intre mijlocirea Maicii Domnului si cea a Fiului ei. In timp ce termenul folosit pentru a reda mijlocirea Maicii Domnului este cel de πρέσβεια (solitoare), pentru mijlocirea Mantuitorului se foloseste termenul de μεσιτεuέι care inseamna o mijlocire prin El insusi.

Aţi putea să-mi daţi şi o referinţă biblică pentru acet tip de mijlocire (πρέσβεια)?

În prealabil postat de Eugen7

Maica Domnului mijloceste pentru noi la Hristos Dumnezeu (Ioan cap 2).

Mai exact...?

[george.marian]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Nu am cunoştinţă despre neoprotestanţi care să nege supranaturalul naşterii lui Iisus or care să afirme că ar fi fost fiul lui Iosif. Şi chiar dacă ar exista asemenea "creştini", eu nu sunt de acord cu ei.


Nu există o asemenea calitate de "Născătoare de Dumnezeu" (Teotokos), aceasta a fost inventată de oameni străini de Cuvântul lui Dumnezeu şi este o adevărată blasfemie la adresa lui Dumnezeu care n-a fost "născut", El există din veşnicii!

Hristos Dumnezeul chiar daca exista din veci, el din veci exista nascut din Tatal-Dumnezeu, nu facut, de-o-fiinta cu Tatal.

Revenim la subiectul principal , termenul de Theotokos, adica Nascatoare de Dumnezeu.

Conform Lc. 1, 27 Maica Domnului este numită Fecioară avându-se în consideraţie faptul că, la vestirea îngerului ea era Fecioară şi nu femeie. Evanghelistul Luca specifică diferenţa dintre Maria si Iosif, prin specificaţia că Maria era Fecioară , o Fecioară logodită cu un bărbat, adică cu sfântul Iosif.

Legat de aceste atribute pe care Maria le primeşte părintele Dumitru Stăniloae spune ca „ea primeşte să fie Maică, deşi era hotărâtă să rămână fecioară. Primeşte să fie Maică, cu riscul de a nu mai părea oamenilor fecioară, până când se vor convinge, măcar unii din ei, prin Învierea Lui, că El e cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, deci s-a născut din ea pe cale mai presus de fire, păzindu-i fecioria. Ea primeşte să fie Maică pentru că în conştiinţa ei ştie că rămâne şi Fecioară şi de pe altă parte are încredere că Dumnezeu va avea grijă ca bătrânul Iosif pe care ea şi-l luase., ca viitor soţ, pentru ca să-i ocrotească fecioria, să afle că ea, cu toate că se va arăta purtând în pântece şi născând un Fiu, e totuşi Fecioară. De asemenea va avea grijă ca alte persoane să-şi dea seama că Cel ce se va naşte sau s-a născut din ea, e Fiul lui Dumnezeu, care-i cruţă sau i-a cruţat fecioria.”[1]

În textul de la Lc. 1, 43, avem titulatura pe care Elisabeta a dat-o Mariei, după vestirea naşterii lui Iisus pe care o adusese Arhanghelul. Găsim aici pentru prima dată, denumirea de „Maica Domnului”.Cu alte cuvinte Fecioara de la Lc. 1, 27 este şi Maică.

Elisabeta este, „după dreptul Iosif cea dintâi fiinţă omenească care înţelege, luminată de Duhul Sfânt, marea taină ce se petrecea cu Maria”.[2] Prin lauda şi cuvintele sale Elisabeta aduce cinstire Maicii Domnului. Iată ce spune părintele Dumitru Stăniloae referindu-se la acest episod:
„Dacă recunosc pe cineva ca Domn al meu, nu voi cinsti şi pe Maica Lui? Dacă acest Domn este Domnul domnilor (I Tim 6, 15), Împăratul Împăraţilor, Cel nemuritor, nu o voi cinsti pe Maica Lui cu o cinste mai mare decât pe oricine care Îi este apropiat lui Hristos, mai mult decât pe apostoli, mai mult decât pe îngeri? Maica Împăratului nu e numită şi ea Împărăteasă? Însăşi expresia: De unde mie aceasta, ca să vie Maica Domnului la mine?, arată cât de mare o consideră Elisabeta, bătrâna maică a proorocului Ioan Botezătorul, pe tânăra Maică a lui Hristos.”[3]

În Mt. 1, 18, Evanghelistul, folosind expresia „mama Lui” clarifică faptul că Fecioara este Maică şi a rămas Fecioară deşi este mamă, pentru că naşterea s-a făcut de la Duhul Sfânt pe cale supranaturală şi nu pe calea unei împreunări fizice. Cele trei citaţii evanghelice ne-au adus pe rând, titulatura de Fecioară, de Maică şi ne-a prilejuit în ultima dintre ele, constatarea naşterii supranaturale, dumnezeieşti a lui Dumnezeu Cuvântul din Fecioara Maria.

