ce putere are rugaciunea?

[Adrinskaia]

...Ma gandesc cum Domnul Iisus s a rugat de trei ori Tatalui, si de fiecare data a adaugat, dar nu voia Mea, ci voia Ta sa se faca... si nu ca m as pricepe, dar nu cred ca nu a primit nimic... presupun ca a primit puterea de a trece mai departe...A dat vointa, a luat putere... Important lucru sa ti tai voia...

...Sa deznadajduiesti ca n ai primit ce ai cerut, nici la asta nu ma pricep, decat ca ma gandesc la un exemplu din pateric, un parinte care trei ani de zile s a rugat sa i daruiasca Domnul o harisma, si cand a primit o, atat de tare il coplesea, incat s a rugat trei ani sa i fie luata inapoi... mai apoi, oare nu o fi fost ceva mandrie in cererea respectiva ?...

...Daca iti doresti ceva foarte tare, nu cumva ajungi sa ti faci un idol mai presus de Dumnezeu din ceea ce doresti ?... Nu cumva asta te poate duce la pierzare ?
Poate ca de aceea, un copil mult dorit ar trebui inchinat Lui Dumnezeu ?...

... ,, Cautati mai intai Imparatia Lui Dumnezeu, si toate celelalte se vor adauga voua ''...

[Jane Says]

...Ma gandesc cum Domnul Iisus s a rugat de trei ori Tatalui, si de fiecare data a adaugat, dar nu voia Mea, ci voia Ta sa se faca... si nu ca m as pricepe, dar nu cred ca nu a primit nimic... presupun ca a primit puterea de a trece mai departe...A dat vointa, a luat putere... Important lucru sa ti tai voia...

Asta ar trebui sa mi-o bat in cap cu ciocanul ca sa-mi ramana acolo

[windorin]

Rugaciunea are o putere atat de mare, incat prea putini mai cred ca ea este posibila !
Oare cine mai crede ca rugaciunea poate munta muntii necredintei si ai rautatii, ca poate vindeca bolile incurabile, etc ?!

Sfantul Siluan Athonitul avea puternici dureri de cap.
El s'a rugat lui Dumnezeu sa il scape de ele, spre a se putea ruga si munci in liniste.

Nefiind ascultat intru aceasta, ci in altele, precum atunci cand s'a inecat cu un os de peste, iar Domnul i'a spus in gand sa iasa afara si il va scuipa cu sange, el a inteles ca in privinta durerilor de cap Domnul nu il asculta pentru ca acelea ii sunt de folos. Din ziua aceea, in care Domnul l'a izbavit de a se ineca cu osul de peste, sfantul nu s'a mai rugat sa fie scapat de durerile de cap.

[Marius22]

Refuz sa cred ca exista o unitate de masura a puterii rugaciunii. Puterea ei nu se masoara in "cai-putere" si nici in "watti", conform legilor fizicii.

Puterea ei nu este din lumea aceasta. Pe undeva, este insasi puterea lui Dumnezeu, pentru ca El raspunde, potrivit intelepciunii si vointei Sale, rugaciunilor noastre. Ori Dumnezeu poate cate vrea, dar nu vrea cate poate...

Pe de alta parte, exista si o "putere" pe care noi o imprimam rugaciunii, atunci cand o inaltam catre Dumnezeu. Daca bolborosim acolo cateva cuvinte, iar mintea cutreiera pe alte meleaguri, rugaciunea noastra este lipsita de vlaga si se pierde in vazduh.

Trebuie, pe cat ne este cu putinta, sa ne asemanam Psalmistului care dintru fiinta sa rostea: "Doamne strigat-am catre Tine, auzi-ma, auzi-ma Doamne!" Dar, atentie, nici aceasta intensitate a rugaciunii nu se masoara in "decibeli".

Postul şi necazurile, bolile purtate cu răbdare sporesc puterea rugăciunii, pentru că în suferinţă şi foame sufletul se smereşte şi se înmoaie, devenind permeabil harului. Inima este împietrită atunci când omul (sau cei pe care-i iubeşte) nu duce lipsă de nimic.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de N.Priceputu

Postul şi necazurile, bolile purtate cu răbdare sporesc puterea rugăciunii, pentru că în suferinţă şi foame sufletul se smereşte şi se înmoaie, devenind permeabil harului. Inima este împietrită atunci când omul (sau cei pe care-i iubeşte) nu duce lipsă de nimic.

Toata rugaciunea este bine-venita, dar eu am observat ca atunci cand nu-mi pot desprinde gandul de la necazul cuiva (mai ales strain, pe care poate nu l-am vazut niciodata) si sunt cu adevarat mahnit in sufletul meu, simt ca rugaciunea curge altfel si ca Dumnezeu sigur o asculta. Cand ne rugam pentru noi, parca e o tanguire si tot ne vine sa ciulim urechea si sa ascultam, nu cumva vom auzi: "Ce te tot plangi atata de soarta ta? Du-ti Crucea cu demnitate si nu mai tot cere ca stie Dumnezeu ce-ti trebuie, dar si ce meriti."
Fara indoiala ca rugaciunea pentru aproapele ne mantuieste mai degraba decat rugaciunea pentru noi insine. Eu asa cred.

[glykys]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Toata rugaciunea este bine-venita, dar eu am observat ca atunci cand nu-mi pot desprinde gandul de la necazul cuiva (mai ales strain, pe care poate nu l-am vazut niciodata) si sunt cu adevarat mahnit in sufletul meu, simt ca rugaciunea curge altfel si ca Dumnezeu sigur o asculta. Cand ne rugam pentru noi, parca e o tanguire si tot ne vine sa ciulim urechea si sa ascultam, nu cumva vom auzi: "Ce te tot plangi atata de soarta ta? Du-ti Crucea cu demnitate si nu mai tot cere ca stie Dumnezeu ce-ti trebuie, dar si ce meriti."
Fara indoiala ca rugaciunea pentru aproapele ne mantuieste mai degraba decat rugaciunea pentru noi insine. Eu asa cred.

Asa este. Si eu am simtit la fel.
Rugaciunea pentru noi insine poate deveni, in unele cazuri, si o forma de egoism. Ne vedem numai pentru noi in relatia cu Hristos si ii pierdem din vedere pe ceilalti. Iubirea fata de Dumnezeu se reflecta si in dragostea pe care trebuie sa o avem fata de ceilalti. Suntem raspunzatori si pentru semenii nostri, u doar pentru sufletul nostru.