Grup de rugaciune pentru neputintele noastre si pentru tara.

În prealabil postat de Daniel777

Am citit odata o povestioara,cum un sat intreg se ruga la Dumnezeu sa le dea ploaie si nu reuseau sa aduva ploaia.Si la un moment dat,preotul primeste de la Dumnezeu porunca de a ruga pe primul calator de la poarta cetatii sa se roage pentru a da ploaie.Au iesit si au gasit pe un om sarac,dar imbunatatit,care cum a ridicat mainile la rugaciune a inceput sa ploua...Si a plouat atat de mult,incat au trebuit sa-l roage sa inceteze ploaia,tot cu rugaciunile lui.
Deci ce concluzii tragem de aici:
1.O rugaciune in comun ,facuta de oameni ai cetatii care se cunosteau si traiau impreuna.
2.Rugaciunea in comun viza ceva concret ,palpabil.

Aceste doua lucruri lipsesc din initiativa celor de pe forum.

3.Cu toate acestea,rugaciunea nu a fost ascultata,au trebuit sa roage un pustnic ca sa ii ajute in cererea lor.

Deci,va rog sa trageti concluziile potrivite,si sa nu mai faceti tot felul de afirmatii neacoperite.
Daca e nevoie,mai pot gasi si alte exemple.

Povestioara este clar pentru cei care inca nu pot sesiza paradoxul. Satul se roaga, dar nu primeste nici un semn. Preotul are atata har incat poate avea un dialog cu Dumnezeu de la care primeste porunca! Concluzia mea: lipsa de comuniune; fiecare se roaga sa vina ploaia pentru belsug si indestulare, nu pentru iertarea pacatelor.
Concret, de la Dumnezeu vine ploaia (si uneori de la rusi...). Schimbarea sufleteasca tine de noi insine si este la latitudinea noastra! Nu trebuie sa te apase Dumnezeu pe umeri sa cazi in genunchi. Nu pot aduce ploaia, dar pot sa-mi vad povara greselilor mele si astfel ma raportez la ceilalti. De ce-ar fi ei mai buni decat mine? Ca atare ma rog pentru ei, ii iert din tot sufletul meu si astfel pot spera sa fiu iertat la randul meu pentru toate cate le-am facut in viata. Care se stie fara de pacat, n-are decat sa ceara socoteala oricui doreste. Eu nu sunt unul dintr-aceia!...