Nicodim si Iosif din Arimateea

,, Sfântul şi dreptul Iosif din Arimatea a fost un membru bogat al Sanedriului evreiesc şi un ucenic secret al lui Hristos Prăznuirea sa se face în 31 iulie. De asemenea, el este pomenit în Duminica Femeilor Mironosiţe—a doua duminică după Sfintele Paşti. Împreună cu Sfântul Nicodim, Sfântul Iosif a luat trupul Domnului de pe cruce, l-a pregătit pentru înmormântare şi l-a aşezat în mormântul pregătit pentru el însuşi. Spionii evreii au auzit acestea şi l-au pârât autorităţilor care l-au întemniţat pe Sfântul Iosif. Cu toate acestea, Hristos înviat i-a apărut Sfântului Iosif în închisoare convingându-l de Învierea sa. După o vreme, evreii l-au eliberat pe Sfântul Iosif din închisoare şi l-au alungat din Ierusalim. Apoi, el a călătorit în lumea întreagă propovăduind cuvântul Evanghliei, în cele din urmă plantând seminţele mântuirii în Britania, unde a plecat la Domnul în pace.”(conform OrthodoxWiki)

Puteti gasi si pe site,un excelent articol despre Iosif din Arimateea.Il gasiti in linkul de mai jos http://www.crestinortodox.ro/stiri/a...uri-88662.html

►,, Iar făcându-se seară, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care şi el era un ucenic al lui Iisus. Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea. Şi Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat în giulgiu curat de in, Şi l-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă, şi, prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, s-a dus. Iar acolo era Maria Magdalena şi cealaltă Marie, şezând în faţa mormântului.”(Matei 27:57-61)
►,,Şi făcându-se seară, fiindcă era vineri, care este înaintea sâmbetei, Şi venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus.”(Marcu 15:42-47)
►,,Şi iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun şi drept,
Acesta nu se învoise cu sfatul şi cu fapta lor. El era din Arimateea, cetate a iudeilor, aşteptând împărăţia lui Dumnezeu. Acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Şi coborându-L, L-a înfăşurat în giulgiu de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în piatră, în care nimeni, niciodată, nu mai fusese pus. Şi ziua aceea era vineri, şi se lumina spre sâmbătă. Şi urmându-I femeile, care veniseră cu El din Galileea, au privit mormântul şi cum a fost pus trupul Lui. Şi, întorcându-se, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s-au odihnit, după Lege.”(Luca 23:50-56)
►,,După acestea Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi a ridicat trupul Lui. Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe. Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei. Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, şi în grădină un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat. Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru că mormântul era aproape”(Ioan 19:38-42)

●Iosif(gr.Ioseph) este din Arimateea(gr.Arimathaia),,cetate a iudeilor”varianta greaca pentru Ramathaim, oras situat la NV de Lydda este descries drept ,, om bogat, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, bărbat bun şi drept, acesta nu se învoise cu sfatul şi cu fapta lor, fiind ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns”.
●Iosif intervine pe linga Pilat din 2 motive: apropierea Sabatului si datorita calitatii sale de ,, fiind ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns”.
● expresia ,,era ucenic”poate proveni din gr.ematheteuthe, care are sens de ,,a ucenicit”.Se remarca ca in raport de Mantuitor formularea este ,,era ucenic/astepta imparatia lui Dumnezeu/fiind bun si drept/fiind ucenic”spre diferenta de pozitia sa fata Sinedriu, reflectata prin ,,nu se invoise cu sfatul si fapta lor”.Pozitionarea in timp a acestor elemente demonstreaza caracterul continuu al increderii sale in Invatatura lui Hristos dar raportat la momentul cand facuse opinie separata fata de restul Sinedriului se arata si motivatia
,,intr-ascuns,de frica iudeilor”.Iosif era perfect constient ca apartenenta sa la Invatatura lui Hristos in poate plasa pe o pozitie extrem de delicata in raport de restul oficialitatilor.Iosif,ca si Nicodim,actioneaza noaptea dar diferenta dintre ei este semnificativa:Iosif era ,,ucenic intr-ascuns”pe cand Nicodim nu a putut face pasul spre o ucenicie declarata,fie si in ascuns, fiind cel mult un simpatizant cu sporadice veleitati de fronda fata de pozitia oficiala.Acest lucru este explicabil si prin pozitia celor doi:Nicodim-fruntas al iudeilor,fariseu iar Iosif-,,sfetnic ales” si care ,,nu se invoise cu sfatul si fapta lor”.Desi Nicodim increase sa-L apere pe Isus public, Iosif apare drept un ucenic ce se duce direct la Pilat pt a recupera corpul,actiune extrem de riscanta in acele momente.
●Iosif va face toate demersurile necesare pt ca Mantuitorul sa beneficieze de o inmormantare demna de respectul Sau.Se remarca ca Mantuitorul este ingropat de 2 reprezentanti ai iudaismului oficial,care erau in ascuns ori ucenici ori simpatizanti ai Lui.
●Iosif nu precupeteste nici un efort: se duce la Pilat,pune la dispozitie un mormant nou,propriul sau mormant,nefolosit de nimeni,aduce un giulgiu curat de in.Nicodim aduce la randul sau o cantitate uriasa de amestec de smirna si aloe.

