Iertarea de aproape contradictorie Matei 18 cu 15-17

[Radu32]

stai putin, da nu este Cristos si om ???!!!
eu asa stiam,ca in doctrina crestina, Cristos este considerat a avea o dubla-natura: umana si divina !
Cristos este prototipul ideal al omului,modelul ideal, forma pura divina, pe care omul trebuie sa o urmeze si sa o imite !

Teza mea, pe care vroiam sa o propun e urmatoarea :

dincolo de ideea cu intoarcerea obrazului, si sa nu arauncam cu piatra, Cristos vine, sa reechilibreze rational, cumva, codul de comportament social al omului prin cele doua imagini:

-prima, cand, in templu pune mina pe bici, autorizand astfel ca si omul sa foloseasca violenta fizica,insa numai in mod justificat, echilibrat si in interesul dreptatii, si nu al nedreptatii !
( de ex, este corect moral,ca un criminal in serie sa fie impuscat, sau batut !)
- cand ne sune sa ne instrainam de aproapele ticalos,si rau, care nu vrea sa recunoasca ca a gresit fata de noi,desi e evident, si altii (martorii) sustin asa !

[Jane Says]

Eu nu pretind ca am maxima dreptate in interpretarile mele, teologii,si traitorii stiu mai bine, insa si eu ca absolvent de filosofie,cu ceva lecturi din kant, hegel, heidegger,nietzsche, platon, cred ca am oarecare competente sa analizez lucid un text,biblic, in cazul de fata !

:)))))
Hai ca mi-ai facut seara ):)

[Jane Says]

Eu departarea aceea de omul cu care am un conflict si care nu vrea sa isi inteleaga greseala, nu o vad ca pe o indiferenta totala, dar daca am depus partea mea de efort si nu a mers, deja situatia e doar in mainile lui Dumnezeu si eu nu mai am ce face, la ce sa incerc sa discut, sa comunic, sa vorbesc la pereti si sa-mi irosesc in van eforturile.
De altfel, cineva care ar face asa ar fi si pisalog de la o vreme si nu ar face decat sa-l impietreasca si mai mult pe celalalt. Din acest punct mai bine incetam orice raport pentru ca e clar ca relationarea nu va duce la nimic bun.

Cat despre Hristos cu mana pe bici, cei care faceau negot in templu nu erau cei mai mari pacatosi din Israel deci nu merge faza ca e "moral sa impuscam un criminal in serie sau sa il batem". Problema a fost ca aceea era casa lui Dumnezeu iar ei facusera din ea "pestera de talhari" si asta-i un lucru mai subtil, pentru ca si noi facem din inimile si trupurile noastre pesteri de talhari.

Nu e vorba doar de gestul de a pedepsi in mod indreptatit un pacat evident, la vedere, fizic si in nici un caz nu e un gest care sa ne indreptateasca noua avantul agresiv, ca daca a pus Hristos mana pe bici, pot pune deci si eu, sa impart legea-n dreapta si stanga.

[Laur28]

Stai putin, dar cine e Hristos si cine suntem noi. Hristos e Dumnezeu. Avea tot dreptul sa fie cu biciul in mana. Si acea bataie nu este una razbunatoare, ci indreptatoare. Ar fi culmea ca un parinte sa nu-si bata niciodata copilul cand intrece masura. In acel pasaj este surprinsa o manifestare a firii dumnezeiesti din Hristos, nu a celei omenesti. Dintre cate stiu la actiune nu participa niciun apostol. Deci oricate portite am incerca noi sa gasim, Radule, tot calea mai grea trebuie s-o urmam: sa intoarcem si celalalt obraz.

[Radu32]

inteleg schema voastra mentala de gandire,insa nu mi se pare corecta !
voi va araportati la Cristos mai degraba ca fata de Dumnezeu,imaginandu-l dupa modelul patern,investit cu autoritate de necontestat !

Eu il vad,concep, mai degraba ca pe un frate, ca pe un camarad de front,care ne insoteste mereu in lupta,inclestarea numita viata,oferindu-ne un model de urmat,si un brat de ajutor in timp de nevoie !

Recitind dupa multi ani, cuvantul sau, in evanghelii, mi-am dat seama, ca exista unele noutati, care aduc o nota de echilibru mesajului clasic al bisericii !

Citatele postate si explicate mai sus, sustin, prin viul cuvant al domenului, ca nu trebuie in toate cazurile sa intoarcem obrazul, cand seamanul nostru este un nesimtit si nu vrea sa isi recunoasca gresala,din mandrie diavoleasca !

