Maica Domnului (Luca 1,43)

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de georgeval

Te sfatuiesc sa o cinstesti asa cum a cinstit-o Arhanghelui Gavriil si in timp vei intelege si cata cinstire i-au acordat Apostolii

1. Îngerul Gavriil, nu Arhanghelul Gavriil.
2. "Cinstirea" îngerului se rezumă la un simplu salut: [χαίρε], o formă veche de salutare care exprima stimă şi bună voinţă. Cuvântul tradus în felul acesta este forma imperativă a verbului [χαίρω], „a se bucura” sau „a fi vesel”. Forma aceasta de salutare ar putea fi comparată cu salutarea: „Pace vouă!” (Luca 24,36), o formă obişnuită de salutare în Orientul de astăzi, ca şi din vechime. Deci când o s-o întâlnim pe maica Domnului, o vom saluta în acest fel. Mulţumit?

În prealabil postat de georgeval

Cuvintele Arhanghelului sunt pline de teologie "Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.

"mare har"„foarte favorizată”, „înzestrată cu har”, [κεχαριτωμένη] , expresia aceasta prezintă pe maica Domnului ca primitoare de favoare divină sau de har, nu dătătoare de aşa ceva. Expresia aceasta maltratează enunţarea îngerului dacă este considerată că lasă să se înţeleagă că Maria de aici înainte era dătătoare de har divin şi nu primitoare a lui. Îngerul Gavriil nu a înzestrat-o cu merit personal pe care să-l acorde altora.
Este clar că îngerul nu a acordat Mariei nimic mai mult decât este la îndemâna tuturor credincioşilor creştini din folosirea aceluiaşi cuvânt grec în Efeseni 1,6 unde apostolul Pavel afirmă despre har că Tatăl „ni l-a dat” (literal, „ne-a înzestrat cu har”) în Prea Iubitul Lui [Hristos] – nu în Maria! Mariei i se făcuse „mare har” [era „foarte favorizată”] numai, aşa cum explică îngerul, pentru că Domnul era cu ea. Ea căpătase „îndurare înaintea lui Dumnezeu” (Luca 1,30) şi era, literal, „înzestrată cu har”.

În prealabil postat de georgeval

Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? " Luca 1,28-19.

Nu este nici un fel de "închinăciune", nu ştiu de unde a mai scos-o şi pe asta traducătorul ortodox. Expresia în originalul grecesc este [άσπασμός] şi înseamnă "salutare", "urare"şi o poţi întâlni şi în alte locuri adresată tuturor credincioşilor: 1 Cor.16,21; Col.4,18; 2 Tes.3,17.

În prealabil postat de georgeval

Expresiile : "Cea plina de dar " sau "Domnul este cu Tine" le intalnim numai in cazul Maicii Domnului.

Fals! Aşa cum am mai spus, prima expresie o întâlnim în Efes.1,6 cu aplicabilitate oricărui credincios, iar a doua expresie [o κύριος μετά σού] o poţi întâlni şi în 2 Tim.4,22 în forma: [Ο κύριος μετά τού] cu aplicabilitate întregii Biserici!

P.S. Când îi faceţi o icoană lui Ghedeon să-l "cinstiţi" căci Domnul este şi cu el [κύριος μετά σού] (Jud.6,12)?

[georgeval]

În prealabil postat de tricesimusquintus

1. Îngerul Gavriil, nu Arhanghelul Gavriil.
2. "Cinstirea" îngerului se rezumă la un simplu salut: [χαίρε], o formă veche de salutare care exprima stimă şi bună voinţă. Cuvântul tradus în felul acesta este forma imperativă a verbului [χαίρω], „a se bucura” sau „a fi vesel”. Forma aceasta de salutare ar putea fi comparată cu salutarea: „Pace vouă!” (Luca 24,36), o formă obişnuită de salutare în Orientul de astăzi, ca şi din vechime. Deci când o s-o întâlnim pe maica Domnului, o vom saluta în acest fel. Mulţumit?