Mormantul este amplasat intr-o gradina,simbol al bunastarii regale.Regii Iuda si David insusi,se odihneau in mijlocul unor gradini.Mormantul era de regula sub forma unei nise incapatoare,dupa posibilitati,sapata intr-o stanca.La intrarea se astupa cu o stanca.Dimensiunea mormantului si a stancii varia in functie de pozitia sociala a detinatorului(a se vedea in acest sens mormantul lui Irod cel Mare).Cutuma cerea ca trupul neinsufletit al unui condamnat,ucis in chinuri,sa nu fie despus laolalta cu alte trupuri,pe catre le-ar fi pangarit. Odata cu aparitia primei stele pe cer incepea Sabatul iar cadavrele nu puteau ramine la vedere neingropate.Mormant nou(gr.mnemeion kainon)are semnificatia de neintinat de prezenta unui cadavru.Gradina(gr.kepos) este un element important ce leaga momentul arestarii de momentul inmormantarii.Poarta din nordul Vechiului Ierusalim se numea ,,Poarta gradinii”iar in sec IV,dupa cum observa Chiril al Ierusalimului,inca se puteau vedea ramasite ale acestei gradini in preajma marii biserici a Sf. Mormant ridicata de Constantin cel Mare.
Atat Nicodim cat si Iosif fac tot ce le sta in putinta pt ca Mantuitorul sa beneficieze de funeralii,tinand cont de circumstante,in conformitate cu respectul pe care il simteau fata de EL.Prezenta lui Iosif impiedica inmormantarea trupului Mantuitorului intr-un mormant oarecare.In Talmudul babilonian se relateza ca la inmormantarea lui Gamaliel cel Batrin,considerat cel mai mare rabin,au fost are 80 de ,,litre”de mirodenii.Nicodim adusese pentru Mantuitor ,,o suta de litre”.Trebuie precizat ca aceste actiuni au loc in situatia in care Mantuitorul avusese parte de o condamnare si o executie romana iar in acesta situatie condamnatii nu prea aveau parte de onoruri deosebite iar hainele Mantuitorului fusesera deja impartite de soldati.Conform cutumei era interzisa spalarea cadavrului in caz de moarte violenta,intrucat in cazul in care pe acel corp cursese sange sau din care a curs sange era o cauza pentru o impuritate rituala si prin urmare era interzisa.De altfel actiunea lui Iosif este de a pune corpul direct in giulgiu,nu se precizeaza o spalare a sa,iar mirodeniile lui Nicodim am analizat la ce foloseau.

Acest aspect nu trebuie sa mire intrucat Insusi Mantuitorul,la cina din Betania(Matei 26:6-13,Marcu 14:3-19,Luca 7:36-48,Ioan 12:1-8)afirmase ca (la momentul cand femeia a spart vasul cu mir>atentie:diferenta dintre mir (gr.myrron)de aici si amestectul adus de Nicodim> (gr>smyrnes si aloes) substante distincte cu un rol diferit si semnificatie diferita)acesta ungere o anticipeaza pe cea care nu va fi indeplinita in timpul operatiunilor de ingropare.Elocvent,in acest sens,este mai ales pasajul din Marcu 14:8 ,, Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre înmormântare” precum si din Ioan 12:7 ,, zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat” Iata cum Mantuitorul iarasi indica momente din viitor pe care Apostolii inca nu le intelegeau in esenta lor.

