Este imposibil sa facem bine celorlalti daca suntem saraci?

[Florin-Ionut]

11) A povestit avva Daniil, preotul Schitului, zicand: cand eram mai tanar am
venit la Tebaida si m-am pogorat la un oras sa-mi vand lucrul mainilor mele. Si
era acolo un om cu numele Evloghie, cu mestesugul sapator de piatra, care din
tanara varsta aceasta lucrare avea: din lucrul mainilor sale, in fiecare zi ce
dobandea, cheltuia si pana seara petrecea postind, iar seara iesea in oras si pe
strainii ce se aflau ii aducea la casa sa si picioarele lor cu mainile sale le spala,
ca nu avea pe altcineva impreuna cu el. Si dupa putere ii hranea, iar din
bucatelele ce prisoseau, cu unele isi mangaia nevoia firii, iar altele le arunca la
canii satului, caci pana si la acestia isi arata omul milostivirea. Deci, acesta si pe
mine de multe ori, primindu-ma in gazda impreuna si cu alti frati, m-a facut a
ma minuna foarte de fapta buna a lui, ca ma inspaimanta milostivirea si iubirea
de oameni a lui si blandetea si smerenia sufletului. Si intorcandu-ma la Schit si
asezandu-ma in chilie, in trei saptamani m-am dat pe sine-mi la postire,
rugandu-ma lui Dumnezeu sa-i dea mai mult de cheltuiala, ca sa poata sa faca
bine si altora mai multora. Deci, din postire lipsindu-mi puterea, zaceam mai
mort si adormind am vazut pe unul cucernic la chip stand inaintea mea si
zicandu-mi: Daniile, ce ai? Si i-am zis lui: cuvant am dat lui Hristos sa nu gust
paine, pana ce ma va auzi pe mine pentru Evloghie, pietrarul, ca sa-i dea lui
blagoslovenie, sa faca bine mai multora. Iar el a zis: nu, ca se va vatama, iar
acum bine se afla; iar de voiesti sa-i dai lui, pune-te chezas pentru sufletul lui ca
se va mantui intru mai multe si eu ii voi da lui. Iar eu iarasi am zis: mai mult
Doamne da-i lui, ca toti printr-ansul sa slaveasca numele Tau cel sfant. Raspunsa
acela: am zis tie, ca acum bine se afla. Iar eu am zis catre el: din mainile mele
cere sufletul lui! Deci, mi s-a parut indata, ca m-am aflat la Sfanta Inviere si am
vazut un copil sezand pe sfanta piatra, iar pe Evloghie de-a dreapta lui stand si
cautand catre mine copilul, a zis catre cei ce erau de fata: acesta este cel ce s-a
pus chezas pentru Evloghie? Iar ei au raspuns: asa, cu adevarat, stapane! Si
iarasi a zis copilul: spuneti-i lui, ca am sa cer chezasia. Iar eu am zis: asa,
stapane, de la mine cere-o aceasta, numai dai-i lui! Si vad ca ii toarna in sanul
lui bani multi. Si pe cat aceia turnau, pe atat sanul lui Evloghie primea. Deci
desteptandu-ma eu, am cunoscut ca mi s-a ascultat rugaciunea si am proslavit pe
Dumnezeu. Iar Evloghie iesind la lucrul sau si lovind in piatra, aude un sunet
desert si sapand gaseste o pestera plina de bani si spaimantandu-se, socotea intru
sine: ce voi face? De-i voi lua pe acestia la oras, va auzi dregatorul si vine de ii
ia si eu ma primejduiesc. Ci mai vartos ma voi duce la o tara afara, unde nimeni
nu ma cunoaste. Si tocmind dobitoace ca si cum ar fi avut de carat pietre, a carat
banii la rau si punandu-i in corabie, s-a dus la Bizant. Si imparatea Iustin
batranul si a dat bani multi imparatului si celor mai mari ai lui si intru putina
vreme s-a facut eparh al pretorilor si a cumparat casa mare, care si pana acum se
zice a egipteanului. Si trecand doi ani, eu nestiind nimic de cele ce se facusera,
am vazut in vis ca m-am aflat la Sfanta Inviere si pe copil iarasi l-am vazut,
sezand pe sfanta piatra. Si aducandu-mi aminte de Evloghie, am zis intru sinemi:
oare unde este Evloghie? Si dupa putin il vad pe acesta, tarat de un arap,
afara de la fata copilului. Si desteptandu-ma, am cunoscut ce insemneaza
vedenia si, am zis in sine-mi: vai mie pacatosului, ca am pierdut sufetul meu! Si
sculandu-ma, m-am dus la oras, ca pentru a vinde lucrul mainilor mele si
asteptand sa aflu pe Evloghie, s-a facut seara adanca si nimeni nu s-a indemnat
sa ma ia in gazda. Deci ma scol si intreb pe o batrana si ii zic ei: bunico, da-mi
trei paximazi (pesmeti) sa mananc, ca nu am mancat astazi. Iar ea ducandu-se,
mi-a adus putina fiertura si mi-a pus inainte si sezand aproape, a inceput sa-mi
vorbeasca, graind cuvinte de folos: avva, nu stii ca esti tanar si nu trebuia sa vii
in oras. Au nu stii ca schima cea calugareasca cere liniste. Si altele oarecare? Si
am zis ei: ce poruncesti dar sa fac, caci lucrul mainilor mele am venit sa vand?
Iar ea mi-a zis: macar de iti vinzi lucrul mainilor tale, dar nu zabovi asa in oras,
daca voiesti sa fii calugar, du-te la Schit! Si i-am zis ei: nu este aici in orasul
acesta vreun om temator de Dumnezeu, ca sa adune pe straini?
