Viata fara bani

[colaps]

În prealabil postat de sophia

N-am inteles sensul. Sa renunti la bani cand ii ai. Ah, poti face ceva c aritativ cu ei, ajuta pe altii aflati in nevoie. Dar ca sa traiesti tu insuti, asa ca moft (inteleg ca este in aceste cazuri) fara bani?

A trai cu lipsuri, fara bani, este greu, trist, este o grija cotidiana. In ziua de azi nu este posibil. Fara bani nu poti trai.
Nu ai casa, ajungi in strada (daca nu ai cu ce plati chirie, intretinere, curent, etc.). Hai ca mancare sau o haina iti mai da unul sau altul.
Nu poti sa inveti, sa citesti, sa ai grija de sufletul si sanatatea ta (ca si in sistemul sanitar iti trebuie bani, in afara de putinul pe care il mai plateste casa).
Nu poti calatori, nu poti mentine calatori. Nu poti nimic. Esti nimic.
Ah, poti alege sa traiesti in modestie, trai decent. Pana si la biserica trebui dat bani.
Sunt nuante si nuante.
Si pe urma: (sa fii nevoit) sa traiesti din mila (si munca) altuia? Este si umilitor...
Ar trebui eradicata saracia. Si nu este de ales, sau dorit. Doamne fereste!

Adevarata fericire ia nastere atunci cand renunti la toate constrangerile acestea lumesti. Mai ales banii. Citeste si ai sa vezi ca sunt multi oameni care traiesc fara bani. A fost pe forum un caz si cu un miliardar rus care a ales sa renunte la bani si sa se mute la tara pentru ca asa a simtit el. Uite, el avea atatia banii si nu s-a simtit fericit cu ei.

Lucurile lumesti nu prea conteaza, calugarii o stiu, pustnicii o stiu si mai bine. Ce crezi ca i-a facut pe ei sa urmeaze aceasta cale?