Absenta obiceiurilor specifice iudeilor se poate analiza si in raport de Matei 9:23/Marcu 5:38/Luca 8:52 cand Mantuitorul ajunge la momentul cand se desfasurau funerariile ficei lui Iair> ,, Iisus, venind la casa dregătorului şi văzând pe cântăreţii din flaut şi mulţimea tulburată”/,, Şi au venit la casa mai-marelui sinagogii şi a văzut tulburare şi pe cei ce plângeau şi se tânguiau mult.” Mai trebuie remarcat ca cimitirele erau in afara zidurilor orasului dupa cum se poate observa si in Luca 7:11-12 (in afara portii Ninului Mantuitorul o intalneste pe vaduva care mergea in spatele nasaliei fiului ei) iar indicii in acest sens exista si in Ioan 11:1-44(mormantul lui Lazar).

Concluzii

Iosif din Arimateea,om bogat,bun si drept,membru al Sinedriului,ucenic al lui Isus pe ascuns,care astepta Imparatia lui Dumnezeu si Nicodim,fariseu important si bogat,admirator al Invataturii lui Isus, au facut tot posibilul in a-L apara si a-I arata cinstea cuvenita la final. Acesti 2 oameni sunt doua personaje cheie referitoare la inmormantarea Mantuitorului. Avand in vedere circumstantele acestia au facut tot posibilul: au mers la Pilat(Iosif), au obtinut corpul(Iosif),au pus la dispozitie un mormant al unui om bogat intr-o gradina (Iosif),au adus giulgiu curat din in(Iosif),l-au aparat contra Sinedriului(Nicodim) si au pus la dispozitie o cantitate impresionanta de mirodenii(Nicodim)pt activitatile din timpul inmormantarii efective.
Istoricii au cuplat aceste demersuri inclusiv de funerariile regelui Asa din 2 Paralipomena 16:14 cand se spune ,, Şi l-au îngropat în mormântul pe care şi-l săpase el în cetatea lui David; şi i-au pus pe un pat pe care-l umpluse cu aromate şi cu tot felul de miresme; la înmormântarea lui i s-au ars foarte multe aromate.” pt a arata,la o scara mai mica,eforturile celor doi,in conditii vitrege,pt ca Mantuitorul sa beneficieze de o inmormantare plina de respect.

Punerea unui singur trup in acel mormant,trupul Mantuitorului, subliniaza unicitatea Invierii iar dupa Inviere acel mormant ramine gol absolut,ca o ,,semnatura a Divinitatii pe trupul de cenusa al mortii”.

[Mihnea Dragomir]

Este foarte posibil ca Sfântul Mormânt, în care este îngropat Isus, să fi aparţinut chiar lui Iosif.
Să mai observăm că tot ceea ce este legat de patimile, moartea şi învierea lui Isus pare pregătit "ca la carte" dintotdeauna. Până şi locul în care se consumă aceste lucruri: este Muntele Căpăţânii, căpăţâna fiind a lui Adam. De aceea, în multe reprezentări iconografice, Sf Cruce are la bază un craniu şi nişte oase: sunt ale lui Adam. În locul în care fusese îngropat vechiul Adam, este acum îngropat, în mormânt nou de adopţie, mormântul lui Iosif, Cel la numele căruia tot genunchiul trebuie să se plece: Noul Adam.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Este foarte posibil ca Sfântul Mormânt, în care este îngropat Isus, să fi aparţinut chiar lui Iosif.
Să mai observăm că tot ceea ce este legat de patimile, moartea şi învierea lui Isus pare pregătit "ca la carte" dintotdeauna. Până şi locul în care se consumă aceste lucruri: este Muntele Căpăţânii, căpăţâna fiind a lui Adam. De aceea, în multe reprezentări iconografice, Sf Cruce are la bază un craniu şi nişte oase: sunt ale lui Adam. În locul în care fusese îngropat vechiul Adam, este acum îngropat, în mormânt nou de adopţie, mormântul lui Iosif, Cel la numele căruia tot genunchiul trebuie să se plece: Noul Adam.