"mare har"„foarte favorizată”, „înzestrată cu har”, [κεχαριτωμένη] , expresia aceasta prezintă pe maica Domnului ca primitoare de favoare divină sau de har, nu dătătoare de aşa ceva. Expresia aceasta maltratează enunţarea îngerului dacă este considerată că lasă să se înţeleagă că Maria de aici înainte era dătătoare de har divin şi nu primitoare a lui. Îngerul Gavriil nu a înzestrat-o cu merit personal pe care să-l acorde altora.




Nu este nici un fel de "închinăciune", nu ştiu de unde a mai scos-o şi pe asta traducătorul ortodox. Expresia în originalul grecesc este [άσπασμός] şi înseamnă "salutare", "urare"şi o poţi întâlni şi în alte locuri adresată tuturor credincioşilor: 1 Cor.16,21; Col.4,18; 2 Tes.3,17.


Fals! Aşa cum am mai spus, prima expresie o întâlnim în Efes.1,6 cu aplicabilitate oricărui credincios, iar a doua expresie [o κύριος μετά σού] o poţi întâlni şi în 2 Tim.4,22 în forma: [Ο κύριος μετά τού] cu aplicabilitate întregii Biserici!

P.S. Când îi faceţi o icoană lui Ghedeon să-l "cinstiţi" căci Domnul este şi cu el [κύριος μετά σού] (Jud.6,12)?

1. In primul rand nu cred ca am gresit atunci cand am spus ca Gavriil este arhanghel. Teologiei neoprotestante ii lipseste o ierhie a ingerilor. Prin inger desemnez fie o ceata din cele 12, fie ma refer la toate cetele. ca si Mihail, Gavriil este Arhanghel.
2.Nu a spus nimeni ca este datatoare de har- m-am referit la faptul ca a devenit vas ales al dumnezeirii.
Este greu sa fac o referire clara la notiunea de har. Aceasta invatatura lipseste cu desavarsire din teologia neoprotestanta.
3. Salutarea nu este o simpla urare, ci plecaciune. Asta nu se mai mentioneaza in Scriptura, dar trebuie sa apelez la obiceiurile evreilor ca sa inteleg. Dar iata inca o dovada ca va limitati doar la litera.
4. "Domnul este cu tine" este dovada transparentei sale fata de Dumnezeu in vederea intruparii Fiului lui Dumnezeu intr-un mod real, spre deosebire de cele invocate de tine, acolo unde intruparea lui Dumnezeu in sfinti sau in credinciosi este spirituala. Multumit?

[Eugen7]

În prealabil postat de georgeval

1. In primul rand nu cred ca am gresit atunci cand am spus ca Gavriil este arhanghel. Teologiei neoprotestante ii lipseste o ierhie a ingerilor. Prin inger desemnez fie o ceata din cele 12, fie ma refer la toate cetele. ca si Mihail, Gavriil este Arhanghel.
2.Nu a spus nimeni ca este datatoare de har- m-am referit la faptul ca a devenit vas ales al dumnezeirii.
Este greu sa fac o referire clara la notiunea de har. Aceasta invatatura lipseste cu desavarsire din teologia neoprotestanta.
3. Salutarea nu este o simpla urare, ci plecaciune. Asta nu se mai mentioneaza in Scriptura, dar trebuie sa apelez la obiceiurile evreilor ca sa inteleg. Dar iata inca o dovada ca va limitati doar la litera.
4. "Domnul este cu tine" este dovada transparentei sale fata de Dumnezeu in vederea intruparii Fiului lui Dumnezeu intr-un mod real, spre deosebire de cele invocate de tine, acolo unde intruparea lui Dumnezeu in sfinti sau in credinciosi este spirituala. Multumit?

