Papalitatea

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Aveti bunavointa sa imi explicati totusi cum sta treaba asta cu infailibilitatea Bisericii Catolice, ca nu inteleg nimic...eu vad ca e failibila toata ziua, dar in fine...stiu ca sunt ciudata, dar asta spune Istoria!

Deci a facut erori Biserica Catolica, sau e infailibila?

Eu am bunăvoinţă. Dumneavoastră aveţi cu adevărat bunăvoinţă spre a înţelege ?
Ca să lămurim cum e cu infailibilitatea Bisericii: Biserica este infalibilă (=ferită de greşeală) atunci când se pronunţă aspura unui adevăr din sfera credinţei sau moralei.

Deci, când Biserica spune (în formulare oficială) că Dumnezeu constă din trei persoane şi o singură voinţă, înseamnă că aşa stau lucrurile. Când Biserica spune că eutanasia este un păcat grav, înseamnă că aşa stau lucrurile. Pur şi simplu, nu pot sta altfel, deoarece Spiritul Sfânt ca un scut fereşte Biserica de erori de această categorie.

Dimpotrivă, Biserica NU este infailibilă atunci când se pronunţă în alte aspecte, de exemplu: cum va fi vremea la munte, dacă a fluierat cutărică în biserică sau nu a fluierat etc. Veţi face imediat deosebirea cu ajutorul următorului

TEST

Dacă textele de mai jos ar fi formulări oficiale ale Bisericii, care dintre ele este infailibilă şi care nu este ?

1. Sufletul oamenilor este nemuritor.

2. Suprafaţa cercului este produsul dintre constanta "pi" şi pătratul razei acelui cerc.

3. Avortul duce la căderea sufletului din starea de graţie.

Dacă aţi răspuns corect, să creştem acum puţin gradul de complexitate al întrebărilor:

4. Cu o săptămână în urmă, în timp ce era noapte fără lună, ciobanul Ion Arculescu, fecior din Orleanca, a suflat în lumânare alcătuită cu fitil din păr de ţap negru şi a spus formula: "Buhuhu la zodie, buhuhu în rodie".

5. Oricine ar sufla în lumânare alcătuită cu fitil din păr de ţap negru şi ar spune formula: "Buhuhu la zodie, buhuhu în rodie" se face vinovat de păcatul grav al colaborării voite cu adversarul lui Dumnezeu şi al oamenilor.

Acum e mai limpede ?

Dar Biserica ce treaba avea, cum adica dadea verdictul...stiind ce va face statul? Era chinuita, tarata la tribunalele alea, sau cum...va rog clarificati-mi aceste nelamuriri?

Încă o dată: este misiunea Bisericii să dea verdicte în chestiuni de credinţă. Iar ceea ce au făcut statele, adică pedepsirea severă a crimelor grave, a fost un lucru foarte bun. Nu am auzit ca Biserica Ortodoxă (cea catolică în mod sigur nu) să spună că statul nu trebuie să-i pedepsească pe criminali şi să-i apere pe oameni de fărădelegile răilor.

Cum vine asta, ca o Biserica sa participe la judecarea unor oameni...stiind ca vor fi omorati?

Cum e posibil sa fi fost partasa Biserica lui Hristos la asemenea orori, ca si cum nu ar fi facut parte? Nu privea, nu era de acord, suferea, sau ea intretinea "focul" arzator de eretici cumva?

Biserica a participat şi participă frecvent la judecarea oamenilor (de consistoriile eparhiale aţi auzit ?). "Omorârea", adică executarea criminalilor s-a făcut mereu. Însuşi Dumnezeu pedepseşte cu asprime pe cei răi, e plină Biblia de exemple: şi în Vechiul, şi în Noul Testament. Moise cere moartea celor care au îndrăzneala incredibilă să se împreuneze în încăperea unde este Chivotul Legii, ceea ce se şi întâmplă. Petru socoteşte că este absolut normal ca cel care doseşte banii cuveniţi Bisericii să sufere moartea pentru asta, ceea ce se şi întâmplă. După el, intră nevastă-sa, care era părtaşă la ascunderea banilor. Şi ea păţeşte la fel.