Si eu am gasit foarte multe opinii care sustin cele spuse de dvs.Mormantul putea fi chiar al lui Iosif din Arimateea.In plus Iosif se comporta precum un proprietar,nu prea avea cum sa actioneze in acest mod daca ar fi fost mormantul altcuiva.A reactionat exact precum un ,,ucenic">,,trebuie sa gasesc un mormant demn pt Mantuitorul.Am unul?I-l dau Lui".In plus mormantul prezinta elemente ale unui mormant al unui om cu stare,ceea ce ar corespunde pozitiei sociale a lui Iosif din Arimateea.Am verificat(pt comparatie)si pe Biblia ortodoxa(am folosit Biblia varianta Anania,ceea de pe site si ceea de pe http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=27 si peste tot apare sintagma ,,Şi l-a pus în mormântul nou al său" iar in KJV (King James Version)apare: ,,And laid it in his own new tomb, which he had hewn out in the rock: and he rolled a great stone to the door of the sepulchre, and departed."(Matthew 27:60) iar sintagma ,,in his own new tomb"este edificatoare.

As mai adauga ceva,inspirat de remarca dvs>la acel moment au fost martori oculari(rezulta clar din Sfanta Scriptura).Pe linga Iosif si Nicodim,Sfanta Scriptura ne arata cine a mai fost de fata.Gasim in Matei 27:61, Marcu 15:47, Luca 23:55.Totusi,fie si din punct de vedere al ritualului,se observa ceva interesant:femeile cumva asista(Iosif si posibil Nicodim efectuau operatiunile propriu-zise),rolul lor incepea cumva abia dupa aceea,asa cum rezulta din Luca 23:55-56(dar si din Marcu 16:1) si >,,Şi urmându-I femeile, care veniseră cu El din Galileea, au privit mormântul şi cum a fost pus trupul Lui.Şi, întorcându-se, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s-au odihnit, după Lege."
Cumva,prin acesta perspectiva din plan indepartat a femeilor,este pus in prim-plan Iosif (o tehnica ce se foloseste si azi
in cinematografie > oare pt a se accentua rolul lui Iosf in calitate de proprietar al mormantului?) si un amanunt si mai important>scena este consemnata de Luca,grec la origini,care studiase in tinerete medicina,arta si filosofia(doar era grec nu? :) si care mai consemneaza un element esential(privire de doctor)>femeile urmau sa pregateasca abia atunci mirul si aici iarasi vedem diferenta fata de ceea ce adusese Nicodim>cu toate consecintele de rigoare.De ex:ungerea cu mir nu va mai avea loc si acest lucru fusese subliniat de Mantuitor inca de la cina din Betania.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Scotianul

De ex:ungerea cu mir nu va mai avea loc si acest lucru fusese subliniat de Mantuitor inca de la cina din Betania.

La cina din Betania parcă e vorba de nard, acela care era în vas de alabastru şi despre care Iuda casierul spune că mai bine ar fi să fie vândut săracilor. Aveţi date potrivit cărora "nard" şi "mir" e totuna ? Eu nu ştiu exact ce ar putea fi acest nard, de fapt nici despre mir nu sunt convins că este ceea ce folosim azi sub această denumire.

Un lucru e clar: nu L-au mai uns cu mir fiindcă nu au mai avut timp. Socotind că Domnul săvârşitu-S-a vineri în jurul orei 15, până ce L-au dat jos de pe Cruce, până ce au coborât cu El de pe deal şi au ajuns la mormânt, se poate să se fi ajuns în jurul orei 18, când şi azi începe ziua liturgică. Deci, vineri după ora 18 fiind Şabat, nu L-au mai uns, dar au venit femeile Duminică în zori cu mirul (motiv pentru care le numim "mironosiţe"). Şi au rămas cu mirul, că mormântul era gol.

Dar noi, să revenim ontopic: la Iosif şi Nicodim. Aceştia sunt socotiţi de către Biserică printre drepţii lui Dumnezeu. Nu trebuie să ne mire aceasta: din moment ce chiar soldatul Longinus, care cu suliţa L-a rănit de Domnul, este printre sfinţi şi superba lui statuie străjuieşte intrarea în catedrala Sf Petru, cu atât mai mult Iosif şi Nicodim au toate motivele să fie socotiţi astfel.
De altfel, despre Iosif, apocrifele consemnează amintirea unei mari minuni: omul fusese încuiat de colegii din Sanhedrin şi uşa fusese sigilată cu el înăuntru, ca să nu spună ceea ce nu trebuia să se audă. Dar a venit Isus înviat şi l-a luat prin pereţi şi l-a dus acasă la el în Arimateea.
Episodul este relatat în Evanghelia aposcrifă a lui Nicodim, din care mai aflăm (cu titlu de inventar) şi alte lucruri interesante, de exemplu acela că dreptul Simeon a fost unul din cei înviaţi cu ocazia Învierii Domnului şi despre care Evangheliile canonice ne spun că umblau prin Ierusalim. Văzându-l pe Simeon înviat, mulţi au crezut, inclusiv unul sau doi din Sanhedrin, care fuseseră fiii lui spirituali.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