Subscriu la cele afirmate.

as dori sa adaug:

la punctul 2:
Evident ca orice crestin ortodox stie ca Maica Domnului nu are putere in sine (in fiinta ei) ci toata puterea o are de la Dumnezeu mai precis de la Hristos Fiul ei si Dumnezeul ei si al nostru. Maica Domnului ne miluieste pe noi cu harul si puterea ce le are de la Hristos Domnul. Insa Maica Domnului nu poate fi despartita de Fiul ei, Hristos Iisus, de aceea in mai toate icoanele Maica Domnului este cu pruncul Hristos in brate.
Hristos Domnul este Dumnezeu atotputernic in fiinta lui.

la punctul 1:
Din pasajul urmator reiese fara echivoc ca ingerul Rafael face parte din ceata celor 7 Arhangheli (ca doar nu sunt doar 7 ingeri in cer):
" Eu sunt Rafael, unul din cei şapte sfinţi îngeri, care ridică rugăciunile sfinţilor şi le înalţă înaintea slavei Celui Sfânt". " Cartea lui Tobit 12,15

Sfintii prooroci Isaia, Iezechiel au vazut ingerii care sunt cei mai aproape de Dumnezeu, cele 3 cete ale tronurilor, heruvimilor si serafimilor, care au fiinta diferita (heruvimii au ochi multi, doar serafimii au 6 aripi...).
" Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, iar cu două zburau " Isaia 6,2

"Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mâinile lor şi aripile lor erau pline de ochi;" Iezechiel 10,12.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de georgeval

1. In primul rand nu cred ca am gresit atunci cand am spus ca Gavriil este arhanghel. [...] ca si Mihail, Gavriil este Arhanghel.

Până la proba scripturistică, o consider greşeală.

În prealabil postat de georgeval

Este greu sa fac o referire clara la notiunea de har. Aceasta invatatura lipseste cu desavarsire din teologia neoprotestanta.

Serios? Teologia neoprotestantă se remarca tocmai prin învăţătura mântuirii prin har, nu ştiţi ce vorbiţi.

În prealabil postat de georgeval

3. Salutarea nu este o simpla urare, ci plecaciune. Asta nu se mai mentioneaza in Scriptura, dar trebuie sa apelez la obiceiurile evreilor ca sa inteleg. Dar iata inca o dovada ca va limitati doar la litera.

Dacă m-aş limita doar la literă aş înţelege ca dvs., anume că trebuie să facem plecăciuni când salutăm pe respect pe cineva. Evreii din vechime se plecau până la pământ când salutau cu respect pe cineva. De ce aş face şi eu la fel din moment ce nici nu sunt evreu, nici nu trăiesc în aceeaşi cultură?

[Eugen7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Teologia neoprotestantă se remarca tocmai prin învăţătura mântuirii prin har

una e sa te mantuiesti PRIN HAR si alta e sa te mantuiesti DOAR PRIN HAR (adica exclusiv prin har).
noi ortodocsii spunem ca ne mantuim prin har in conlucrarea activa cu Hristos, care se vede doar in fapte.
neoprotestantii spun ca se mantuiesc numai prin har (Sola gratia), ca un favor care il face Dumnezeu doar cui vrea El, independent de dorinta si vointa si faptele omului.

dar sa nu ne departam de subiect. Daca consideri ca Psalmul 44 nu este o profetie mesianica si despre Maica Domnului, asa cum sustine Biserica Ortodoxa, spune-ne despre cine se vorbeste in aceste versete din psalmul 44? (Hristos nu s-a incins fizic cu sabia niciodata si nici nu a tras vreodata fizic cu arcul si nici nu a infipt sageti fizice (materiale) in inima nimanui.)
Cine este cel care unge si cine este cel uns? Si cum vine asta ca el (cel despre care se vorbeste in Psalm) are Dumnezeul lui? ori e un singur Dumnezeu pentru toti (ingeri si oameni) ori fiecare are Dumnezeul lui? Si acesta despre care se vorbeste ori e om ori e Dumnezeu, caci in versetul 8 il numeste "Dumnezeule"?