Deci, următoarele idei sunt eronate şi se bazează pe viziune modernistă:
-numai Dumnezeu judecă.
Fals. Biserica are autoritate directă de la Dumnezeu de a judeca ceea ce ţine de domeniul ei. Şi Statul Creştin, adică statul legitim, are autoritate delegată de Biserică de a judeca pe cetăţeni şi, dacă se dovedesc autori de crime, de a-i pedepsi după legi şi în interesul general, mergând până la pedeapsa cu moartea dacă este nevoie. Execuţia criminalilor nu este oroare, este un lucru foarte normal. Găsiţi un singur sfânt părinte sau un singur mitropolit ortodox (nemaivorbind de catolici) care să susţină că ar fi o oroare condamnarea criminalilor şi voi striga de pe acoperişuri că statul trebuie să-i elibereze pe hoţi imediat.
-Dumnezeu a pedepsit fărădelegea în Vechiul Testament, dar nu a mai făcut asta în Noul Testament.
Fals. Dar mai e un topic despre asta, să nu duplicăm.

De ce nu ii vedea pe toti ca nevinovati, de ce nu ii apar, ce facea ea acolo...si de ce nu incerca sa ii intoarca la Dumnezeu, sa le fie alaturi, sa ii tina pe langa Biserica?

Foarte simplu: fiindcă nu erau toţi nevinovaţi. Atâta timp cât existau dubii sau atenuante, acestea erau folosite în favoarea nevinovăţiei lor. Chiar şi când nu existau, li se oferea a doua şansă, de a se întoarce la Dumnezeu. În cazurile de sclerocardie, cel mai bun lucru care se mai poate face pentru cel vinovat şi pentru cei mulţi este rugăciunea şi pedeapsirea vinovatului.

Dumneavoastra sunteti de acord cu pedeapsa cu moartea, nu mai tot imi spuneti de BC

Nu am spus că sunt de acord cu pedeapsa cu moartea (în zilele noastre). Dar nu am auzit ca BC să fie din principiu împotriva ei. Dar BO ? Aveţi documente care susţin ideea că BO ar fi, din principiu, împotriva pedepsei cu moartea ? Ceva documente ? Până ce veţi proba existenţa lor, va trebui să considerăm că poţi fi bun catolic (sau bun ortodox) şi în acelaşi timp să susţii necesitatea pedepsei cu moartea.

Deci sunteti de acord cu pedeapsa cu moartea, cu uciderea cu pietre...va doare sufletul, sau spuneti ca e ceva pozitiv, ceva ce mentine echilibrul, si ajuta la pastrarea ordinii, asigurand progresul?

Nu vreau să fiu repetitiv.

Mantuitorul ce a facut cand statul/comunitatea voia sa o ucida cu pietre pe desfranata, a spus " Vinovat!" faceti ce aveti de gand, nu mai stati cu pietrele degeaba in maini...sau a aparat-o de intentiile bine stiute, care atentau la viata ei?

Mântuitorul scria ceva pe nisip. O tradiţie pioasă spune că scria păcatele celor care deja luaseră pietre în mâini. Când rămâne singur cu femeia, Isus spune: "dacă acuzatorii tăi nu te-au condamnat, nici eu nu te condamn" (reproduc din memorie). Nu spune că pedeapsa nu ar fi fost meritată, ci o iartă. Asta sperăm să facă Isus cu toţi păcătoşii, iar pedeapsa temporală este instrument al iertării.

De ce nu proceda asa statul in timpul Sinoadelor Ecumenice, sa se dea verdictul "vinovat"...si hop grill-ul pregatit?

Încă de la primul Sinod Ecumenic, cel de la Niceea, primul împărat creştin a dat o lege prin care erai pedepsit cu moartea nu dacă susţineai erezia arianistă, ci numai dacă nu ai fi predat cu promptitudine scrierile ereticului. Să fi trecut la fapte sfântul întocmai cu apostolii ? Nu ştim, nu s-au păstrat documente. Din păcate, nu avem Arhivele Patriarhiei Ecumenice, aşa cum avem Arhivele Vaticanului. Dar legea a existat, el a dat-o. Sursa: http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Constantine_I

Acuma, în speranţa că v-am putut ajuta în unele dileme, vă anunţ că nu voi mai răspunde la eventuale replici pe aceeaşi idee. Acest răspuns mi-a luat o oră din viaţă, în care poate că aş fi putut să fac ceva mai bun decât să mă las antrenat de focul polemicii. Dacă aveţi şi alte nelămuriri, bazaţi-vă pe preotul catolic din cartier. Cu asta se ocupă, şi o face cu o competenţă superioară amatorismului meu.

