va rog, povatuiti-ma!

[Dai lanu]

Este o minune ca au fost oameni alesi,sa nu treaca prin stigmatul pacatelor,dar este tot o minune ca au fost "pacatosi" ce s-au ales si au iesit din pacat si au ajuns alaturi de Sfintii ce n-au pacatuit.Sfintenia omului nu are voie s-o judece si s-o evalueze nimeni,decat Dumnezeu,Unicul Judecator al omului.Nu se admite "atacul direct la persoana"indiferent de "zisele pacate"ale acestuia.Sunt cazuri cand trebuie "opriti"uni pacatosi periculosi si distrugatori,dar si acestia in sensul"pacatului si raului"propiu zis ce este "periculos",nu atat persoana avizata.Atentie,sa nu "personificam pacatul"cu persoanele pacatoase...Cand punem pacatul direct in spatele cuiva,ne facem "ucigasul aceluia"chiar daca este pacatos si ar merita"judecata lui"Dumnezeu nu admite judecata pacatului directa cu judecata omului pacatos...Sa facem o mare deosebire intre "pacatul ca atac"si omul pacatos ce poate fi "salvat"ca si talharul de pe Cruce,trebuie insa judecat fara mila pacatul in sine,dar fara "personificarea lui" cu persoana pacatoasa.A face "galagie" cu "pacatul"unei persoane,este cel mai urat fapt.Ai vrea sa vorbesti despre pacate,dar nu ai vrea sa vorbesti direct de persoane pacatoase.Politizarea de a confunda pacatul cu persoane pacatoase este"razboi,ura,razbunare,ucidere",ce iese din duhovnicie.Crestineste,Judecata Personala se face doar la Spovedanie si la judecatorie,in mod tacit si acoperit,dar cu "asprimea si pedeapsa pacatului in sine"(peste persoana respectiva).Nu ai voie sa pui "peste"chipurile lucrurilor murdaria pacatului,se zice ca diavolul vede toata creatia rea si cu chipul anormal al pacatului,tocmai prin acest fapt.Nu te uita la pacatul nimanui,ci cauta chipul curat,cum l-a creat Dumnezeu.Cine se uita la "pacatul cuiva"si il vede,se zice ca il preia pe jumatate.Dumnezeu pune la proba virtutile oamenilor prin diavoli,carora le da voie limitata ca sa-i ispiteasca.Cu timpul toate vor trece insa nu fara CREDINTA SI VOINTA,POST SI RUGACIUNE

[vsovivi]

De unde ști dumneata că îi este amantă? Ce i-ai văzut dumneata, sau i-ai auzit ce fac ei? Te-ai uitat pe gaura cheii? Sau i-ai văzut goi întreținînd relații de desfrânare? Căci dacă ai văzut așa ceva și tu ai păcat, căci ochiul tău s-a spurcat sau dacă ai auzit ceva și tu ai păcat căci ai auzit și te-ai murdărit, deci și tu trebuie să te îndrepți și să te mărturisești și să fugi apoi de astfel de prilejuri prin care păcătuiești cu simțurile murdărindu-te. Sau prin bârfe spre osândiri căci dacă ai judecat strâmb sau fără temei sau spre dărâmare de frate... atunci să nu crezi că ei fi mai bună cu ceva.

Dar nu este scris cum trebuie să procedezi? Nu a zis Hristos? Nu ne-au învățat Apostolii?

Prima dată îi vei spune personal la ureche celui ce păcătuiește ca un smintit, între patru ochi.

A doua oară vei chema cu tine unul sau doi martori și îi vei spune cerându-i să se îndrepte.

Apoi îl vei spune bisericii și maimarilor lui.

Dar de ce vă e frică de preot în loc să vă fie frică de Dumnezeu... ca să nu mai păcătuiți! Preotul nu e decît un păstor de suflete având o răspundere mai mare, este un slujitor mai responsabil, mai înțelept, dar frica o datorăm numai lui Dumnezeu... ca să nu mai păcătuim. Iar preoții sunt ca sarea pământului...


Iar dacă sarea se strică și își pierde gustul?