La cina din Betania parcă e vorba de nard, acela care era în vas de alabastru şi despre care Iuda casierul spune că mai bine ar fi să fie vândut săracilor. Aveţi date potrivit cărora "nard" şi "mir" e totuna ? Eu nu ştiu exact ce ar putea fi acest nard, de fapt nici despre mir nu sunt convins că este ceea ce folosim azi sub această denumire.

Un lucru e clar: nu L-au mai uns cu mir fiindcă nu au mai avut timp. Socotind că Domnul săvârşitu-S-a vineri în jurul orei 15, până ce L-au dat jos de pe Cruce, până ce au coborât cu El de pe deal şi au ajuns la mormânt, se poate să se fi ajuns în jurul orei 18, când şi azi începe ziua liturgică. Deci, vineri după ora 18 fiind Şabat, nu L-au mai uns, dar au venit femeile Duminică în zori cu mirul (motiv pentru care le numim "mironosiţe"). Şi au rămas cu mirul, că mormântul era gol.

Dar noi, să revenim ontopic: la Iosif şi Nicodim. Aceştia sunt socotiţi de către Biserică printre drepţii lui Dumnezeu. Nu trebuie să ne mire aceasta: din moment ce chiar soldatul Longinus, care cu suliţa L-a rănit de Domnul, este printre sfinţi şi superba lui statuie străjuieşte intrarea în catedrala Sf Petru, cu atât mai mult Iosif şi Nicodim au toate motivele să fie socotiţi astfel.
De altfel, despre Iosif, apocrifele consemnează amintirea unei mari minuni: omul fusese încuiat de colegii din Sanhedrin şi uşa fusese sigilată cu el înăuntru, ca să nu spună ceea ce nu trebuia să se audă. Dar a venit Isus înviat şi l-a luat prin pereţi şi l-a dus acasă la el în Arimateea.
Episodul este relatat în Evanghelia aposcrifă a lui Nicodim, din care mai aflăm (cu titlu de inventar) şi alte lucruri interesante, de exemplu acela că dreptul Simeon a fost unul din cei înviaţi cu ocazia Învierii Domnului şi despre care Evangheliile canonice ne spun că umblau prin Ierusalim. Văzându-l pe Simeon înviat, mulţi au crezut, inclusiv unul sau doi din Sanhedrin, care fuseseră fiii lui spirituali.

Pe acel aspect va las ce am gasit din verificarile mele :Pct2>Nardul http://www.parohiamacin4.org/plante_biblice.htm iar aici apare si mai clar>,,Mir de nard"cu trimitere chiar la scena din Betania http://apologeticum.wordpress.com/20...ea-petru-voda/

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

La cina din Betania parcă e vorba de nard, acela care era în vas de alabastru şi despre care Iuda casierul spune că mai bine ar fi să fie vândut săracilor. Aveţi date potrivit cărora "nard" şi "mir" e totuna ? Eu nu ştiu exact ce ar putea fi acest nard, de fapt nici despre mir nu sunt convins că este ceea ce folosim azi sub această denumire.

Marcu 14,3
Ioan 12.3
Luca 7.37
„Pomada” obişnuită din Palestina era ulei de măsline la care erau adăugate mirodenii sau alte ingrediente aromate. „Pomada” Mariei era mir de nard „foarte scump”, probabil extras din rădăcini parfumate de nardostachys jatamansi . Planta aceasta creşte la înălţime, în Munţii Himalaya şi în vechime era folosită ca sursă de parfum şi medicament (vezi la Cântarea Cântărilor 1,12). Dacă „mirul” Mariei venise din munţii Indiei de nord, nu este de mirare că era considerat „foarte scump” (Ioan 12,3.5), valoarea lui fiind cam de 300 de dinari romani (acesta ar fi echivalentul salariului a 300 zile lucrătoare ale unui muncitor din vremea aceea Matei 20,2). Un dar atât de valoros, potrivit pentru monarhii pământului, reprezenta un mare sacrificiu din partea Mariei.