În Cristos, Domnul nostru,
M.D.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu am bunăvoinţă. Dumneavoastră aveţi cu adevărat bunăvoinţă spre a înţelege ?
Ca să lămurim cum e cu infailibilitatea Bisericii: Biserica este infalibilă (=ferită de greşeală) atunci când se pronunţă aspura unui adevăr din sfera credinţei sau moralei.

Deci, când Biserica spune (în formulare oficială) că Dumnezeu constă din trei persoane şi o singură voinţă, înseamnă că aşa stau lucrurile. Când Biserica spune că eutanasia este un păcat grav, înseamnă că aşa stau lucrurile. Pur şi simplu, nu pot sta altfel, deoarece Spiritul Sfânt ca un scut fereşte Biserica de erori de această categorie.

Dimpotrivă, Biserica NU este infailibilă atunci când se pronunţă în alte aspecte, de exemplu: cum va fi vremea la munte, dacă a fluierat cutărică în biserică sau nu a fluierat etc. Veţi face imediat deosebirea cu ajutorul următorului

TEST

Dacă textele de mai jos ar fi formulări oficiale ale Bisericii, care dintre ele este infailibilă şi care nu este ?

1. Sufletul oamenilor este nemuritor.

2. Suprafaţa cercului este produsul dintre constanta "pi" şi pătratul razei acelui cerc.

3. Avortul duce la căderea sufletului din starea de graţie.

Dacă aţi răspuns corect, să creştem acum puţin gradul de complexitate al întrebărilor:

4. Cu o săptămână în urmă, în timp ce era noapte fără lună, ciobanul Ion Arculescu, fecior din Orleanca, a suflat în lumânare alcătuită cu fitil din păr de ţap negru şi a spus formula: "Buhuhu la zodie, buhuhu în rodie".

5. Oricine ar sufla în lumânare alcătuită cu fitil din păr de ţap negru şi ar spune formula: "Buhuhu la zodie, buhuhu în rodie" se face vinovat de păcatul grav al colaborării voite cu adversarul lui Dumnezeu şi al oamenilor.

Acum e mai limpede ?



Încă o dată: este misiunea Bisericii să dea verdicte în chestiuni de credinţă. Iar ceea ce au făcut statele, adică pedepsirea severă a crimelor grave, a fost un lucru foarte bun. Nu am auzit ca Biserica Ortodoxă (cea catolică în mod sigur nu) să spună că statul nu trebuie să-i pedepsească pe criminali şi să-i apere pe oameni de fărădelegile răilor.?????


Biserica a participat şi participă frecvent la judecarea oamenilor (de consistoriile eparhiale aţi auzit ?). "Omorârea", adică executarea criminalilor s-a făcut mereu. Însuşi Dumnezeu pedepseşte cu asprime pe cei răi, e plină Biblia de exemple: şi în Vechiul, şi în Noul Testament. Moise cere moartea celor care au îndrăzneala incredibilă să se împreuneze în încăperea unde este Chivotul Legii, ceea ce se şi întâmplă. Petru socoteşte că este absolut normal ca cel care doseşte banii cuveniţi Bisericii să sufere moartea pentru asta, ceea ce se şi întâmplă. După el, intră nevastă-sa, care era părtaşă la ascunderea banilor. Şi ea păţeşte la fel.

