Calendarul Bisericesc

[george.marian]

continuare:

Prea Sfintitilor, liberi sunteti sa adoptati orice sistem de calculare a vremii: pagan, crestin, stiintific sau nu; al lui Sosigene, Aximene, Lilio, Coculescu, Chiricescu ori Ghenadie Niculescu -[highlight] Pastile cele sfintite insa, Pastile cele Mari, Pastile Domnului trebuie sa se serbeze asa fel incat sa fie respectata Traditia bisericii ortodoxe de pretutindenea,[highlight] care cere ca:

1) să nu se serbeze o dată cu Paştile evreilor;

2) să se serbeze după Paştele evreilor;

3) să se serbeze totdeauna în zi de duminică;

4) să se serbeze de către toţi creştinii ortodocşi deodată.

In acelasi timp, marturisitorii au indemnat, in subsidiar si nu ca tema principala de campanie, ca Sinodalii sa renunte, totusi, la noul calendar. Dar renuntarea la noul calendar nu au cerut-o pe motiv ca, adoptandu-l, Biserica ar pierde harul, ci pentru ca noul calendar, concomitent cu pascalia pe stil vechi, ar fi ridicat probleme legate de cursivitatea praznicelor:

P.S. Vartolomeu arată toată necazurile ce ar decurge din rămânerea la stil nou cu sărbătorile fixe şi la stil vechi cu Pascalia. Între altele, ne pune înainte perspectivele serbării, în anul 9942, a Sfintelor Paşti la 29 iunie, adică la Sfinţii Apostoli, iar la anul 31070, as fi ajuns chiar la 25 decembrie, adică chiar în ziua de Naşterea Domnului. După vechiul nostru „calendar bisericesc”, aceasta însă nu s-ar putea întâmpla în veac. Care trebuie să fie acum grija Bisericii? Să renunţe la reforma calendarului sau la Pascalia Ortodoxă? Altă ieşire nu există. Renunţând la prima, dogmele, canoanele, Tradiţia Bisericii (ce formează patrimoniul bisericesc) nu sunt întru nimic lovite. Renunţând la Pascalie, acest tezaur e călcat în picioare. Care consideraţiuni trebuie să primeze într-o decizie sinodală?...

Asadar, una sunt ”necazurile” provocate de existenta, in acelasi timp, a calendarului nou si a pascaliei pe vechi, si alta este sa afirmi ca Biserica nu are har sau chiar ca se afla sub anatema pentru aceasta situatie. Pentru marturisitorii citati aici esentiala era data de praznuire a Pastilor, care trebuia sa fie conforma Traditiei.

In alta parte, Mircea Vulcanescu afirma urmatoarele despre problema generala a calendarului:

…din punct de vedere bisericesc, noul calendar nu este bun si, ca atare, Sinodul trebuie neaparat sa il lepede ca pe un netrebnic, daca vrea cu tot dinadinsul sa nu se intample nicio tulburare. (articolul ”Netemeinicia scrisorii sinodale”, Studii despre religie, Ed. Humanitas, p. 270).

Asadar, ratiunile pentru care reforma calendarului era considerata gresita sunt:

* reforma se facea din cauze si pricini ne-patristice;
* produce tulburare in popor;
* produce neoranduieli legate de cursivitatea praznicelor, pe termen lung.


Nu pentru ca ne scoate din sobornicitate si pentru ca ne lipseste de har! Acestea sunt legate abia de schimbarea datei pascaliei! Doar prin decizia de a praznui Pastile separat de Biserica Ortodoxa Universala, doar prin iesirea din sobornicitate si din randuielile stabilite la Niceea privitoare la Pasti, abia asa s-a pus problema unei virtuale (deci nu implinite, realizata) schisme initiata insa (NOTA BENE) nu de marturisitorii Predaniei, ci de inovatori!


Iata deci alta dovada a discernamantului si a constiintei marturisitoare a lui Mircea Vulcanescu – faptul ca nu ei, fideli traditiei, amenintau cu o schisma sau initiau o astfel de miscare (!), ci ca sinodalii inovatori s-ar fi pus, singuri, in schisma, daca ar fi afurisit gruparea condusa de Nae Ionescu:

Cat priveste amenintarea cu afurisenia pe 40 de zile, Sinodul nu ne poate zvarli o asemenea anatema, caci ar afurisi, implicit, toate celelalte biserici ortodoxe deopotriva cu care am pastrat neschimbata aceeasi predanie; si aceasta ar insemna proclamarea oficiala drept schismatica a bisericii romanesti… Astfel, biserica romaneasca, in prezent, virtualmente schismatica, ar deveni schismatica in chip manifest si categoric. De fapt, daca invatatura pe care o marturisim e falsa, Sinodul n-are decat sa afuriseasca. Am cerut-o si o repetam, constienti ca faptul n-ar putea duce decat limpezirea lucrurilor. Suntem insa siguri ca nu o va face, pentru ca nu mai are dreptul sa o faca. Facand-o, se scoate pe sine din ecumenicitate - cum am aratat, iar noi ramanem pravoslavnici, in biserica parintilor nostri.(din Raspuns carte P.S. Vartolomeu…)

Intr-adevar, Sinodul BOR nu numai ca nu a afurisit gruparea lui Nae Ionescu, ci a renuntat la pascalia romaneasca, revenind la pascalia ortodoxa. Asadar, Sinodul BOR a ramas in ecumenicitate si in Biserica Ortodoxa Universala.