Iar, in imaginea cristica a intrarii in templu, ni se arata ca uneori ,cand situatia speciala o cere, nu trebuie sa stam cu mainile in san, ci sa actionam eficient ,pentru apararea binelui !

Nu e usor deloc sa actionam asa, ne trebuie mult curraj, in unele situatii,multa daruire si sacrificiu de sine !

Eu chiar nu sunt adeptul violentei,si totdeuana mi-a placut buna intelegere intre oameni,insa toate au si limita lor.

Imaginea lui cristos cu mana pe bici, ne arata ca toate au o limita,chiar si pentru Dumnezeu, si e bine ca e asa !

Ce rezolvam cu un om indracit ,daca il iertam mereu,si-i plangem mereu de mila, nimica, decat ca prinde curaj dracul din el, si devine mai tare indracit !

[Radu32]

intrebarea logica care mai ramane de pus este :
-Cum trebuie sa ne comportam cu dusmanul nostru ?

[Laur28]

Il ierti. Toti parintii arata ca Hristos cu mana pe bici este manifestarea firii dumnezeiesti, nicidecum a celei omenesti. De ce nu i-a invitat si pe Apostoli daca e cum crezi? Pentru ca noi nu avem dreptul sa il pedepsim pe celalalt. De ce nu-i lasa pe ceilalti sa arunce cu pietre in femeia desfranata sau il avertizeaza pe Apostol ca cel ce scoate sabia, de sabie va muri?

Mai bine este a ne ruga cu evlavie pentru aproapele, decat a-l mustra pentru tot lucrul. (Marcu Ascetul)11

ˇ Dovada iubirii nefatarite e iertarea nedreptatilor. (Marcu Ascetul)11
Mare virtute e a rabda cele ce vin asupra noastra si a iubi pe cei ce ne urasc, dupa cuvantul Domnului. (Marcu Ascetul)11

ˇ Definitia iubirii: sporirea prieteniei fata de cei ce ne ocarasc. (Diadoh al Foticeii)11

[delia31]

În prealabil postat de Radu32

intrebarea logica care mai ramane de pus este :
-Cum trebuie sa ne comportam cu dusmanul nostru ?

draga Radu

intrebarea e cum de ai ajuns sa ai dusmani?
relatii in care nu rezonam cu ceilalti cam toti avem, dar de noi depinde sa nu le transformam in dusmanie si razboi de uzura psihica.

Daca un om pe care il consideri rau, te face sa suferi, tu nu-i raspunde tot cu rau ca sa nu fie doi oameni rai: si el si tu.

Cel care iti face tie rau, pe tine doar te zgarie dar de fapt se sfasie pe el.
Daca tu, credincios fiind, vezi in el chipul Celui care te-a creat si pe tine, de ce sa-i raspunzi cu aceeasi moneda?
Ca sa sfasii de fapt chipul lui Hristos?
Roaga-L pe Hristos sa te ajute sa reactionezi cum ar face-o El.
cum de fapt a si facut pe Cruce si cum de fapt scrie in Evanghelie.

ideea e ca intr-o relatie degradata, conflictul se agraveaza tocmai pt. ca atitudinea celui care a inceput genereaza o reactie in lant .
Odata ce s-a pornit, e ca si un bulgare de zapada pornit la vale de pe varful dealului care initial sperie doar vreo vrabie, dar ajuns in vale, poate darama o casa.

Exista un rau de pornire si un rau de reactie (citeste cartea lui Gabriel Liiceanu, Despre ura). Reactia la rau cere alta reactie si tot asa.


Un crestin adevarat resimte si cea mai mica neintelegere cu cineva ca o atitudine prin care il raneste pe Dumnezeu si va face el primul pas spre impacare.
Daca insa celalalt are cu totul alte valori morale, iar relatia e ciobita rau, cam greu sa se impace.

N-ar strica, cred eu, sa nu confundam iertarea cu impacarea pt. ca nu sunt sinonime.

Pt. a-l ierta pe celalalt e nevoie doar de tine, nici nu e nevoie sa-si ceara el iertare.
Dar pt. impacare e nevoie de amandoi.

Ca sa fii iertat, iti ceri iertare, indiferent care e ,,contributia,, ta la degradarea situatiei. Daca vei fi iertat, bine. Daca nu, nu te lasa tulburat.


Cel care vrea sa ierte isi asuma liber alegerea de a ierta, fara a pretinde ceva de la cel pe care il iarta.
Il iarta de dragul lui Hristos. Sau mai bine zis, daca Il avem pe Hristos, El e cel ce iarta din launtrul inimii.