Si mi-a zis: o, ce ai grait, avvo? Am avut aici pe un pietrar oarecare si
multe bunatati facea la straini. Si vazand Dumnezeu lucrurile lui, i-a dat lui dar.
Si este, precum aud patrician astazi. Iar eu acestea auzind, am zis intru sine-mi:
eu am facut uciderea aceasta. Si indata intrand intr-o corabie, m-am dus in
Bizant si intreband si gasind casa lui Evloghie, sedeam langa poarta, vrand sa-l
vad pe el, cand va iesi. Si deci trecand putin, il vad indata pe el cu fala si
inconjurat de oameni multi si am zis catre el: miluieste-ma, am sa-ti graiesc
oaresce deosebi! Iar el nu a luat aminte, ci si cei ce mergeau inainte au dat in
mine si alergam mai inainte si iarasi strigam si cei de pe urma iarasi au dat in
mine. Si aceasta in patru saptamani facand, nu am putut sa vorbesc cu el.
Iar mai pe urma strigand eu iarasi, a alergat unul din slujitorii lui cu un bat
si atata m-a batut cu dansul, cat m-a lasat mai mort. Apoi, dupa multa vreme,
putin intarindu-ma, am zis intru sine-mi: sa mergem la Schit si de va voi
Dumnezeu, va mantui si pe Evloghie! Si m-am pogorat la mare si afland o
corabie alexandrineasca pornind indata, m-am suit intr-ansa si de scarba si de
batai am adormit. Si ma vad pe mine iarasi la Sfinta Inviere si pe copilul acela
asemenea iarasi sezand si cautand la mine cu ingrozire si zicand: nu vei merge,
ci vei plini chezasia. Iar eu, de frica, nici a deschide gura nu am putut. Si
porunceste la doi din cei ce stau inaintea lui si luandu-ma m-au legat cu mainile
inapoi si m-au spanzurat cu capul in jos, zicandu-mi: sa nu te pui chezas peste
puterea ta si sa nu graiesti impotriva lui Dumnezeu. Iar eu de mahnire si de
nevoie, nu am raspuns nimic. Deci, asa fiind eu spanzurat, s-a facut glas zicand:
iese Augusta (adica Imparateasa) si vazand-o, am luat indrazneala si am strigat:
miluieste-ma, stapana lumii! Iar ea intorcandu-se catre mine, a zis: ce voiesti?
Am zis: pentru chezasia lui Evloghie sunt spanzurat. Si mi-a zis mie: eu ma voi
ruga pentru tine. Si am vazut ca s-a dus si a sarutat picioarele copilului si mi-a
zis copilul: sa nu mai faci lucrul acesta. Iar eu de frica fiind cuprins, am zis: nu
stapane, iarta-ma si a poruncit si m-au slobozit si mi-a zis: mergi la chilia ta.
Vezi inca si cum voi aduce pe Evloghiel la randuiala lui cea dintai. Deci
desteptandu-ma, m-am bucurat cu bucurie mare ca m-am izbavit de aceasta
chezasie. Si inotand cu corabia, am venit la Schit, multumind lui Dumnezeu. Iar
dupa trei zile aud ca a murit Iustin imparatul si s-a facut imparat Iustinian. Apoi
dupa putin m-am instiintat, ca s-au sculat asupra imparatului, patru oarecare din
cei mari, intre care unul a fost si Evloghie.
Si cei trei prinzandu-se, li s-au taiat capetele, iar Evloghie a fugit noaptea.
Si a poruncit imparatul ca ori unde se va afla, sa se omoare si el. Deci, intreband
pentru dansul cu osardie, m-am instiintat ca s-a intors la locul sãu iarasi si s-a
apucat de pietrarie, nearatand catre nimeni ca el este cel ce se facuse patrician
(boier) in Constantinopol, ci alt egiptean a fost acela. iar el incredinta ca intru
atatia ani a fost la Sfintele Locuri. Deci m-am pogorat iarasi la acel oras, ca sa
ma instiintez cele pentru dansul mai cu deadinsul. Si facandu-se seara, iata
Evloghie a venit chemand pe straini la gazduire. Si vazandu-l, am suspinat si
lacrimand, am zis catre Dumnezeu: cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne, toate
intru intelepciune le-ai facut! Cu adevarat, Tu, Doamne, faci saraci si
imbogatesti, smeresti si inalti si judecatile Tale sunt nenumarate! Si luandu-ma
si pe mine impreuna cu alti saraci, ne-am dus la casa sa si spalandu-ne
picioarele, ne-a pus masa. Si dupa ce am mancat noi, luandu-l deosebi, i-am zis
lui: cum te afli, avvo Evloghie? Iar el a zis: roaga-te pentru mine, avvo, ca sant
sarac, neavand in maini nimic! Iar eu am zis catre el: o, de nu ai fi avut nici
acestea pe care le ai! Iar el a zis: pentru ce, avvo? Au te-am smintit cu ceva
candva? Atunci i-am povestit lui toate cele ce s-au facut. Si plangand deajuns, a
zis: roaga-te, avvo, ca sa trimita Dumnezeu cele de trebuinta si de acum sa ma
indreptez! Iar eu am zis: cu adevarat, fiule, sa nu ingaduiesti sa ti se incredinteze
altceva de la Hristos, cat vei fi in lumea aceasta, afara de plata ostenelii acesteia.
Si urandu-i cele bune, m-am intors si a ramas Evloghie asa, sapand la pietre si
primind pe straini pana la sfarsitul vietii sale si de o suta de ani facandu-se, nu sa
lasat de aceasta lucrare ci ii da Dumnezeu lui putere, pana cand a plinit
calatoria vietii acesteia.