"3. Împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decât fiii oamenilor; revărsatu-s-a har pe buzele tale. Pentru aceasta te-a binecuvântat pe tine Dumnezeu, în veac.
4. Încinge-te cu sabia ta peste coapsa ta, puternice,
5. Cu frumuseţea ta şi cu strălucirea ta. Încordează-ţi arcul, propăşeşte şi împărăţeşte,
6. Pentru adevăr, blândeţe şi dreptate, şi te va povăţui minunat dreapta ta.
7. Săgeţile tale ascuţite sunt puternice în inima duşmanilor împăratului; popoarele sub tine vor cădea.
8. Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului, toiag de dreptate toiagul împărăţiei Tale.
9. Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtaşii Tăi. " Psalmul 44,3-9.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Eugen7

una e sa te mantuiesti PRIN HAR si alta e sa te mantuiesti DOAR PRIN HAR (adica exclusiv prin har).
noi ortodocsii spunem ca ne mantuim prin har in conlucrarea activa cu Hristos, care se vede doar in fapte.
neoprotestantii spun ca se mantuiesc numai prin har (Sola gratia), ca un favor care il face Dumnezeu doar cui vrea El, independent de dorinta si vointa si faptele omului.

dar sa nu ne departam de subiect. Daca consideri ca Psalmul 44 nu este o profetie mesianica si despre Maica Domnului, asa cum sustine Biserica Ortodoxa, spune-ne despre cine se vorbeste in aceste versete din psalmul 44? (Hristos nu s-a incins fizic cu sabia niciodata si nici nu a tras vreodata fizic cu arcul si nici nu a infipt sageti fizice (materiale) in inima nimanui.)
Cine este cel care unge si cine este cel uns? Si cum vine asta ca el (cel despre care se vorbeste in Psalm) are Dumnezeul lui? ori e un singur Dumnezeu pentru toti (ingeri si oameni) ori fiecare are Dumnezeul lui? Si acesta despre care se vorbeste ori e om ori e Dumnezeu, caci in versetul 8 il numeste "Dumnezeule"?

"3. Împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decât fiii oamenilor; revărsatu-s-a har pe buzele tale. Pentru aceasta te-a binecuvântat pe tine Dumnezeu, în veac.
4. Încinge-te cu sabia ta peste coapsa ta, puternice,
5. Cu frumuseţea ta şi cu strălucirea ta. Încordează-ţi arcul, propăşeşte şi împărăţeşte,
6. Pentru adevăr, blândeţe şi dreptate, şi te va povăţui minunat dreapta ta.
7. Săgeţile tale ascuţite sunt puternice în inima duşmanilor împăratului; popoarele sub tine vor cădea.
8. Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului, toiag de dreptate toiagul împărăţiei Tale.
9. Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtaşii Tăi. " Psalmul 44,3-9.

Exact, asa inteleg si eu lucrurile. Dar se stie ca sectantii nu au darul de a intelege in profunzime, au ochii legati si simturile adormite. Daca scrie ca se incinge cu sabia ei vad in fata ochilor un barbat la propriu care isi pune sabia la brau. Daca scrie despre un imparat si o imparateasa el se gandeste la imparati la propriu, care se casatoresc, nu intelege adevarata esenta, daca scrie ca a poftit imparatul frumusetea ta, el se gandeste la pofte trupesti. Eu de mult am ajuns la concluzia ca a discuta contradictoriu cu un sectant este ca si cum te-ai lupta cu morile de vant. Cel orb nu poate vedea, cel surd nu poate auzi.

Este cu adevarat un psalm mesianic. ``te-a uns pe Tine Dumnezeule, Dumnezeul Tau.`` - Isus care va veni. si implicit trinitatea: Tatal, Fiul si Duhul Sfant (`` pe Tine Dumnezeule``, ``Dumnezeul Tau``, ``revarsatu-s-a har pe buzele Tale``)
``Smirna si aloea care imbalsameaza vesmintele tale.`` Moartea si invierea lui Isus. (hainele se imbalsameaza doar la morti)
``Statut-a imparateasa de-a dreapta Ta`` Fecioara Maria, mijlocitoare pentru noi la Domnul Isus Hristos.