Deci, următoarele idei sunt eronate şi se bazează pe viziune modernistă:
-numai Dumnezeu judecă.
Fals. Biserica are autoritate directă de la Dumnezeu de a judeca ceea ce ţine de domeniul ei. Şi Statul Creştin, adică statul legitim, are autoritate delegată de Biserică de a judeca pe cetăţeni şi, dacă se dovedesc autori de crime, de a-i pedepsi după legi şi în interesul general, mergând până la pedeapsa cu moartea dacă este nevoie. Execuţia criminalilor nu este oroare, este un lucru foarte normal. Găsiţi un singur sfânt părinte sau un singur mitropolit ortodox (nemaivorbind de catolici) care să susţină că ar fi o oroare condamnarea criminalilor şi voi striga de pe acoperişuri că statul trebuie să-i elibereze pe hoţi imediat....????
-Dumnezeu a pedepsit fărădelegea în Vechiul Testament, dar nu a mai făcut asta în Noul Testament.
Fals. Dar mai e un topic despre asta, să nu duplicăm.

Foarte simplu: fiindcă nu erau toţi nevinovaţi. Atâta timp cât existau dubii sau atenuante, acestea erau folosite în favoarea nevinovăţiei lor. Chiar şi când nu existau, li se oferea a doua şansă, de a se întoarce la Dumnezeu. În cazurile de sclerocardie, cel mai bun lucru care se mai poate face pentru cel vinovat şi pentru cei mulţi este rugăciunea şi pedeapsirea vinovatului.

Nu am spus că sunt de acord cu pedeapsa cu moartea (în zilele noastre). Dar nu am auzit ca BC să fie din principiu împotriva ei. Dar BO ? Aveţi documente care susţin ideea că BO ar fi, din principiu, împotriva pedepsei cu moartea ? Ceva documente ? Până ce veţi proba existenţa lor, va trebui să considerăm că poţi fi bun catolic (sau bun ortodox) şi în acelaşi timp să susţii necesitatea pedepsei cu moartea.

Mântuitorul scria ceva pe nisip. O tradiţie pioasă spune că scria păcatele celor care deja luaseră pietre în mâini. Când rămâne singur cu femeia, Isus spune: "dacă acuzatorii tăi nu te-au condamnat, nici eu nu te condamn" (reproduc din memorie). Nu spune că pedeapsa nu ar fi fost meritată, ci o iartă. Asta sperăm să facă Isus cu toţi păcătoşii, iar pedeapsa temporală este instrument al iertării.

Încă de la primul Sinod Ecumenic, cel de la Niceea, primul împărat creştin a dat o lege prin care erai pedepsit cu moartea nu dacă susţineai erezia arianistă, ci numai dacă nu ai fi predat cu promptitudine scrierile ereticului. Să fi trecut la fapte sfântul întocmai cu apostolii ? Nu ştim, nu s-au păstrat documente. Din păcate, nu avem Arhivele Patriarhiei Ecumenice, aşa cum avem Arhivele Vaticanului. Dar legea a existat, el a dat-o. Sursa: http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Constantine_I

Acuma, în speranţa că v-am putut ajuta în unele dileme, vă anunţ că nu voi mai răspunde la eventuale replici pe aceeaşi idee. Acest răspuns mi-a luat o oră din viaţă, în care poate că aş fi putut să fac ceva mai bun decât să mă las antrenat de focul polemicii. Dacă aveţi şi alte nelămuriri, bazaţi-vă pe preotul catolic din cartier. Cu asta se ocupă, şi o face cu o competenţă superioară amatorismului meu.

În Cristos, Domnul nostru,
M.D.

Domnule, eu nu am treaba cu opinia Bisericilor in legatura cu pedeapsa moartea, ( dar eu zic mere, dumneavoastra pere...si mai cereti si documente pentru pere inca) ci mie mi se pare deplasat ca Biserica sa condamne la moarte, sau sa dea verdictul" Vinovat"=moarte, deci e totusi altceva...ce nu intelegeti din modul cum pun eu problema, ca nu ma prind?...dar se si vede ca nu puteti raspunde, si o dati in balarii.

.................dezamagitor, pacat de ora risipita aiurea, dand raspunsuri la fel de aiurea!

Doamne ajuta!

[andreicozia]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

-Dumnezeu a pedepsit fărădelegea în Vechiul Testament, dar nu a mai făcut asta în Noul Testament.
Fals. .

Ce treaba are statul laic cu legile lui Dumnezeu in privinta faradelegii?

