intrebari...mai ciudatele

[Erethorn]

Poate fi un pacat, in masura in care pasiunea pentru calatorii o pui mai presus de pasiunea pentru Dumnezeu (valabil si pentru orice alt hobby ).

Poate fi un pacat, in masura in care sacrifici pentru aceasta pasiune mijloace materiale necesare familiei tale.

Poate fi un pacat, in masura in care mijloacele materiale, banii, timpul etc. le dedici in intregime acestei pasiuni, uitand de datoria crestina de a te ingriji de aproapele tau.

Nu este un pacat in sine sa calatoresti, nu este un pacat in sine sa te bucuri de viata, nu este un pacat in sine sa admiri realizarile altor oameni, chiar necrestini, nu este un pacat in sine iti planifici pentru viitor calatorii in tari indepartate, atata vreme cat o faci cu intelegerea ca orice planuri se vor indeplini doar cu voia Domnului si atata vreme cat te ingrijesti in primul rand de marea calatorie a sufletului tau catre Dumnezeu.

Incearca ca, acolo unde calatoresti, sa cauti sa vezi si sa te bucuri de lucrarea lui Dumnezeu. Un peisaj frumos, un popor strain, dar compus din oameni precum noi, o civilizatie sau o cultura diferita, in toate acestea trebuie sa vezi ocazii de a invata despre Dumnezeu si universul creat de El.

Incearca sa adaugi fiecarei calatorii o latura crestina - sa cauti un loc special in care sa te rogi, fie ca este o biserica ortodoxa, fie ca este un parc sau o faleza; sa cauti un exemplu de comportament vrednic de urmat - politetea si harnicia unui popor, ospitalitatea altui popor, curatenia dintr-un oras, gestul unui strain care se chinuie, timp de 10 minute, sa-ti explice prin semne in ce directie e metroul spre muzeul x si care se desparte de tine zambind etc...

Incearca sa documentezi asemenea exemple (in zilele noastre, o camera foto digitala ne permite, practic, sa luam cu noi orice imagine frumoasa pe care o intalnim; iar un jurnal de calatorie, din acela de moda veche, pe hartie, e un obicei minunat al calatorilor de altadata, pe care un globe trotter modern are aproape obligatia sa si-l reinsuseasca) si sa le impartasesti cu altii, la intoarcere.

[Daniel777]

Multi dintre noi si-ar dori sa faca calatorii prin lume dar nu isi pot permite.Daca ai aceasta posibilitate,de ce nu,insa pana la urma trebuie sa primeze,la final,victoria sufletului asupra trupului.
Comunicarea cu cei de o alta credinta nu este rea in sine,insa contactul cu alte culturi si religii te pot influenta negativ.Trebuie sa ai mult discernamant sa-ti pastrezi credinta nealterata cand admiri si investighezi alte culturi.
Pasiunea pentru istorie pe care astfel ti-o satisfaci sa nu inabuse din ce in ce mai mult credinta,asta este pericolul..

Multi credinciosi de pe forum,nepasionati de istorie,daca ar avea posibilitatea s-ar duce la Ierusalim sau muntele Athos,ori pe la manastirile din Rusia.

Cindva va trebuii sa te decizi daca crezi sau nu, daca vrei sa te mintuiesi sau nu si la urma sa-ti pui intrebarea, functie de raspunsuri,ce faci pentru asta.
Eu, prietene nu sint departe de tine, atita doar ca dupa ce dau banii pe un concediu undeva aiurea, ma gindesc ca altii nu au ce sa manince si sincer ma mustra constinta...
Ma gindesc daca Dumnezeu o sa discute cu mine prietenos despre locurile unde am fost si ce am vazut....
Cind doresti sa devii crestin, vezi ca drumul spre acest ideal devinde dintr-odata din autostrada o poteca tare ingusta. Iar tu nu mai poti fi un om ca toti oamenii. Devii "ciudat" pentru majoritatea cu atit mai "ciudat" cu cit esti mai crestin...Incepi sa-ti pierzi "prietenii" care nu-ti mai doresc prezenta...pentru ca esti...."ciudat"!
Pelerinajul la Ierusalim, Athos sau la minastiri, este cu totul altceva decit vederea lumii. Si ele pot fi doar excursii, admirarea naturii, arhitecturii, oamenilor samd dar pot devenii.... sprijin pe cararea cea ingusta.
Exista bucurii si bucurii.
Inteleg bucuria ta lumeasca, de a vedea lumea si ma bucur pentru tine.
Aceasta bucurie insa e doar un surogat, fata de bucuria cea adevarata pe care ti-o doresc sa o cunosti din toata inima!
Cu drag,
Marius