[dobrin7m]

Urmati linkul:
http://psaltirea.wordpress.com/2008/...a-psalmul-443/

Sfînta Scriptură nu atribuie nici o valoare deosebită frumuseţii fizice, şi în general nici unui lucru din cele trecătoare. De aceea oricine citeşte Sfintele Scripturi trebuie să se înarmeze cu multă atenţie şi înţelepciune, spre a şti să vadă că aparenta laudă a frumuseţii fizice are în vedere de fapt frumuseţea sufletului şi a valorilor spirituale.
Fără îndoială, frumuseţea spirituală face ca să fie minunat de atrăgător şi cel mai puţin frumos chip, tot aşa cum urîţenia sufletească urîţeşte şi cel mai frumos chip.
Prorocul David, cel care revarsă cuvînt bun din inima lui (Psalmul 44: 1), spune împăratului lui, Domnul Iisus Hristos: împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decît fiii oamenilor.
Domnul Şi-a făurit Lui-Şi trupul Său omenesc aşa cum a dorit. Dacă ar fi dorit să Se întrupeze pe pămînt ca cel mai frumos dintre oameni, aşa ar fi şi făcut. Dar nimic din Sfintele Scripturi nu ne arată că El ar fi atras la El mulţimile prin frumuseţea Lui fizică izbitoare sau prin felul înfăţişării Lui.
El Însuşi a zis: trupul nu foloseşte la nimic (Ioan 6: 66). Prin urmare, limpede este că Prorocul David nu grăieşte aici de frumuseţea trupească a Mîntuitorului, ci de dumnezeiasca Lui frumuseţe duhovnicească. Aceasta se vede din următoarele cuvinte ale Pslamistului: revărsatu-s-a har de pe buzele Tale (Psalmul 44: 3).
Aşadar, frumuseţea Fiului lui Dumnezeu nu stă în forma buzelor gurii Lui, ci în bogăţia harului care se revarsă de pe ele. Despre Hristos grăişte şi Prorocul Isaia: nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag. Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea Căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă (Isaia 53: 2-3).
Putem vedea oare un acord între David şi Isaia? Cu adevărat, putem, cuvintele lor stau într-un acord desăvîrşit. David grăieşte de frumuseţea interioară a lui Hristos, pe cînd Isaia grăieşte de umilirea şi batjocorirea Lui ca fiinţă umană exterioară. Isaia a zis că în El oamenii nu vor vedea nici chip de rege, nici de om bogat, ci vor vedea în El pe rob şi pe omul care este cunoscător al suferinţei.
O Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase, Tu eşti mai frumos decît toţi oamenii pămînteşti şi îngerii cereşti! Slava Ta este nepieritoare iar frumuseţea Ta, fără de sfîrşit!
O Stăpîne Preablînde, îndepărtează urîţenia sufletelor noastre celor desfigurate de păcat, rugămu-ne şi ne cucerim Ţie!
Căci a Ta este toată slava şi mulţumită în veci, Amin.

[dobrin7m]

Urmati linkul:
http://psaltirea.wordpress.com/2008/...-psalmul-4415/

Biserica lui Dumnezeu este fiica împăratului. Oricît de săracă şi de lipsită de farmec ar putea ea părea celor care o privesc cu ochiul trupesc, din afară, oricît de prigonită sau de umilită, ea este plină de strălucire regală şi de frumuseţea dinlăuntru.
Regele, Cel Care este împodobit cu frumuseţea mai mult decît fiii oamenilor (Psalmul 44: 1), dăruieşte din frumuseţea Lui şi fiicei Lui regale.
Biserica lui Dumnezeu este ca un strai al lui Hristos; Hristos sălăşluieşte întru dînsa. Nici o frumuseţe exterioară nu se poate compara cu frumuseţea cea dinăuntru, adică, cu frumuseţea lui Hristos.
Preasfînta Născătoare de Dumnezeu este fiica împăratului. Ea este îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată (Psalmul 44: 11). Această haină este virtutea sufletului ei. Că trebuie să înţelegem cuvîntul „haină” ca „suflet” se vede din parabola nunţii fiului de împărat. Omul care nu este îmbrăcat în haină de nuntă este izgonit de la masa împăratului şi pedepsit cu moarte (cf. Matei 22: 1l-l3). Adevărata credinţă în Dumnezeu a fost haina aurită şi prea înfrumuseţată a Preasfintei Fecioare.
Fecioria, blîndeţea, milostivirea, sfinţenia, evlavia, supunerea desăvîrşită faţă de voia lui Dumnezeu, şi toate celelalte virtuţi, au fost ca nişte alesături cusute cu fir scump pe această haină aurită.
Cu toate acestea, frumuseţea ei adevărată a fost dinăuntru, de la Domnul Hristos Care S-a ascuns în ea şi S-a născut din ea.
Sufletul fiecărui creştin credincios este ca o fiică a împăratului. Toată frumuseţea sufletului este în Hristos şi vine de la Hristos, Care este în suflet. Sufletul lipsit de Hristos Soarele Dreptăţii este întunecat şi trist, fără chip şi fără frumuseţe, precum şi lumea din care soarele trupesc ar dispărea desăvîrşit.
O Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase, Cela ce eşti Izvorul milostivirilor şi Chivernisitorul cel iubitor de oameni al vieţilor noastre, îmbracă-ne pre noi cu straiul virtuţii, ca să nu ne aflăm goi şi acoperiţi de ruşine în Ziua înfricoşată a Judecăţii.
Căci noi Ţie ne închinăm şi pre Tine Te slăvim în veci, Amin.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de dobrin7m