În Lc. 1, 48 însă, contrar argumentelor catolice stipulate în pseudo-dogmele mariologice post-conciliare, Maica Domnului se situează în faţa Fiului ei ca roaba Domnului. Smerenia Preacuratei este observabilă şi în episodul de la Nunta din Cana,
unde le spune slujitorilor: „Faceţi orice vă va spune” (In. 2, 5). Titulaturile enunţate în Evanghelii, acela de Fecioară şi Maică, alături de aceea de Născătoare de Dumnezeu, care reiese din Mt. 1, 18 şi Lc. 1, 35 se vor regăsi în formulările simboalelor ulterioare şi implicit în dogma mariologică. Cel ce S-a născut din Fecioară este Fiul lui Dumnezeu (Lc. 1, 35) dar şi Fiul Omului ,lucru care va apare în dogma mariologică ca dublă consubstanţialitate a Fiului întrupat. Toate aceste titulaturi date Mariei şi pe care le găsim în Sfânta Scriptură nu fac altceva decât să evidenţieze realitatea paradoxului Fecioară şi Maică, ca bază pentru învăţătura legată de apelativul de Născătoare de Dumnezeu Θεοτόκος - Theotokos).


„Biserica a considerat totdeauna pe Fecioara Maria Născătoare de Dumnezeu, căci în aceasta se implică mărturisirea că Cel ce S-a născut din ea nu e o persoană omenească deosebită de cea dumnezeiască, ci Însuşi Fiul lui Dumnezeu S-a născut din ea, după firea Sa omenească. Niciodată nu se naşte o fire, ci un ipostas, care în ordinea omenească este o persoană, dacă firea nu vine la subzistenţă reală decât ca persoană. Persoana care Se naşte din Fecioara Maria este identică cu Persoana Cuvântului dumnezeiesc, Care prin Întrupare Se face şi persoana firii omeneşti.” [4]
De aici se observă legătura strânsă dintre statutul de Născătoare de Dumnezeu a fecioarei Maria şi întruparea lui Hristos. „Naşterea simultană a Dumnezeului şi a omului, adică a unei singure fiinţe divino-umană din Maria fac din ea Maica Domnului sau Născătoarea de Dumnezeu” .[5]

„Din Fecioara Maria Se naşte deci Fiul lui Dumnezeu Însuşi, ca persoană a firii omeneşti. A respinge calitatea aceasta a Fecioarei Maria înseamnă a respinge întruparea Fiului lui Dumnezeu, a contesta că Fiul lui Dumnezeu însuşi S-a făcut om, a nega că Iisus Hristos este Însuşi Fiul lui Dumnezeu cel întrupat pentru un dialog etern cu noi, făcându-Se în acest scop şi persoană omenească. A nega că Fecioara Maria este Născătoare de Dumnezeu înseamnă a nega că Însuşi Fiului lui Dumnezeu S-a făcut Fiul ei, deci Fiul Omului.”[6]

[1] Pr. Prof. D. Stăniloae, Maica Domnului în prologul evangheliei de la Luca, în Studii Teologice, anul XXXII, nr. 3, iulie-septembrie, 1980, p. 447
[2] Ibidem, p. 450
[3] Ibidem, p 451
[4] Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. II, Ed. IBMBOR., Ediţia a III- a, Bucureşti, 2003, p. 79
[5] Pr. Prof. Ioan G. Coman,Şi Cuvântul trup s-a făcut - Hristologie şi Mariologie Patristică, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1993, p 394
[6] Pr. Prof., Dumitru Stăniloae, T.D.O, vol II., p.80

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

[kesarion_breb]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Bine că se odihneşte netulburată de asemenea grozăvii teologice. Inima ei ar fi străpunsă a doua oară de o sabie...

O să vezi tu "odihnă netulburată" când vei ajunge în fundul iadului pentru astfel de vorbe, obraznicule !!