Citat:
În prealabil postat de costache marilena
Pentru fiecare loc sau eveniment se cere o anumita tinuta potrivita, locului, momentului. La mine la serviciu (lucrez la dep. protocol si relatii cu publicul) sunt OBLIGATA sa ma imbrac decent, elegant, fara decolteu adanc si cu fusta nici lunga nici scurta, machiata neaparat discret, parfumata, musai, discret.
Da , frumusetea trupului este de la Dumnezeu.este un dar si nu este pacat ca ne imbracam frumos. Dar frumusetea trupului nostru nu ne-o expunem la vedere, asa, ca doar Dumnezeu mi-a dat-o , nu umblam goi si frumosi pe strada, ca este rusine, nu? Dar care e limita? Cat sa aratam? Cine poate spune? Fiecare are masura lui. Masura mea este cea pe care am aratat-o mai sus.
|
Să știți că eu nu am susținut că femeile ar trebui să umble goale (sau hai, fie, cu chiloții la vedere) nici măcar pe stradă, cu atât mai puțin la biserică. Dar, de aici și până la a condamna coafarea sau folosirea parfumului nu e cam mare distanță ? Vasăzică, găsiți normal ca o femeie să se coafeze dacă merge la masă invitată de prostul satului, pe când dacă merge duminica la masă invitată de Cristos nu mai e normal să se coafeze ? Eu, în zi de sărbătoare caut să merg la cina Regelui meu cu cele mai bune haine pe care le am. Dacă aș fi femeie și aș avea păr lung, mi-aș îngriji podoaba capilară și aș fi foarte fericit să șterg cu pletele mele, picioarele Lui. Ipoteza că o femeie s-ar putea coafa și parfuma nu ca să atragă bărbații sau să arate cu fudulie că ea sau soțul ei o duce bine, ci că ar face-o în onoarea Mirelui nostru de ce să o excludeți ?
Ridicați problema limitelor, adică puneți întrebarea "cum deosebim cochetăria de impudoare". Eu cred că știți mai bine ca mine că există cărți de protocol și există un consens general al bunului simț asupra acestor probleme. La biserică precum și în împrejurări uzuale (la serviciu, pe stradă), lungimea fustei trebuie să fie astfel încât, în picioare, să nu fie mai scurtă de jumătatea genunchiului. Vederea coapselor este bine să fie rezervată pentru ștrand sau, seara, pentru soț. Decolteul este permis dacă nu coboară până la jumătatea sânului. Un număr rezonabil bijuterii de calitate sunt permise (dar nu și pentru bărbați, în afară de acul de cravată ori de butoni), iar acoperirea capului este necesară în biserică, mai ales în prezența Sfântului Sacrament, după cum descoperirea capului este necesară la bărbați.
În vremea tinereții lor, bunicele noastre știau atât de bine să-și sublinieze feminitatea, fără a fi impudice !