Deci dacă într-adevăr dragostea de Dumnezeu te îndeamnă la acțiune atunci cu siguranță nu trebuie să te temi ci trebuie să mergi pe calea dreaptă... a sfințeniei... până la capăt. Dar dacă e vorba de ispismă fără dovezi și te bazezi pe închipuieli atunci e clar că necuratul îți joacă feste ca să te îndoiești de preot și să cazi în păcatul judecării slujitorilor Stăpânului. Dar dacă îl iubești pe Stăpân și îl iubești și pe slujitorul Său atunci vei face totul spre îndreptarea fratelui tău căzut în păcatul desfrânării. De exemplu îi scri o scrisoare cuvincioasă și te-ai liniștit că ai făcut tot ce ținea de tine spre îndreptarea lui. Și nu uita că dreptatea Lui Dumnezeu nu e o poveste, deci poți să fi convinsă că dreptatea va ieși la Lumină mai devreme sau mai târziu. Nu trebuie să te îndoiești de dreptatea Lui Dumnezeu. Deci și dacă nu ai să faci nimic dreptatea Domnului va veni... dar poate la judecată vei fi și dumneata vinovată că n-ai făcut nimic bun și iată că și din cauza ta un frate preot s-a stricat și astfel și-a pierdut sarea gustul de tot.

[andreicozia]

În prealabil postat de vsovivi

De unde ști dumneata că îi este amantă? .

Tu crezi ca lumea-i asa de ignoranta. In comunitatile mici se stie TOT, si de obicei se afla direct de la femeia implicata care nu rezista sa nu-si povesteasca viata "celei mai bune prietene"..prietena care la rindul ei are si ea o alta "buna prietena"...si tot asa, deci nu ai nevoie sa ii vezi pe gaura cheii:))

[Iubirea]

În prealabil postat de vsovivi

Dar nu este scris cum trebuie să procedezi? Nu a zis Hristos? Nu ne-au învățat Apostolii?

Prima dată îi vei spune personal la ureche celui ce păcătuiește ca un smintit, între patru ochi.

A doua oară vei chema cu tine unul sau doi martori și îi vei spune cerându-i să se îndrepte.

Apoi îl vei spune bisericii și maimarilor lui.

Dar de ce vă e frică de preot în loc să vă fie frică de Dumnezeu... ca să nu mai păcătuiți! Preotul nu e decît un păstor de suflete având o răspundere mai mare, este un slujitor mai responsabil, mai înțelept, dar frica o datorăm numai lui Dumnezeu... ca să nu mai păcătuim. Iar preoții sunt ca sarea pământului...


Iar dacă sarea se strică și își pierde gustul?

Deci dacă într-adevăr dragostea de Dumnezeu te îndeamnă la acțiune atunci cu siguranță nu trebuie să te temi ci trebuie să mergi pe calea dreaptă... a sfințeniei... până la capăt. Dar dacă e vorba de ispismă fără dovezi și te bazezi pe închipuieli atunci e clar că necuratul îți joacă feste ca să te îndoiești de preot și să cazi în păcatul judecării slujitorilor Stăpânului. Dar dacă îl iubești pe Stăpân și îl iubești și pe slujitorul Său atunci vei face totul spre îndreptarea fratelui tău căzut în păcatul desfrânării. De exemplu îi scri o scrisoare cuvincioasă și te-ai liniștit că ai făcut tot ce ținea de tine spre îndreptarea lui. Și nu uita că dreptatea Lui Dumnezeu nu e o poveste, deci poți să fi convinsă că dreptatea va ieși la Lumină mai devreme sau mai târziu. Nu trebuie să te îndoiești de dreptatea Lui Dumnezeu. Deci și dacă nu ai să faci nimic dreptatea Domnului va veni... dar poate la judecată vei fi și dumneata vinovată că n-ai făcut nimic bun și iată că și din cauza ta un frate preot s-a stricat și astfel și-a pierdut sarea gustul de tot.

Foarte frumos spus...si destul de cuprinzator si explicit ca si traseu...subscriu.

[IonelS]

Formula de mai sus este folosita in situatiile in care oamenii ne gresesc noua personal. Nu stiu daca si atunci cand gresesc altora. Eu cred ca tot mai bine este sa se duca la ierarh.

[Hartford]

În prealabil postat de IonelS

Formula de mai sus este folosita in situatiile in care oamenii ne gresesc noua personal. Nu stiu daca si atunci cand gresesc altora. Eu cred ca tot mai bine este sa se duca la ierarh.

Parintele nu este un om orecare este duhovnicul la care te duci cu incredere iti spui pacatele si astepti un sfat bun si acolo sub patrafir iti aduci aminte ca el ca are amanta si uite asa te-a smintit nu e vorba ca il judecam. Aici in America in fiecare septembrie episcopul Nathaniel are intilnire cu preotesele si acolo discuta cu ele si situatia familiara. De acea eu cred ca si preoteasa trebuie sa ia masuri sint sigura ca stie dar se gindeste la preotia sotului.