Nebunia si dementa fanatismului religios la nivel de stat apare cind Biserica preia conducerea de stat si a guvernului.
Doamne Fereste de asa ceva!

,,Un proces inchizitorial nu se rezuma doar la tortura si la executie prin ardere pe rug – pedeapsa clasica pentru erezie.

Primul pas il constituia citirea unui edict in piata publica a oraselor sau satelor in care aveau loc anchetele. Prin acesta erau somati toti cei care practicau pe ascuns iudaismul sa isi recunoasca pacatul in decurs de 40 de zile si sa „se impace cu Domnul”. Cei care marturiseau in acest interval de timp erau absolviti de pacate. In acelasi timp, in secret aveau loc audierile martorilor sau studierea amanuntita a caselor si a oamenilor pentru a depista pe acei reo – criminali. In cazul in care depozitiile erau facute de doi martori, persoana acuzata era adusa in fata unui tribunal. Era nevoie de minim cinci martori pentru ca ereticul sa fie arestat pe loc, iar in cazul in care inchizitorul insusi remarca ceva ciudat, invinuitul era aruncat in temnita dupa bunul plac al preotului.


La trei zile dupa arest, acuzatul primea o vizita din partea unui prelat care ii cerea acestuia sa isi recunoasca pacatul. Daca acesta nega, avea dreptul la alte doua intrevederi la un interval de 10 zile. Era suficient sa recunoasca pentru a fi iertat. In caz contrar urma interogatoriul.

Interrogatorio, asa cum era numit, era de fapt o veritabila ancheta politieneasca dublata de o judecata sumara. Acuzatul avea dreptul la un avocat, iar daca nu isi permitea unul primea un sfatuitor din partea si pe cheltuiala bisericii. Acelasi acuzat era silit sa enumere lista dusmanilor sai personali, sau a persoanelor pe care le banuia ca ar putea depune marturie mincinoasa impotriva sa, incercandu-se astfel evitarea martorilor care ar fi influentat negativ procesul. In acelasi timp, autoritatile inchizitoriale strangeau probe impotriva victimei. Nu exista prezumtia de nevinovatie, iar arestatul era considerat vinovat pana la proba contrarie. Torquemada insusi mentionase in manualul sau de investigare a ereticilor ca tortura putea fi folosita doar in cazul in care probele impuneau acest lucru. Totul suna ca un proces bine elaborat din zilele noastre, cu evidente mici diferente date de conceptiile vremii. Daca ne gandim insa ca simplul fapt de a uita sa aprinzi focul in casa sambata, sau de a te imbraca elegant in aceasta zi, erau probe forte ale unui astfel de caz, rabdarea inchizitorilor nu ne apare decat ca o masca a realelor lor intentii.

Primul pas al torturii era schingiurea cu apa. Daca acuzatul nu isi recunostea pacatele, urma pasul al doilea, acela in care victima, intinsa pe o banca speciala, era legata cu funii de incheieturi si intinsa pana in punctul in care articulatiile era gata sa se dizloce. O nerecunoastere a vinei ducea implicit la pasul trei, acela in care invinuitul era ridicat pe un esafod si intins cu aceleasi funii in pozitie verticala. Tortura se finaliza cu ruperea articulatiilor. Daca nici dupa acest pas victima nu admitea veridicitatea acuzelor, nu ramanea decat executia Stiind aceasta finalitate, multi dintre cei torturati acceptau sa recunoasca o vina care, chiar daca nu exista, i-ar fi scapat de la moarte. Torquemada era insa vigilent si ceruse ca acuzatii sa fie legati la gura, astfel incat sa nu poata rosti niciun cuvant. Doar era evident ca pacatosii urmareau sa scape basma curata. In acest timp insa, acuzatorul continua sa ceara confesiunea salvatoare. Chiar daca era interzis ca victimele sa fie ucise in timpul torturilor, se intampla adeseori ca bietii nefericiti sa isi dea duhul pe mesele inchizitorilor. Atunci, procesul continua cu executia rituala, iar pe rug era asezat cadavrul victimei. Nimeni nu scapa de autoritatea Inchizitiei.