[tabitha]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Un lucru e clar: nu L-au mai uns cu mir fiindcă nu au mai avut timp. Socotind că Domnul săvârşitu-S-a vineri în jurul orei 15, până ce L-au dat jos de pe Cruce, până ce au coborât cu El de pe deal şi au ajuns la mormânt, se poate să se fi ajuns în jurul orei 18, când şi azi începe ziua liturgică. Deci, vineri după ora 18 fiind Şabat, nu L-au mai uns, dar au venit femeile Duminică în zori cu mirul (motiv pentru care le numim "mironosiţe"). Şi au rămas cu mirul, că mormântul era gol.

Un topic foarte interesant ! scuze de off-topic, dar am și eu o întrebare :
Dacă ziceți că nu L-au mai uns, atunci de ce este Piatra Ungerii în Biserica Sfântului Mormânt ?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de mirela.t

Dacă ziceți că nu L-au mai uns, atunci de ce este Piatra Ungerii în Biserica Sfântului Mormânt ?

Se pare ca, totusi, Preasfantul Trup a fost acoperit cu plante aromate, pudre, parfumuri si uleiuri inainte de a fi pus in Sfantul Mormant. Iata ce a vazut Fericita Anne Catherine Emmerich, intr-una din viziunile ei mistice care s-au consemnat:

"Barbatii s-au retras intr-o mica adancitura aflata la sud-vestul Calvarului, pentru a pregati obiectele necesare imbalsamarii. Cassius, cu cativa soldati care se convertisera la Domnul, se tineau la o distanta respectuoasa (...) Sfintele Femei dadeau vase, bureti, panze, unguente si aromate acolo unde erau necesare; si, in restul timpului, se tineau, atente, la oarecare distanta (...).

Sfanta Fecioara pastra un curaj admirabil in durerea ei inexprimabila. Ea nu putea sa lase trupul fiului ei in oribila stare in care il adusesea supliciile si incepu, cu o febrilitate neobosita, sa il spele si sa inlature ultragiile pe care le suferise (...)

Putea fi cu greu recunoscuta fata Domnului, atat era de desfigurat de ranile si sangele care il acopereau. Barba si parul erau lipite impreuna. Maria spala capul si fata si trecu bureti inmuiati peste parul capului ca sa inlature sangele uscat. (...)

Cand capul fu curatat, Sfanta Fecioara il acoperi de un val, dupa ce saruta obrajii fiului ei.
Pe urma se ocupa de gat, de umeri, de piept, de brate si de mainile sfasiate. Atunci abia fura vazute, in toata oroarea lor, ravagiile facute de atatea suplicii ingrozitoare. Toate oasele pieptului, toate incheieturile membrelor erau dislocate si nu se puteau indoi. Umarul pe care dusese greutatea crucii era deschis de o rana de speriat; toata partea superioara a corpului era acoperita de striviri si de brazdele lasate de loviturile de bici. (...)

Nu a fost aruncata apa care a servit la spalare, ci a fost varsata in burdufuri de piele si tot in ele se storceau buretii. Am vazut de mai multe ori pe Cassius sau pe alti soldati mergand sa aduca apa proaspata de la fantana lui Gihon, care era destul de aproape ca sa o pot vedea din gradina unde era mormantul (...)

Iosif si Nicodim asteptau de oarece timp, cand Ioan se apropie de Sfanta Fecioara, ca sa o roage sa se separe de corpul fiului ei, pentru a se face imbalsamarea, fiindca Sabatul era aproape. Maria imbratisa inca o data corpul si ii spuse adio intr-un fel emotionant. Atunci, barbatii l-au ridicat de langa mama lui, pe cearsaful pe care era asezat si l-au dus la oarecare distanta (...).