Exact, asa inteleg si eu lucrurile. Dar se stie ca sectantii nu au darul de a intelege in profunzime, au ochii legati si simturile adormite. Daca scrie ca se incinge cu sabia ei vad in fata ochilor un barbat la propriu care isi pune sabia la brau.

Valabil şi pentru dvs. răspunsul de mai sus.

În prealabil postat de dobrin7m

Daca scrie despre un imparat si o imparateasa el se gandeste la imparati la propriu, care se casatoresc, nu intelege adevarata esenta

Dacă e vorba de Împăratul Ceresc, ce fel de împărăteasă cunoaşteţi în Cer? "Împărăteasa Cerului" apare doar în religiile păgâne, de la Babilon cetire. Dacă e vorba de împărăteasă la figurat, aceasta nu poate fi decât pe pământ şi ar putea fi identificată eventual cu Biserica, aşa cum au spun unii Părinţi (Origen, Eusebiu, Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Chiril al Alexandriei).

În prealabil postat de dobrin7m

daca scrie ca a poftit imparatul frumusetea ta, el se gandeste la pofte trupesti.

Asta ai gândit mătăluţă. Ruşinică!

În prealabil postat de dobrin7m

``Statut-a imparateasa de-a dreapta Ta`` Fecioara Maria, mijlocitoare pentru noi la Domnul Isus Hristos.

După ce faceţi o aplicaţie inoportună "împărătesei", mai comiteţi şi o gravă eroare teologică, căci singurul nostru Mijlocitor este Iisus Hristos:

"Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus" (1 Tim.2,5)

"Cine este Cel ce osândeşte? Hristos, Cel ce a murit, şi mai ales Cel ce a înviat, Care şi este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care mijloceşte pentru noi!" (Rom.8,34)

[Eugen7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

După ce faceţi o aplicaţie inoportună "împărătesei", mai comiteţi şi o gravă eroare teologică, căci singurul nostru Mijlocitor este Iisus Hristos:

"Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus" (1 Tim.2,5)

"Cine este Cel ce osândeşte? Hristos, Cel ce a murit, şi mai ales Cel ce a înviat, Care şi este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care mijloceşte pentru noi!" (Rom.8,34)

Dar unul este “Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni, omul Iisus Hristos .” (I Tim 2,5). Cultele protestante si neoprotestante cred ca Maica Domnului se confunda cu Hristos sau ia locul Lui in procesul mijlocirii. Insa este o diferenta intre mijlocirea Maicii Domnului si cea a Fiului ei. In timp ce termenul folosit pentru a reda mijlocirea Maicii Domnului este cel de πρέσβεια (solitoare), pentru mijlocirea Mantuitorului se foloseste termenul de μεσιτεuέι care inseamna o mijlocire prin El insusi.

Maica Domnului mijloceste pentru noi la Hristos Dumnezeu (Ioan cap 2).