Asa zisilor eretici li se mai acorda o ultima „sansa” pe rug. Acestia puteau sa isi retracteze credinta si sa sarute crucea intinsa de un oficial al autoritatilor locale. Trebuie spus ca preotii, desi dadeau verdictul pedepsei capitale, nu participau la executii. O astfel de „confesiune” atragea mila calailor, iar victima era sugrumata inainte de a fi arsa. Daca invinuitul doar isi retracta credinta dar refuza sa sarute crucea, el era ars cu lemne uscate care sa permita un foc rapid si puternic. Chinurile ar fi durat mai putin. Refuzul de a face ambele lucruri impunea arderea pe un rug format din lemne verzi pentru ca supliciul sa fie cat mai indelungat, iar condamnatii erau obligati sa poarte palarii speciale, asa numitele sambenito, pe care erau desenate flacari, demoni si serpi. Era imaginea iadului care ii astepta cu bratele deschise"

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Scotianul

,,Un proces inchizitorial nu se rezuma doar la tortura si la executie prin ardere pe rug – pedeapsa clasica pentru erezie.

Primul pas il constituia citirea unui edict in piata publica a oraselor sau satelor in care aveau loc anchetele. Prin acesta erau somati toti cei care practicau pe ascuns iudaismul sa isi recunoasca pacatul in decurs de 40 de zile si sa „se impace cu Domnul”. Cei care marturiseau in acest interval de timp erau absolviti de pacate. In acelasi timp, in secret aveau loc audierile martorilor sau studierea amanuntita a caselor si a oamenilor pentru a depista pe acei reo – criminali. In cazul in care depozitiile erau facute de doi martori, persoana acuzata era adusa in fata unui tribunal. Era nevoie de minim cinci martori pentru ca ereticul sa fie arestat pe loc, iar in cazul in care inchizitorul insusi remarca ceva ciudat, invinuitul era aruncat in temnita dupa bunul plac al preotului.


La trei zile dupa arest, acuzatul primea o vizita din partea unui prelat care ii cerea acestuia sa isi recunoasca pacatul. Daca acesta nega, avea dreptul la alte doua intrevederi la un interval de 10 zile. Era suficient sa recunoasca pentru a fi iertat. In caz contrar urma interogatoriul.

Interrogatorio, asa cum era numit, era de fapt o veritabila ancheta politieneasca dublata de o judecata sumara. Acuzatul avea dreptul la un avocat, iar daca nu isi permitea unul primea un sfatuitor din partea si pe cheltuiala bisericii. Acelasi acuzat era silit sa enumere lista dusmanilor sai personali, sau a persoanelor pe care le banuia ca ar putea depune marturie mincinoasa impotriva sa, incercandu-se astfel evitarea martorilor care ar fi influentat negativ procesul. In acelasi timp, autoritatile inchizitoriale strangeau probe impotriva victimei. Nu exista prezumtia de nevinovatie, iar arestatul era considerat vinovat pana la proba contrarie. Torquemada insusi mentionase in manualul sau de investigare a ereticilor ca tortura putea fi folosita doar in cazul in care probele impuneau acest lucru. Totul suna ca un proces bine elaborat din zilele noastre, cu evidente mici diferente date de conceptiile vremii. Daca ne gandim insa ca simplul fapt de a uita sa aprinzi focul in casa sambata, sau de a te imbraca elegant in aceasta zi, erau probe forte ale unui astfel de caz, rabdarea inchizitorilor nu ne apare decat ca o masca a realelor lor intentii.

