Pentru tine, pentru mine!...

[Eliana]

Ma alatur si eu desi la gandindu-ma asa fugitiv nu o fac pentru ca am momentan nevoie de ceva anume sa cer de la Dumnezeu ci pentru ca poate e timpul sa facem si noi ceva sa-i aratam recunostiinta si iubirea. Parca ma roade pe interior cand aud sau cand se intampla sa spun "lasa ca tin post ca asa o sa iau examenu/o iasa treaba/ o sa scap de probleme etc"...Dumnezeu sa fie cu noi.

[Hartford]

Cu toata dragostea ma alatur si eu si multumesc Ombun pentru initiativa,Maica Domnului sa-ti ajute in toate.

[Langu]

Si fratele Ion se alatura.Toate cele bune tuturor!

[Jane Says]

Am o intrebare.
Madularele Bisericii - adica aceia care se duc la Biserica, se spovedesc, se impartasesc si isi fac canoanele de rugaciune (care oricum includ pomelnice pentru toti viii si adormitiii, paraclisul Maicii Domnului si eventual catisme din psaltire) nu sunt automat in comuniune si nu fac ei deja parte dintr-un grup care deja se roaga pentru toate ale lor, ale tarii, ale lumii, ale viilor si mortiilor?
Cand un crestin ortodox isi face canonul de rugaciune, nu este el deja in "grup" si cu mireni si cu monahi care se roaga la randul lor in acelasi duh si pentru aceleasi lucruri? Nu inmulteste el deja talantul de la botez, cu binecuvantarea Bisericii si fiind impreuna (nevazut, ci in duh) cu ceilalti?

Nu am nimic impotriva ideii acesteia cu grupul insa nu o inteleg, pentru ca "grupul" exista deja si e compus din cei pe care i-am descris mai sus si oricine a deschis in viata lui o carte de rugaciuni stie ca ele nu sunt doar pentru mantuirea lui si doar pentru bunul mers al casei lui.

În prealabil postat de Jane Says

Cand un crestin ortodox isi face canonul de rugaciune, nu este el deja in "grup" si cu mireni si cu monahi care se roaga la randul lor in acelasi duh si pentru aceleasi lucruri? Nu inmulteste el deja talantul de la botez, cu binecuvantarea Bisericii si fiind impreuna (nevazut, ci in duh) cu ceilalti?

Nu am nimic impotriva ideii acesteia cu grupul insa nu o inteleg, pentru ca "grupul" exista deja si e compus din cei pe care i-am descris mai sus si oricine a deschis in viata lui o carte de rugaciuni stie ca ele nu sunt doar pentru mantuirea lui si doar pentru bunul mers al casei lui.

Ar trebui poate sa-ti raspund: "Ferice de tine care faci toate cate spui ca le faci si ca nu tie (sau celor ca tine) ii este adresata invitatia spre rugaciune, ci celorlalti." Dar nu vreau sa fie inteleasa ca o ironie si nu cred ca se cade sa "tulburam apele", numai fiindca gestul unora nu e pe intelesul nostru, sau mesajul cuiva nu "cade" tocmai bine celor care au ales sa se implice.
Nu stiu despre ce "canon" vorbesti. Faptul ca mergi regulat la biserica, nu stiu daca poate fi numit neaparat canon si poate nici indatorire, ci o chemare fireasca spre Cel ce ne promite viata vesnica. Pomelnicele obisnuite, la fel; le dam pentru ca ne pasa de noi si-ai nostri, de cei ce sunt, cei ce-au fost sau cei ce vor (de)veni.
Totusi, pentru perioada posturilor, nu e un secret ca e nevoie de mai multa rugacine si smerenie. Sunt perioadele in care sufletele noastre au ocazia sa se mai curate de incarcaturile pacatelor de fiecare zi. Nimeni nu e fara de pacat si fiecare gand al nostru, fiecare privire, fiecare gest, poate fi o mica povara de care bine-ar fi sa ne putem debarasa. Eu, aici, nu vorbesc de canonul dat de parintele-duhovnic pentru pacatele noastre, ci de o rugaciune voluntara, pentru aproapele nostru pe care nu-l cunoastem si care eventual ne-a facut mult rau prin slabiciunile lui...
Sper sa nu fi deranjat pe nimeni cu raspunsul meu! Daca totusi am facut-o, imi cer iertare!

[Jane Says]

Iertare, intelesesem eu gresit.

[Mtcrysty17]

vreau si eu sa incerc. in ultima vreme mi-am pierdut nadejdea. Dumnezeu nu ma mai asculta. imi e teama sa mai rog. daca ii cer ceva, primesc exact pe dos. imi e teama de El.

În prealabil postat de OmuBun

Ar trebui poate sa-ti raspund: "Ferice de tine care faci toate cate spui ca le faci si ca nu tie (sau celor ca tine) ii este adresata invitatia spre rugaciune, ci celorlalti." Dar nu vreau sa fie inteleasa ca o ironie si nu cred ca se cade sa "tulburam apele", numai fiindca gestul unora nu e pe intelesul nostru, sau mesajul cuiva nu "cade" tocmai bine celor care au ales sa se implice.
Nu stiu despre ce "canon" vorbesti. Faptul ca mergi regulat la biserica, nu stiu daca poate fi numit neaparat canon si poate nici indatorire, ci o chemare fireasca spre Cel ce ne promite viata vesnica. Pomelnicele obisnuite, la fel; le dam pentru ca ne pasa de noi si-ai nostri, de cei ce sunt, cei ce-au fost sau cei ce vor (de)veni.
Totusi, pentru perioada posturilor, nu e un secret ca e nevoie de mai multa rugacine si smerenie. Sunt perioadele in care sufletele noastre au ocazia sa se mai curate de incarcaturile pacatelor de fiecare zi. Nimeni nu e fara de pacat si fiecare gand al nostru, fiecare privire, fiecare gest, poate fi o mica povara de care bine-ar fi sa ne putem debarasa. Eu, aici, nu vorbesc de canonul dat de parintele-duhovnic pentru pacatele noastre, ci de o rugaciune voluntara, pentru aproapele nostru pe care nu-l cunoastem si care eventual ne-a facut mult rau prin slabiciunile lui...
Sper sa nu fi deranjat pe nimeni cu raspunsul meu! Daca totusi am facut-o, imi cer iertare!

canon de rugaciune nu este neaparat canonul stabilit de duhovnic ci, si grupul de rugaciunii pe care le citesti zilnic, pe care ti-le alegi singur, in ordinea si numarul lor, stabilit de tine.

[raisa2006]

Doresc sa ma alatur si eu grupului.