evolutionismul compromis

[Traditie1]

Ateii susțin că ceea ce noi percepem ca fiind făcut cu un un scop în organizarea lumii este în realitate rodul hazardului, că am fi subiectivi în atribuirea de caracter extraordinar rezultatului evoluției din pricină că noi înșine suntem produsul ei.


Dar în realitate, variații infime ale parametrilor acestor condiții ar fi făcut ca viața să fie un chin sau să nu existe deloc. Vedem ce disconfortant e ca temperatura să crească chiar cu câteva grade, cât de mult afectează asta activitățile umane.


Cum se explică că pe o planetă întrunind miraculos aceste condiții viața a și apărut? Pentru că trebuie să reamintesc, faptul că există condițiile nu înseamnă că viața și apare, ea este un accident ale cărui șanse să se întâmple sunt date de un număr astronomic de mic.



Factorii fizici și chimici necesari apariției și menținerii vieții sunt: energia, alcătuirea geologică, apa, temperatura, atmosfera, nutrienții, protecția de radiațiile ultraviolete. Să luăm pe rând dintre ei:



Energia. Lumina Soarelui asigură energia pentru cele mai multe ființe vii (o minoritate folosesc energia chimică). Ființele umane pot suporta o intensitate a soarelui care corespunde cu distanța Pământului față de Soare, nici un pic mai mult. Chiar și la această distanță, o expunere mai lungă la soare poate fi dăunătoare. Vârsta Soarelui este de 4,5 miliarde de ani iar rezervele de combustibil din interiorul lui îi asigură o existență de încă 5 miliarde de ani. Stelele mari au durata de viață scurtă și viața nu ar putea apărea iar stelele prea mici oferă prea puțină energie care să facă posibilă menținerea vieții. Ce lucru minunat că există acest corp ceresc bine potrivit fără de care viața nu ar fi posibilă!
Ca o stea să ofere energia și condițiile necesare vieții trebuie să aibă o temperatură fotosferică între 4000 și 7000 grave Kelvin (maxim 10% dintre stele se încadrează în această categorie iar dintre acestea doar cele de clasă medie au și celelalte proprietăți necesare).


Alcătuirea geologică și masa. Ca o planetă să fie locuibilă ea trebuie să fie stâncoasă (să fie compusă în principal din roci silicoase, în opoziție cu giganții de gaze cum sunt Jupiter sau Venus). Planeta trebuie să nu aibă o masă prea mică pentru a putea menține o atmosferă. Planetele cu masă mică au gravitație redusă, care nu poate reține atmosfera. Pe de altă parte ele au diametrul mic, raportul între suprafață și volum redus, asta făcând să fie moarte geologic, pierderea de energie ducând la lipsa vulcanilor, cutremurelor și activității tectonice care aprovizionează suprafața cu materiale necesare vieții și atmosfera cu moderatori de temperatură cum e dioxidul de carbon.


Apa este elementul indispensabil vieții. Sub formă de vapori apa se găsește și în atmosfera altor corpuri cerești, dar sub formă lichidă s-a observat numai pe suprafața Pământului, și nu în cantități neglijabile ci acoperind 70% din această suprafață, ceea ce face planeta noastră un paradis al formelor de viață. Existența apei lichide pe Pământ se datorează distanței optime a planetei față de soare, Pământul aflându-se în ceea ce oamenii de știință numesc zona locuibilă. Această zonă locuibilă este la intersecția a două regiuni, ambele trebuind să fie favorabile vieții, iar Pământul se află fix acolo. Una este poziția în sistemul planetar și cealaltă poziția în galaxie. Prezența planetei la distanță mai mică sau mai mare de soare ar însemna vaporizarea sau înghețarea apei*.


Temperatura. Temperatura depinde, pe lângă poziția față de soare, de excentricitatea orbitei (cu cât o orbită variază față de un cerc perfect) și de viteza de rotație a planetei. Cu cât excentricitatea e mai mare cu atât variațiile de temperatură sunt mai mari și viața are mai puține șanse să se dezvolte, în special organismele avansate care sunt cu atât mai sensibile la temperatură cu cât sunt mai complexe. În sistemul nostru solar planetele au o excentricitate favorabilă vieții dar cercetările asupra planetelor din alte sisteme au suprins, media fiind de 0,25 (față de 0,02 cât are Pământul).
Ca viața să se dezvolte planeta trebuie să aibă o înclinație potrivită a axului de rotație care să asigure anotimpuri moderate. O înclinație prea mică sau lipsa ei duc la lipsa anotimpurilor și a unui stimulent important al dinamismului biosferei. O înclinație prea mare ar duce la anotimpuri extreme și imposibilitatea menținerii unor condiții constante favorabile vieții. Existența Lunii are un rol crucial în moderarea climatului Pământului, prin stabilizarea înclinației axului de rotație. De asemeni planeta trebuie să se rotească relativ repede ca ciclul zi-noapte să nu fie prea lung. Dacă zi ar dura ani ar apărea diferențe prea mari de temperatură.


