Cum se intelege asta

[Iubirea]

În prealabil postat de glykys

Eu cred ca si credinta e un dar de la Dumnezeu.

Asta inseamna ca Dumnezeu este unul partinitor...unora le da si altora nu...si atunci pentru ce nu au parte de Imparatia Ceruruilor cei care nu au credinta devreme ce Dumnezeu nu le-a dat acest dar?
In aceasta situatie Dumnezeu nu ar mai fi Dumnezeu....iar eu sunt sigura ca Dumnezeul meu in care cred nu este asa...
In opinia mea credinta nu este un dar...este un fapt pe care ai dreptul sa-l alegi sau nu datorita libertatii date de Dumnezeu.

[glykys]

Cititi toata epistola catre Romani a Sf. Ap. Pavel, referitor la credinta.
Si linkurile acestea:

http://www.crestinortodox.ro/dogmati...nta-68852.html

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai05.htm

[Iubirea]

În prealabil postat de glykys

Cititi toata epistola catre Romani a Sf. Ap. Pavel, referitor la credinta.
Si linkurile acestea:

http://www.crestinortodox.ro/dogmati...nta-68852.html

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai05.htm

Si crezi ca e de ajuns sa citesti?
Eu cred ca trebuie sa mai si intelegi ce citesti.

De ex. in primul link dat de tine este vorba de marturisirea de credinta...nu de credinta...si cam in primele randuri se da un citat din NT:

Mantuitorul Iisus Hristos si-a inceput propovaduirea prin cuvintele : "pocaiti-va si credeti in Evanghelie" (Marcu 1, 15), considerand credinta si marturisirea ei conditie esentiala a mantuirii (Marcu 16, 16) [/url]

Mantuitorul a invitat la credinta pe toata lumea, nu a specificat nicaieri ca doar cei care au acest dar de la Tatal se vor mantui, pentru ca asa ceva nu exista. El facea apel la libertatea pe care Tatal a dat-o omului si astfel omul sa aleaga pocainta si credinta.

Daca omul ar fi avut acest dar al credintei de la Dumnezeu pentru ce era nevoie ca Hristos sa le faca aceasta invitatie tuturor fara sa specifice exact?

Eu am incercat o explicatie scurta dupa ce doar am aruncat o privire pe unul din linckurile tale, pentru ca am vazut din abordarea ta ca ai o viziune cam paralela...
Ma inviti sa citesc...ok!! am citit si n-am inteles nimic altceva din ce stiam..ideea este ca ce stiu eu sau cum am inteles eu cu ce ai inteles tu e diferit...iar diferenta si mai amre este ca eu incerc si o explicatie cu argument.

[Danut7]

Eu cred ca , credinta inseamna descoperirea lui Dumnezeu in sine.. Fiecare om este inzestrat cu calitatea de a dezvolta credinta prin imaginea lui Dumnezeu in om din care toti suntem constituiti.. Cu cat ne asemanam mai mult lui Dumnezeu prin fapte bune cu atat mai mult il descoperim pe Dumnezeu in noi si Dumnezeu se face relevat in noi din mare mila Sa prin harul Sau sfintitor si prin chenoza.. Cu cat ne apropiem mai mult de Dumnezeu cu atat El se coboara mai mult catre noi.. El este cel ce ne curateste si lucra in noi ca mai mult rod si mai buni sa fim.. De aceia noi trebuie sa fim impreuna-lucratori cu Dumnezeu ca sa crestem.. Dupa cum si Hristos a zis "fara de Mine nu puteti face nimic".Deci de aceia se zice ca prin har suntem mantuiti, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu fata de noi si nu din cauza faptelor noastre .. Acele versete spun ca dobandirea mantuirii nu vine din cauza ca noi am fi meritat-o sau din cauza faptele noastre, ci prin asumarea,vindecarea,preaslavirea si descoperirea totala a lui Dumnezeu in firea umana.De aceia prin El si datorita Lui, noi suntem impacati cu Dumnezeu si avem posibilitatea sa il cunoastem pe Dumnezeu in deplinatate pentru ca Dumnezeu a locuit in deplinatate in omul Hristos si firea umana s-a proslavit in El prin jertfa si invierea Sa din morti.Datorita lui Hristos s-a vindecat firea umana si firea umana a ajuns la cunoasterea lui Dumnezeu ca prin El sa putem ajunge acolo unde am fost pregatiti sa ajungem de la inceput, in imparatie , prin indumnezeire(theosis).. Adica in insusi Imparatia lui Dumnezeu in care si Adam putea sa ajunga daca manca din pomul vietii..

[MariS_]