Fusese purtat trupul intr-un loc mai jos decat varful Golgotei: acolo se gasea, intr-un intrand, o frumoasa piatra unica (=unificata ?). Barbatii prevazusera locul acesta pentru imbalsamare. Am vazut mai intai o panza de urzeala rara, oarecum asemanatoare unei dantele. Era, probabil, lucrata astfel ca sa lase sa treaca apa. Am mai vazut pe urma un mare cearsaf defasurat. Se aseza trupul Mantuitorului pe o bucata de stofa (?) si unii dintre barbati tinura celalalt cearsafintins deasupra trupului sau. Nicodim si cu Iosif ingenuncheara si, sub acest acoperamant, dadura la o parte panza cu care ei acoperisera salele Mantuitorului cand fusese dat jos de pe cruce. Pe urma, ii scoasera centura pe care Ionadab, nepotul Sfantului Iosif (?), i-o adusese Mantuitorului inainte de rastignire. Ei au trecut bureti sub acest cearsaf, spalara astfel partea inferioara a corpului ascunsa privirilor lor. Dupa care il ridicara, fara sa-l intoarca, folosindu-se de panze asezate de-a curmezisul pe sub sale si pe sub genunchi si il spalara la spate fara sa il intoarca, mereu acoperit de acelasi cearsaf. L-au spalat, asa, pana ce buretii presati nu au mai lasat sa curga decat apa limpede.

Pe urma, varsara apa de mir pe tot corpul si, manevrandu-l cu respect, il facura sa isi reia toata lungimea, fiindca ramasese in pozitia in care murise pe cruce, cu salele si genunchii flectati. Apoi, au asezat pe sub solduri o bucata de panza de un metru largime pe trei metri lungime, o umplura cu smocuri de ierburi si presarara peste tot o pudra pe care o adusese Nicodim. Pe urma au invelit partea inferioara a corpului si au legat strans cu cearsaful care era deasupra. Dupa ce au facut aceasta, au uns ranile soldurilor, le-au acoperit de aromate, au asezat pachetele de tamaie intre picioare pe toata lungimea lor si l-au impachetat de jos pana sus cu aceste aromate.

Apoi, Ioan a adus-o pe Sfanta Fecioara si pe celelalte sfinte femei. Maria ingenunche langa capul lui Isus si aseza pe el o panza foarte fina pe care o primise de la sotia lui Pilat si pe care o purtase in jurul gatului ei, sub haina. Apoi, ajutata de sfintele femei, aseza, de la umeri la obraji, smocuri de ierburi, aromate si pudre inmiresmate, apoi lega strans aceasta panza in jurul capului pana la umeri. Magdalena varsa un flacon de balsam in plaga din coasta, iar celelalte sfinte femei asezara ierburi in maini si in jurul picioarelor.

Atunci, barbatii au umplut si ei cu aromate axilele si cosul pieptului: inconjurara tot restul corpului, incrucisara peste sani bratele rigide si stransera marele cearsaf alb in jurul corpului pana la piept, asa cum se infasa un copil. Pe urma, strecurand sub subtiori extremitatea unei bande late, o rulara in jurul capului si intregului corp care lua atunci infatisarea unei papusi infasate. In sfarsit, il asezara pe Mantuitorul pe un mare cearsaf de sase metri pe care il cumparase Iosif din Arimateea si il folosira ca un plic; era culcat pe el in diagonala: un colt al cearsafului il trecura peste picioare pana la piept, celalalt era trecut peste cap pana la umeri. Iar celelalte doua colturi erau repliate in jurul trupului.

Cand toti cei care au inconjurat corpul lui Isus se pusera in genunchi ca sa-si ia adio de la el, un miracol emotionant avu loc sub ochii lor. Preasfantul Trup al lui Isus, cu toate acele rani ale lui, aparu ca o amprenta de culori de la rosu la brun, pe cearsaful cel mai exterior, ca si cand a vrut sa rasplateasca grija si dragostea lor si sa le lase un portret prin toate straturile de panze in care era invelit. Ei imbratisara trupul plangand si sarutara cu respect minunata amprenta. Mirarea lor a fost asa de mare incat desfacura cearsaful si fu inca si mai mare cand vazura toate panzele care infasurau corpul pe dedesupt albe ca inainte, giulgiul cel mai exterior fiind singurul care primi aceasta imagine miraculoasa".

[costel]

În prealabil postat de Scotianul

Si eu am gasit foarte multe opinii care sustin cele spuse de dvs.Mormantul putea fi chiar al lui Iosif din Arimateea.

Nicodim stiu ca era membru al Sinedriului evreiesc, iar Iosif din Arimateea este cel care si-a cedat propriul mormant pentru a aseza acolo Trupul Lui Hristos. Scriptura precizeaza ca era un mormant nou, adica nu fusese nimeni ingropat in el. Daca nu ma insel, Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca nu intamplator avem in cazul de fata un mormant nou, ca nu cumva sa se creada ca altcineva si nu Hristos a parasit mormantul.