Atmosfera. Stratul de gaze care acoperă Pământul face viața posibilă din mai multe puncte de vedere: prin absorbția radiațiilor ultraviolete, prin încălzirea suprafeței planetei prin reținerea căldurii, reducerea diferenței între zi și noapte și ca nutrient prin oxigenul conținut.
Stratul de ozon (O3) este cel care absoarbe radiațiile ultraviolete. În lipsa lui moleculele organice s-ar descopune și viața ar dispărea rapid. Dar prezența oxigenului împiedică apariția vieții, deoarece o atmosferă oxidantă (adică una care conține oxigen) face imposibilă apariția amino-acizilor și deci a vieții. În rătăcirea lor, oamenii de știință atei au presupus existența unei atmosfere primordiale fără oxigen (deci și fără protecție împotriva ultra-violetelor, ceea ce ar duce la distrugerea ADN-ului), atmosferă care nu e dovedită de nimic, e doar o speculație. Dimpotrivă, dovezile existente arată că atmosfera primordială era oxidantă: precipitarea calcarului (carbonat de calciu) în cantități mari, oxidarea fierului feros în rocile timpurii și distribuția mineralelor în rocile sedimentare timpurii.



Protecția de radiațiile ultraviolete. Soarele radiază energie într-o gamă mare de lungimi de undă. Cu cât lungimea de undă e mai mică cu atât mai puternică e radiația și efectul ei dăunător pentru formele de viață. Radiațiile UV care ating Pământul sunt între 400 și 290 nanometri. Radiațiile UV între 400 și 320 nm sunt denumite UV-A și sunt benefice pentru organisme. Radiațiile între 320 și 290 sunt denumite UV-B și sunt nocive. Acestea din urmă modifică molecula de ADN:



Aceasta duce la oprirea mecanismelor celulare (enzimele nu mai pot citi informația din ADN și construi blocurile de proteine) și moartea celulei. Celulele și-au dezvoltat un mecanism de reparare a ADN-ului afectat de UV-B și în paralel sunt ajutate de stratul de ozon al planetei care absoarbe cea mai mare parte a radiației UV. Fără acest strat viața nu ar putea exista așa cum o știm.


.......................

Iată numai sub acest aspect, al condițiilor necesare vieții, în câte coincidențe cred ateii:
-existența unui soare suficient de bătrân și cu temperatura suprafeței potrivită, ceva rar
-existența unei planete la distanța optimă față de respectivul soare și având dimensiunile și constituția potrivite, altă raritate
-existența apei în cantități considerabile pe această planetă, ceva rar în cosmos
-excentricitatea orbitei și înclinația axului de rotație al planetei se înscriu în categoria ideală, datorită și prezenței Lunii
-existența stratului de ozon și a O2 din atmosferă


Mai sunt și altele în cadrul acestui subiect (condițile vieții) la care nu m-am oprit, dar cred că e suficient să arătăm imaginația delirantă a ateilor, convingerile lor rupte de realitate.

Și asta e încă puțin, față de iluziile mai grave, legate de apariția formelor de viață și de apariția și natura vieții raționale, asupra cărora mă voi referi în zilele următoare.







________________
*În galaxie, o planetă trebuie să fie suficient de apropiată de centru ca să existe elementele chimice grele necesare vieții în moleculele complexe sau ca sursă de energie). Pe de altă parte trebuie să existe o distanță suficientă față de centrul galaxiei unde există radiații de frecvență înaltă periculoase pentru viață care ar afecta și modifica ADN-ul oricărei forme de viață bazate pe carbon.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Traditie1

Vârsta Soarelui este de 4,5 miliarde de ani iar rezervele de combustibil din interiorul lui îi asigură o existență de încă 5 miliarde de ani.

4,5 miliarde de ani?
esti sigur?
nu cumva contrazici Traditia Bisericii?