În prealabil postat de Danut7

Eu cred ca , credinta inseamna descoperirea lui Dumnezeu in sine.. Fiecare om este inzestrat cu calitatea de a dezvolta credinta prin imaginea lui Dumnezeu in om din care toti suntem constituiti.. Cu cat ne asemanam mai mult lui Dumnezeu prin fapte bune cu atat mai mult il descoperim pe Dumnezeu in noi si Dumnezeu se face relevat in noi din mare mila Sa prin harul Sau sfintitor si prin chenoza.. Cu cat ne apropiem mai mult de Dumnezeu cu atat El se coboara mai mult catre noi.. El este cel ce ne curateste si lucra in noi ca mai mult rod si mai buni sa fim.. De aceia noi trebuie sa fim impreuna-lucratori cu Dumnezeu ca sa crestem.. Dupa cum si Hristos a zis "fara de Mine nu puteti face nimic".Deci de aceia se zice ca prin har suntem mantuiti, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu fata de noi si nu din cauza faptelor noastre .. Acele versete spun ca dobandirea mantuirii nu vine din cauza ca noi am fi meritat-o sau din cauza faptele noastre, ci prin asumarea,vindecarea,preaslavirea si descoperirea totala a lui Dumnezeu in firea umana.De aceia prin El si datorita Lui, noi suntem impacati cu Dumnezeu si avem posibilitatea sa il cunoastem pe Dumnezeu in deplinatate pentru ca Dumnezeu a locuit in deplinatate in omul Hristos si firea umana s-a proslavit in El prin jertfa si invierea Sa din morti.Datorita lui Hristos s-a vindecat firea umana si firea umana a ajuns la cunoasterea lui Dumnezeu ca prin El sa putem ajunge acolo unde am fost pregatiti sa ajungem de la inceput, in imparatie , prin indumnezeire(theosis).. Adica in insusi Imparatia lui Dumnezeu in care si Adam putea sa ajunga daca manca din pomul vietii..

Subscriu la explicatia lui Danut7. As rezuma-o asa:
Mantuirea nu consta in umplerea noastra cu merite personale,
ci in chenoza (golirea) noastra si lasarea harului lui Hristos
sa lucreze in noi. Mantuirea nu e o simpla etica, o schimbare
de comportament, ci o nastere din nou, o schimbare ontologica
in fiinta noastra intima. Este asemanare cu Hristos.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Daniel777]

În prealabil postat de Danut7

Eu cred ca , credinta inseamna descoperirea lui Dumnezeu in sine.. Fiecare om este inzestrat cu calitatea de a dezvolta credinta prin imaginea lui Dumnezeu in om din care toti suntem constituiti.. Cu cat ne asemanam mai mult lui Dumnezeu prin fapte bune cu atat mai mult il descoperim pe Dumnezeu in noi si Dumnezeu se face relevat in noi din mare mila Sa prin harul Sau sfintitor si prin chenoza.. Cu cat ne apropiem mai mult de Dumnezeu cu atat El se coboara mai mult catre noi.. El este cel ce ne curateste si lucra in noi ca mai mult rod si mai buni sa fim.. De aceia noi trebuie sa fim impreuna-lucratori cu Dumnezeu ca sa crestem.. Dupa cum si Hristos a zis "fara de Mine nu puteti face nimic".Deci de aceia se zice ca prin har suntem mantuiti, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu fata de noi si nu din cauza faptelor noastre .. Acele versete spun ca dobandirea mantuirii nu vine din cauza ca noi am fi meritat-o sau din cauza faptele noastre, ci prin asumarea,vindecarea,preaslavirea si descoperirea totala a lui Dumnezeu in firea umana.De aceia prin El si datorita Lui, noi suntem impacati cu Dumnezeu si avem posibilitatea sa il cunoastem pe Dumnezeu in deplinatate pentru ca Dumnezeu a locuit in deplinatate in omul Hristos si firea umana s-a proslavit in El prin jertfa si invierea Sa din morti.Datorita lui Hristos s-a vindecat firea umana si firea umana a ajuns la cunoasterea lui Dumnezeu ca prin El sa putem ajunge acolo unde am fost pregatiti sa ajungem de la inceput, in imparatie , prin indumnezeire(theosis).. Adica in insusi Imparatia lui Dumnezeu in care si Adam putea sa ajunga daca manca din pomul vietii..

Vad ca stii foarte bine talcuirea la subiectul acestui topic.De ce ai mai pus intrebarea,si nu ai raspuns direct?!

[Danut7]

atunci de unde vine credinta?

[glykys]

În prealabil postat de Danut7

atunci de unde vine credinta?

Cititi toata epistola catre Romani a Sf. Ap. Pavel, referitor la credinta.
Si linkurile acestea:

http://www.crestinortodox.ro/dogmati...nta-68852.html

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai05.htm
__________________

[Daniel777]

În prealabil postat de Danut7

atunci de unde vine credinta?

Credinta vine din orientarea omului catre fapte bune si in ultima instanta aspitatia lui catre Dumnezeu.
El da ca un dar credinta pentru cei care o si merita,in senul ca ei provin din parinti credinciosi,si atunci darul e facut impreuna cu parintii,sau ii este data ca un dar dupa o perioada de cautare a omului.
Vezi "Doua milioane de km in cautarea Adevarului" ;atat a parcurs Klaus Kenneth ca sa-l gaseasca pe Dumnezeu.Si eu sunt un convertit,dar am "mers" mai putin.

[I.Calin]

În prealabil postat de Iubirea

Asta inseamna ca Dumnezeu este unul partinitor...unora le da si altora nu...si atunci pentru ce nu au parte de Imparatia Ceruruilor cei care nu au credinta devreme ce Dumnezeu nu le-a dat acest dar?
In aceasta situatie Dumnezeu nu ar mai fi Dumnezeu....iar eu sunt sigura ca Dumnezeul meu in care cred nu este asa...
In opinia mea credinta nu este un dar...este un fapt pe care ai dreptul sa-l alegi sau nu datorita libertatii date de Dumnezeu.

Credința este un dar de la Dumnezeu, dar ca orice dar poți să-l accepți sau poți să-l refuzi. Nu este încălcată libertatea omului prin aceasta.Fiindcă rațiunea noastră logică analizează "doct" toate fenomenele și nu ne duce adesea la Dumnezeu. De aceea, credința este un dar. Și pentru că credința (harul) nu vine din fapte ca să nu se laude nimeni.