Ce se intampla cu animalele dupa moarte?

[IonelS]

Si animalele au suflet, insa unul mai putin pretios ca al omului. Denumirea de animal vine din latinescul "anima", care inseamna sufletel.
Nu exista informatii care sa ne spuna ce se intampla cu animalele dupa moarte, insa eu NU cred ca Dumnezeu creaza ceva fara un scop pe termen lung. Eu cred ca animalele sunt importante in creatia Domnului.

[heaven]

O teribila tragedie s-a petrecut ieri in Brasov:

http://stirileprotv.ro/stiri/evenime...comunitar.html

Au ajuns oamenii sufletisti sa ajunga sa moara pentru a apara un animal maltratat,pentru ca autoritatile refuza sa respecte si sa aplice o lege care ar sanctiona astfel de indivizi.
Nu exista decat o granitza pentru cei care ar face asta unui animal care sa ii impiedice sa faca la fel si cu un om:teama de pedeapsa!
Dumnezeu sa il odihneasca pe bietul om si sa il rasplateasca pentru sufletul sau marinimos si nobil!

[MariS_]

Eu cred ca animalele salbaticite sunt doar cele carnivore si rapitoare.
Pasarelele, iepurasii, caprioarele, gazelele, lebedele, fluturasii, etc,
etc, sunt la fel de frumoase ca si cele din Rai. Mie mi se pare ca la
cadere s-a intamplat oarecum simetric cu ce s-a intamplat in ceruri
atunci cand au cazut ingerii. Satan si-a atras de partea sa doar o
treime din ingeri. Tot asa cred ca a fost si cu caderea de pe pamant,
adica doar o treime din vietuitoare au fost afectate de caderea lui
Adam, restul ramanand in mare parte la fel. Nu total, pentru ca prin
caderea lui Adam a patruns si moartea ca si consecinta a acesteia.
O caprioara cred ca e la fel de nevinovata ca si atunci cand era in Rai.
Plus ca salbaticirea unora nu se datoreaza lor ci tot omului si a sa
cadere. S-a salbaticit intai omul si mai apoi o parte dintre animale,
dar ca procent pare sa respecte acea o treime cum s-a intamplat si
in Cer. Nu stiu ce se va intampla cu ele, nu stiu daca cele salbaticite
vor fi recuperate sau nu, dar in nici un caz nu ajung in Iad pentru
ca nu au cazut din proprie vointa.
Oare omul nu are chiar nimic de invatat de la o caprioara, o lebada
sau de la o privighetoare??? Dar de la calul cel ce cu slujire-l poarta
si de la cainele cel ce cu credinciosie il apara???
De la primele are de invatat neprihanirea si bucuria vietii simple, iar
de la ultimele slujirea, jertfa si credinciosia. Ne pot da chiar lectii!
Har, smerenie si jertfa de sine.

[WhiteChakra]

În prealabil postat de IonelS

Si animalele au suflet, insa unul mai putin pretios ca al omului. Denumirea de animal vine din latinescul "anima", care inseamna sufletel.
Nu exista informatii care sa ne spuna ce se intampla cu animalele dupa moarte, insa eu NU cred ca Dumnezeu creaza ceva fara un scop pe termen lung. Eu cred ca animalele sunt importante in creatia Domnului.

Exact, oamenii se pot atasa de animale precum si animalele de oameni, daca acestea sunt tratate cu iubire, desigur. Un exemplu perfect este cainele, care la un moment dat, isi poate da chiar si propria viata pentru a o salva pe a stapanului (am citit cateva povestiri pe internet). Cum explicati un astfel de gest ? E pur si simplu.. intamplator ?? Vorbind de ratiune, mai e un caine in fata blocului meu care, spre deosebire de unii oameni, nu l-am vazut niciodata mergand pe o anume carare, intodeauna ocoleste cararea si merge pe trotuar. Foarte civilizat catelul. Cred ca orice animal salbatic poate fi domesticit daca este tratat cu iubire si respect (desigur, in unele cazuri poate fi prea tarziu daca animalul respectiv s-a adaptat deja mediului salbatic).

Orice fiinta creata de Dumnezeu are in ea o particica din duhul lui Dumnezeu, nu cred ca le va lasa la voia intamplarii si a neantului.Am avut mereu animale si am vazut cat ce ascultatoare sunt fata de Creatorul lor si fata de noi oamenii,cat de resemnate sunt in fata mortii si cum ne lasa sa facem ce vrem cu ele.

[WhiteChakra]

Mda, in dimineata asta a murit si hamsterul meu, il aveam din 2009 iar din cate am citit, ei nu traiesc mai mult de 2-3 ani. A murit de batranete, arata foarte rau, ii cazuse aproape tot parul si slabise foarte mult. Noaptea trecuta, pe la ora 00:30 l-am luat in mana, l-am mangait de cateva ori apoi l-am bagat inapoi in cusca. Astazi, cand l-am luat in mana, mi s-a facut mila de el, mai ca plangeam. L-am invelit intr-un material, l-am bagat intr-o cutiuta si m-am dus in spatele blocului sa il ingrop. In prima faza, am zis ca renunt deoarece pamantul era foarte tare si nu puteam sa sap groapa. Insa cand am vrut plec, am dat de o portiune foarte mica de pamant moale si culmea, langa acel loc era un tapus de lemn (cu care am sapat groapa), un copacel cazut cu frunze foarte uscate (pe care le-am smicurat peste mormant) si niste bolovani pe care i-am pus deasupra mormantului pentru a evita animalele pradatoare. Parca totul a fost planuit dinainte, asa mi se pare. In orice caz, o sa-mi lipseasca foarte mult.