[Traditie1]

În prealabil postat de Dumitru73

4,5 miliarde de ani?
esti sigur?
nu cumva contrazici Traditia Bisericii?

Eu folosesc ce spune știința fără a crede în teoriile ei. Vechimea lumii nu o consider mai mare decât câteva mii de ani.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Traditie1

Eu folosesc ce spune știința fără a crede în teoriile ei. Vechimea lumii nu o consider mai mare decât câteva mii de ani.

Cum poti sa aduci un argument ce se bazeaza pe niste date in care nu crezi?

[Traditie1]

În prealabil postat de Dumitru73

Cum poti sa aduci un argument ce se bazeaza pe niste date in care nu crezi?

Eu demonstrez absurditatea convingerilor ateiste pe baza datelor pe care ei le folosesc. Unde vezi contradicția?

[stereox]

În prealabil postat de Traditie1

Eu folosesc ce spune știința fără a crede în teoriile ei. Vechimea lumii nu o consider mai mare decât câteva mii de ani.

Cateva mii de ani? Tu chiar vorbesti serios cand spui asta?

[Dumitru73]

În prealabil postat de stereox

Cateva mii de ani? Tu chiar vorbesti serios cand spui asta?

da ... a vorbit serios

[Laur28]

Vad ca lumea continua sa ignore faptul ca daca eu pun o molecula de ADN in apa nu se intampla nimic. Chiar daca as fi de acord ca s-au format riboza, guanina, adeina, uracilul si citozina si toate acestea s-au intalnit prin apa, s-au combinat si au dat nastere ARN-ului, nu ar fi luat nastere o celula in lipsa alteia. Ori alta nu exista. Darwin cand a postulat aberatiile astea pseudostiintifice nu stia de ADN. El vedea o celula, un nucleu si credea ca au luat nastere cand apa a fost lovita de fulger. Daca ar fi cunoscut complexitatea ei ar fi tacut.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Laur28

Vad ca lumea continua sa ignore faptul ca daca eu pun o molecula de ADN in apa nu se intampla nimic. Chiar daca as fi de acord ca s-au format riboza, guanina, adeina, uracilul si citozina si toate acestea s-au intalnit prin apa, s-au combinat si au dat nastere ARN-ului, nu ar fi luat nastere o celula in lipsa alteia. Ori alta nu exista. Darwin cand a postulat aberatiile astea pseudostiintifice nu stia de ADN. El vedea o celula, un nucleu si credea ca au luat nastere cand apa a fost lovita de fulger. Daca ar fi cunoscut complexitatea ei ar fi tacut.

Ateii au si ei un fel de zeu in care cred: timpul. Timpul ajutat de zeita sansa... :) Nu exista experiment care sa poata reproduce ceea ce s-a intamplat intr-o perioada eonica, de lunga durata.

Darwin, din cate stiu, nu a venit cu nici o teorie a originii vietii, ci a presupus cum a evoluat viata de la simplu la complex. Deocamdata nimeni nu are habar cum a aparut prima celula - vegetala sau animala.

[Bast-et]

În prealabil postat de Traditie1

-existența apei în cantități considerabile pe această planetă, ceva rar în cosmos

Stiai ca 4 planete din sistemul solar contin apa? Terra, Uranus, Neptun si Pluton. Ti se pare rar ca fenomen?
Totusi aceste planete contin si hidrogen, metan si amoniac, tocmai elementele principale care compun aminoacidul.

86% din meteoriti sunt chondrite (sunt corpuri care sau format cu nasterea sistemuli solar) dintre care 5% contin apa, azot si materiale organice, cateodata si aminoacizi. O parte din aminoacizi sunt aceasi care formeaza viata pe pamant!
Am citit pe multe site-uri ca s-au gasit microorganisme si bacterii in multi meteoriti.

Chiar ti se par putine sansele pentru a naste o viata intr-un univers format de miliarde si miliarde de stele? Si pe Uranus, Neptun si Pluton poate naste o celula deoarece elementele chimice nu-i lipesc, numai temperatura ii este de obstacol.
Noi oricum vorbim de o forma de viata egala ca aceea terrestra. Totusi pe o alta planeta se poate dezvolta un organism mult mai rezistent la temperaturi extreme sau poate trai cu putin oxigen.

Oricum eu stau si ma intreb cum este posibil, in 2010, sa mai crezi ca Pamantul are numai 6 mii de ani???