Cum sa ma mantuiesc?

[anita]

În prealabil postat de beliver

Pare simplu cum zici,dar cand e vorba sa aplici ceea ce zici,nu mai e asa simplu.Spune-mi te rog cum te golesti de tine?Spovedindu-te?Ti se pare usor,sau simplu?Mie mi se pare usor sa pacatuiesc si greu sa-mi amintesc pacatele.Ma refer la TOATE pacatele.Ma tem ca am uitat unele pacate,fiindca o viata intreaga cu asta m-am ocupat,iar acum as vrea cu toata inima sa ajung la zi cu ele,dar numai daca ma v-a ajuta Bunul Dumnezeu.Am tot timpul ispite grozave,unele subtile pe care abia le recunosc.Unora le fac fata,dar de multe ori nici nu le recunosc.Gresesc in continuare,iar eu inca nu cred ca mi-am spovedit toate pacatele.Cum sa-ti spun nu am nici o virtute care sa ma apropie de ceea ce inseamna mantuire,dimpotriva.Iar tu spui ca e usor?Poate pentru tine.Doamne ajuta!

Daca vrei sa iti amintesti pacatele ,spune cat mai des rugacinea "Doamne Iisuse Hristoase ,miluieste-ma pe mine pacatosul"
Domnul iti va dezvalui pacate pe care nici nu credeai ca sunt pacate sau pacate pe care le-ai facut cu multi ani in urma.
Parintele Teofil Paraian spunea despre acesta rugaciune ca ne dezvaluie ascunzisurile sufletului ,cam asa zicea:
Deci prin rugăciunea aceasta "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul", repetată mereu în minte, se deschid căi de lumină, se deschid perspective duhovniceşti, se deschid înţelegeri mai presus de lumea aceasta, se deschid nişte luminişuri ale sufletului. "

[beliver]

Daca ati vedea cat sunteti de draguti,ati sti cat ma bucur de raspunsurile voastre.De vreo trei ani ma straduiesc sa scot toate pacatele de prin cotloanele in care s-au ascuns,cele mai mici,ca pe cele mari mi le-am amintit,adica nu pot sa le uit...Citesc mult despre ortodoxie,merg la biserica,am un dohovnic,ma spovedesc si ma cuminec,ma rog pentru toti cei vii si cei morti le fac pomenirile si tot mi se pare ca sunt departe de adevar.Adica mi se pare ca fac putin,si in continuare gresesc,desi nu as mai vrea.Aceste lucruri mi le-am dorit si Bunul Dumnezeu m-a ajutat sa le pun in practica,deci nu ma mandresc cu ele ca fiind de la mine.Dar sa spui ca e simplu sa te mantuiesti mi se pare prea mult.Sa dea Dumnezeu sa ne mantuim toti,ar fi frumos.Doamne ajuta!

[anita]

În prealabil postat de beliver

Daca ati vedea cat sunteti de draguti,ati sti cat ma bucur de raspunsurile voastre.De vreo trei ani ma straduiesc sa scot toate pacatele de prin cotloanele in care s-au ascuns,cele mai mici,ca pe cele mari mi le-am amintit,adica nu pot sa le uit...Citesc mult despre ortodoxie,merg la biserica,am un dohovnic,ma spovedesc si ma cuminec,ma rog pentru toti cei vii si cei morti le fac pomenirile si tot mi se pare ca sunt departe de adevar.Adica mi se pare ca fac putin,si in continuare gresesc,desi nu as mai vrea.Aceste lucruri mi le-am dorit si Bunul Dumnezeu m-a ajutat sa le pun in practica,deci nu ma mandresc cu ele ca fiind de la mine.Dar sa spui ca e simplu sa te mantuiesti mi se pare prea mult.Sa dea Dumnezeu sa ne mantuim toti,ar fi frumos.Doamne ajuta!

Dar nimeni nu a spus ca e usor sa te mantuiesti.
Rugaciunea inimii e greu de spus deoarece iti zboara gandurile ,dar nu abandona.
Mie mi-a placut mult o carte scrisa de episcopul Hieroteos Vlachos -"O noapte in pustia sfantului Munte" -despre aceasta rugaciune si binefacerile ei. Am citit-o cu multa placere chiar am recitit-o.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de beliver

Daca ati vedea cat sunteti de draguti,ati sti cat ma bucur de raspunsurile voastre.De vreo trei ani ma straduiesc sa scot toate pacatele de prin cotloanele in care s-au ascuns,cele mai mici,ca pe cele mari mi le-am amintit,adica nu pot sa le uit...Citesc mult despre ortodoxie,merg la biserica,am un dohovnic,ma spovedesc si ma cuminec,ma rog pentru toti cei vii si cei morti le fac pomenirile si tot mi se pare ca sunt departe de adevar.Adica mi se pare ca fac putin,si in continuare gresesc,desi nu as mai vrea.Aceste lucruri mi le-am dorit si Bunul Dumnezeu m-a ajutat sa le pun in practica,deci nu ma mandresc cu ele ca fiind de la mine.Dar sa spui ca e simplu sa te mantuiesti mi se pare prea mult.Sa dea Dumnezeu sa ne mantuim toti,ar fi frumos.Doamne ajuta!

E un semn pozitiv, te afli pe calea ce buna, pentru ca pe masura ce avansezi spre Dumnezeu, iti vezi mai bine neajunsurile si geselile. De pacate nu prea mai poate fi vorba, decat accidental - si spun asta pentru incurajare, nu ca lauda! Pana si cei mai desavarsiti Sfinti cereau timp de pocainta pe patul de moarte, desi vedea Ingerii si pe Insusi Hristos asteptandu-i sa urce la ei. Asta pentru ca mereu trebuie sa punem nou bun inceput, altfel putem cadea de foarte sus direct in subterana prin formele cele mai subtile ale mandriei.

Insusi Hristos ne spune clar ca mantuirea nu este posibila la oameni, ci numai la Dumnezeu. El ne ofera sansa sfinteniei prin harul Duhului Sfant, iar noi avem de ales. Deci as zice ca nu poti sa te mantuiesti, ci sa fii mantuit de bunavoie si nesilit de nimeni:

Matei 19
"25. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine poate să se mântuiască?
26. Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă."

Dumnezeu le ofera celor desavarsiti, care s-au straduit sa duca o viata asemanatoare Lui Iisus Hristos (in iubire neconditionata si smerenie pana la lepadare de sine) ceva mai mult decat Raiul, ca prima treapta a mantuirii de rau: le ofera Imparatia Cerurilor, vederea Lui Dumnezeu cea neapropiata, viata vesnica in Duhul Sfant, chiar si dreptul de a judeca lumea si pe ingerii cazuti:

27. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare ce va fi?
28. Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
29. Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică.
30. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi.

[beliver]

De pacate nu prea mai poate fi vorba, decat accidental -

Curios dar eu am pacate de marturisit in continuare.Se intampla asa de usor uneori,incat chiar imi este ciuda.Un exemplu banal:ies din casa si ma intalnesc cu cineva pe care nu l-am vazut de multa vreme si care reuseste sa ma faca sa gresesc.Ori ca ma intreaba ceva ce nu e treaba lui si atunci il judec dupa ce ne despartim,ori incepe sa barfeasca pe cineva si nu zic nimic,nici da nici ba si nici bine nu fac,ori de zic ceva il enervez,ori de ma eschivez si nu ma opresc,tot gresesc.Cam asa stau lucrurile.Doamne ajuta!