Primul pas al torturii era schingiurea cu apa. Daca acuzatul nu isi recunostea pacatele, urma pasul al doilea, acela in care victima, intinsa pe o banca speciala, era legata cu funii de incheieturi si intinsa pana in punctul in care articulatiile era gata sa se dizloce. O nerecunoastere a vinei ducea implicit la pasul trei, acela in care invinuitul era ridicat pe un esafod si intins cu aceleasi funii in pozitie verticala. Tortura se finaliza cu ruperea articulatiilor. Daca nici dupa acest pas victima nu admitea veridicitatea acuzelor, nu ramanea decat executia Stiind aceasta finalitate, multi dintre cei torturati acceptau sa recunoasca o vina care, chiar daca nu exista, i-ar fi scapat de la moarte. Torquemada era insa vigilent si ceruse ca acuzatii sa fie legati la gura, astfel incat sa nu poata rosti niciun cuvant. Doar era evident ca pacatosii urmareau sa scape basma curata. In acest timp insa, acuzatorul continua sa ceara confesiunea salvatoare. Chiar daca era interzis ca victimele sa fie ucise in timpul torturilor, se intampla adeseori ca bietii nefericiti sa isi dea duhul pe mesele inchizitorilor. Atunci, procesul continua cu executia rituala, iar pe rug era asezat cadavrul victimei. Nimeni nu scapa de autoritatea Inchizitiei.

Asa zisilor eretici li se mai acorda o ultima „sansa” pe rug. Acestia puteau sa isi retracteze credinta si sa sarute crucea intinsa de un oficial al autoritatilor locale. Trebuie spus ca preotii, desi dadeau verdictul pedepsei capitale, nu participau la executii. O astfel de „confesiune” atragea mila calailor, iar victima era sugrumata inainte de a fi arsa. Daca invinuitul doar isi retracta credinta dar refuza sa sarute crucea, el era ars cu lemne uscate care sa permita un foc rapid si puternic. Chinurile ar fi durat mai putin. Refuzul de a face ambele lucruri impunea arderea pe un rug format din lemne verzi pentru ca supliciul sa fie cat mai indelungat, iar condamnatii erau obligati sa poarte palarii speciale, asa numitele sambenito, pe care erau desenate flacari, demoni si serpi. Era imaginea iadului care ii astepta cu bratele deschise"

Infiorator......... of of of

[dani2004]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu am bunăvoinţă. Dumneavoastră aveţi cu adevărat bunăvoinţă spre a înţelege ?

Am inteles. Esti dus cu pluta.

[maria-luisa]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu am bunăvoinţă. Dumneavoastră aveţi cu adevărat bunăvoinţă spre a înţelege ?
Ca să lămurim cum e cu infailibilitatea Bisericii: Biserica este infalibilă (=ferită de greşeală) atunci când se pronunţă aspura unui adevăr din sfera credinţei sau moralei.

Deci, când Biserica spune (în formulare oficială) că Dumnezeu constă din trei persoane şi o singură voinţă, înseamnă că aşa stau lucrurile. Când Biserica spune că eutanasia este un păcat grav, înseamnă că aşa stau lucrurile. Pur şi simplu, nu pot sta altfel, deoarece Spiritul Sfânt ca un scut fereşte Biserica de erori de această categorie.

Dimpotrivă, Biserica NU este infailibilă atunci când se pronunţă în alte aspecte, de exemplu: cum va fi vremea la munte, dacă a fluierat cutărică în biserică sau nu a fluierat etc. Veţi face imediat deosebirea cu ajutorul următorului

TEST

Dacă textele de mai jos ar fi formulări oficiale ale Bisericii, care dintre ele este infailibilă şi care nu este ?

1. Sufletul oamenilor este nemuritor.

2. Suprafaţa cercului este produsul dintre constanta "pi" şi pătratul razei acelui cerc.

3. Avortul duce la căderea sufletului din starea de graţie.

Dacă aţi răspuns corect, să creştem acum puţin gradul de complexitate al întrebărilor:

4. Cu o săptămână în urmă, în timp ce era noapte fără lună, ciobanul Ion Arculescu, fecior din Orleanca, a suflat în lumânare alcătuită cu fitil din păr de ţap negru şi a spus formula: "Buhuhu la zodie, buhuhu în rodie".

5. Oricine ar sufla în lumânare alcătuită cu fitil din păr de ţap negru şi ar spune formula: "Buhuhu la zodie, buhuhu în rodie" se face vinovat de păcatul grav al colaborării voite cu adversarul lui Dumnezeu şi al oamenilor.

Acum e mai limpede ?



Încă o dată: este misiunea Bisericii să dea verdicte în chestiuni de credinţă. Iar ceea ce au făcut statele, adică pedepsirea severă a crimelor grave, a fost un lucru foarte bun. Nu am auzit ca Biserica Ortodoxă (cea catolică în mod sigur nu) să spună că statul nu trebuie să-i pedepsească pe criminali şi să-i apere pe oameni de fărădelegile răilor.