De remarcat insa caracteristica autentica a duhului marturisitor, asa cum avea sa-l formuleze apoi si Cuviosul Paisie Aghioritul: a spune adevarul in interiorul Bisericii, pana cand, la limita tragica, vrajmasii adevarului se scot pe ei insisi singuri din aceasta. Niciodata a te rupe de Biserica pentru a fonda grupari schismatice!

Ca scopul campaniei dusa de Nae Ionescu si ceilalti marturisitori a fost revenirea la Pascalia ortodoxa o atesta insusi filosoful, remarcand efectul marturisirii:

Restabilirea ecumenicităţii

Direcţiunea Sfântului Sinod a trimis tuturor ziarelor o încunoştinţare, arătând că, pentru anul ce vine, Sfintele Paşti se va prăznui la 20 aprilie. Pentru a înţelege semnificaţia acestui fapt, vom aminti că 20 aprilie însemnează, pe vechiul calendar, 7 aprilie, şi că 7 aprilie este tocmai data indicată de vechea Pascalie. Vasăzică, la anul vom prăznui cu toţii Paştele, în ecumenicitate, laolaltă cu toţi creştinii pravoslavnici. Şi mai este un fapt care trebuie relevat. Data prăznuirii Paştelor pentru anul ce vine a fost stabilită printr-o înţelegere a Patriarhiei noastre cu Patriarhia Ecumenică din Constantinopol… Ce am cerut noi?

1) Să prăznuim Paştele în ecumenicitate…

2) să nu prăznuim Paştele înaintea evreilor…Este adevărat că, de data aceasta, a intervenit însuşi părintele patriarh… (sursa http://www.scribd.com/doc/10473163/P...cea-Vulcnescu-)

Ceea ce s-a cerut si ceea ce s-a obtinut a fost revenirea la Pascalia ortodoxa. Pericolul a trecut, inovatorii nu au avut castig de cauza, Biserica Ortodoxa Romana a ramas Biserica Pravoslavnica.

Mai mult, la inceputul campaniei Nae Ionescu citeaza chiar celebrul Sighilion patriarhal din 1583 care, printre alte anateme aduse invataturilor catolice, anatemizeaza si calendarul gregorian, latin, care includea, evident, o pascalie schimbata. Asadar, nu se poate spune ca Nae Ionescu si ceilalti nu cunosteau istoria bisericeasca si sinoadele in materie. Stiind aceleasi lucruri pe care le invoca si schismaticii zilelor noastre, esentialul pentru ei, o spunem cu riscul de a ne repeta, a fost pascalia, care facea ca Biserica noastra sa se afle in sobornicitate sau in afara ei. Calendarul indreptat nu era bun, insa nu au considerat ca este nevoie sa faca inca o campanie pe tema revenirii la vechiul calendar, nici in momentul in care Sinodul a dat inapoi in problema pascaliei, in anul 1929, nici in momentul introducerii lui, cu cativa ani mai devreme. Acestea sunt faptele istorice, aceasta este marturisirea iubitorilor Traditiei si Predaniei ortodoxe.

Si mai trebuie aratat un lucru esential: Sighilionul patriarhal din 1583 nu se putea aplica Bisericii Ortodoxe Romane din perioada interbelica, asa cum nu se poate aplica nici BOR din prezent! Pentru simplul motiv ca B.O.R. nu a avut niciodata adoptat, integral, calendarul gregorian sau latin! In perioada interbelica, chiar si cand a avut anomalia legata de pascalie, BOR avea ”calendar iulian revizuit” iar acum are calendarul gregorian doar in parte, avand Pascalia praznuita pe calendarul vechi. Ne aflam, asadar, intr-o situatie canonica noua pentru care Sinoadele istorice invocate de zelotii schismatici nu se aplica. Se aplica, in schimb, hotararea pan-ortodoxa de la Moscova din 1948, care a oranduit co-existenta unor calendare diferite dar existenta unei singure date a Pastilor, cea conforma Predaniei.

Referitor la sintagma care i se atribuie lui Mircea Vulcanesc: “nu avem sinod”. In realitate, asa cum am aratat, Mircea Vulcanescu si ceilalti nu faceau decat sa constate o virtualitate (deci nu un fapt implinit!): decizia de a sarbatori Pascalia diferit fata de Soborul Bisericilor Ortodoxe (deci iarasi, este vorba despre Pascalie si nu despre calendar!) nu facea decat sa puna Sinodul intr-o pozitie in raspar cu intreaga ortodoxie. Virtualitatea NU a devenit realitate, Sinodul a revenit la Pascalia ortodoxa iar marturisitorii nostri au ramas, prin biruinta lor, atat in Biserica Luptatoare cat si in cea Triumfatoare, din cer.

Selectam insa un ultim citat din Mircea Vulcanescu pentru a vedea duhul in care acesta marturisea si ce distanta este intre duhul marturisirii autentice a Predaniei si duhul zelotismului care ii agita pe cei care ar fi trebuit sa ia aminte la Sfinti Inchisorilor…