Daca cel iertat raspunde in acelasi duh, atunci impacarea e o urmare fireasca, dar daca nu, se prea poate sa nu aiba loc.

Si atunci daca simtim ca situatia nu se imbunatateste, cred, ca de dragul pacii ar fi mai bine sa renuntam pur si simplu la ea.

Nu in sensul de a fi indiferent, ci de a ramane deschis pana la vremea cand si celalalt simte la fel. In timpul asta, te rogi sa glasuiasca Hristos in inima lui.

Unii oameni se impaca doar formal dar fara sa-si ceara iertare unii altora, asa, ,, ca sa nu mai dezgroape mortii,, dar genul asta de situatii recidiveaza, daca raul pe care l-am facut sau pe care l-am avut de suferit nu e recunoscut de ambele parti.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Radu32

intrebarea logica care mai ramane de pus este :
-Cum trebuie sa ne comportam cu dusmanul nostru ?

Foarte logica si pusa sincer intrebarea ta ! De nu putem avea intelegere , dragoste fata de cei ce ne urasc , ne vrajmasesc , sa avem indiferenta , dar foarte important sa nu avem ura si gand de razbunare ! Post binecuvantat !

O mie de vorbe, doi bani nu fac! In primul rand se porneste din start pe principiul filozofic si se pierde din vedere trairea si harul Duhului Sfant care nu poate fi neaparat descris, mai ales cuiva care are alta imagine despre lume si viata. Din punctul meu de vedere, consider ca am mai multe de dialogat cu un musulman, hindus, buddist etc, decat cu un filozif care neaga pe Dumnezeu sau ii cauta "nod in papura", dupa cum a perceput el creatia.
In primul rand, Iisus Hristos nu s-a maniat pe om, ci pe cat de adanc reusise pacatul sa se strecoare in cadrul bisericii. Se stie ca a iertat desfranate si vamesi, talhari si persoane de alte neamuri decat cel ales, dar nu putea ierta fariseismul. E acelasi lucru ca si cel din ziua de astazi pe care l-am repetat de nu-stiu-cate ori pe acest forum:
-Cum sa fac Doamne, sa ma mantuiesc?
-Ia-ti crucea ta si urmeaza-mi mie!
-Imediat, Doamne, numai ajuta-ma s-o pun in spatele jeep-ului!
Sub obladuirea unei binecuvantari primite in urma unor iscusite "gaselnite", ne incropim afaceri "binecuvantate" si ne dam mari evlaviosi si cunoscatori ai Sfintei Scripturi, colindam de la o conferinta la alta si, desi cuvantul nostru are in general un caracter ce promoveaza Adevarul Lui Dumnezeu, ajungem intr-o zi sa credem despre noi ca ne-a uns Dumnezeu cu harul apostolilor si daca s-ar putea, sa vina toti sa ne aduca osanale si sa ne cumpere cartile (multe dintre ele plagiat) cu dedicatie speciala, totul e perfect. Ori nu asta este ceea ce vrea Dumnezeu de la noi. Daca vrei neaparat sa te mantuiesti cauta esentialul si fa ce trebuie, nu cum iti surade tie.
Toata Sfanta Scriptura este plina de mila, blandetea si bunatatea Mantuitorului, pe toate le-a trecut cu vederea, dar fariseismul l-a condamnat de la inceput, iar comertul in interiorul templului a fost pacatul strigator la cer. Aici trebuie sa percepem respingerea pacatului, nicidecum faptul ca Hristos, fiind si El om, ... a gresit neiertand. Dimpotriva, la randul nostru suntem chemati sa manifestam aceeasi revolta cand religia ajunge sa fie un bussines.

La celalalt exemplu, nu prea vad ce e complicat? In fond, care e reactia pe care trebuie s-o avem fata de cei de alta confesiune? Ii uram cumva? Ii jignim pe strada? Aruncam cu rosii sau oua stricate dupa ei? Chiar daca multi sunt dusmani inversunati, chiar daca uneori se declara un adevarat razboi intre unii si altii (in general ortodocsi vs catolici, sau mai grav, ortodocsi stil nou vs ortodocsi stil vechi), solutia sigur nu e aceasta, ci una de respect, pace si toleranta. Adica, "OK, iti cunosc parerea, dar nu sunt de acord cu ea, asa ca tu esti cu drumul tau, iar eu cu-al meu!" Asta nu inseamna ca iti intorc spatele daca ai nevoie de ajutor, fiindca pana la urma, suntem cu totii rodul acelorasi maini, iar judecata finala, tot Dumnezeu o are.