Biserica a participat şi participă frecvent la judecarea oamenilor (de consistoriile eparhiale aţi auzit ?). "Omorârea", adică executarea criminalilor s-a făcut mereu. Însuşi Dumnezeu pedepseşte cu asprime pe cei răi, e plină Biblia de exemple: şi în Vechiul, şi în Noul Testament. Moise cere moartea celor care au îndrăzneala incredibilă să se împreuneze în încăperea unde este Chivotul Legii, ceea ce se şi întâmplă. Petru socoteşte că este absolut normal ca cel care doseşte banii cuveniţi Bisericii să sufere moartea pentru asta, ceea ce se şi întâmplă. După el, intră nevastă-sa, care era părtaşă la ascunderea banilor. Şi ea păţeşte la fel.

Deci, următoarele idei sunt eronate şi se bazează pe viziune modernistă:
-numai Dumnezeu judecă.
Fals. Biserica are autoritate directă de la Dumnezeu de a judeca ceea ce ţine de domeniul ei. Şi Statul Creştin, adică statul legitim, are autoritate delegată de Biserică de a judeca pe cetăţeni şi, dacă se dovedesc autori de crime, de a-i pedepsi după legi şi în interesul general, mergând până la pedeapsa cu moartea dacă este nevoie. Execuţia criminalilor nu este oroare, este un lucru foarte normal. Găsiţi un singur sfânt părinte sau un singur mitropolit ortodox (nemaivorbind de catolici) care să susţină că ar fi o oroare condamnarea criminalilor şi voi striga de pe acoperişuri că statul trebuie să-i elibereze pe hoţi imediat.
-Dumnezeu a pedepsit fărădelegea în Vechiul Testament, dar nu a mai făcut asta în Noul Testament.
Fals. Dar mai e un topic despre asta, să nu duplicăm.



Foarte simplu: fiindcă nu erau toţi nevinovaţi. Atâta timp cât existau dubii sau atenuante, acestea erau folosite în favoarea nevinovăţiei lor. Chiar şi când nu existau, li se oferea a doua şansă, de a se întoarce la Dumnezeu. În cazurile de sclerocardie, cel mai bun lucru care se mai poate face pentru cel vinovat şi pentru cei mulţi este rugăciunea şi pedeapsirea vinovatului.


Nu am spus că sunt de acord cu pedeapsa cu moartea (în zilele noastre). Dar nu am auzit ca BC să fie din principiu împotriva ei. Dar BO ? Aveţi documente care susţin ideea că BO ar fi, din principiu, împotriva pedepsei cu moartea ? Ceva documente ? Până ce veţi proba existenţa lor, va trebui să considerăm că poţi fi bun catolic (sau bun ortodox) şi în acelaşi timp să susţii necesitatea pedepsei cu moartea.



Nu vreau să fiu repetitiv.



Mântuitorul scria ceva pe nisip. O tradiţie pioasă spune că scria păcatele celor care deja luaseră pietre în mâini. Când rămâne singur cu femeia, Isus spune: "dacă acuzatorii tăi nu te-au condamnat, nici eu nu te condamn" (reproduc din memorie). Nu spune că pedeapsa nu ar fi fost meritată, ci o iartă. Asta sperăm să facă Isus cu toţi păcătoşii, iar pedeapsa temporală este instrument al iertării.



Încă de la primul Sinod Ecumenic, cel de la Niceea, primul împărat creştin a dat o lege prin care erai pedepsit cu moartea nu dacă susţineai erezia arianistă, ci numai dacă nu ai fi predat cu promptitudine scrierile ereticului. Să fi trecut la fapte sfântul întocmai cu apostolii ? Nu ştim, nu s-au păstrat documente. Din păcate, nu avem Arhivele Patriarhiei Ecumenice, aşa cum avem Arhivele Vaticanului. Dar legea a existat, el a dat-o. Sursa: http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Constantine_I

Acuma, în speranţa că v-am putut ajuta în unele dileme, vă anunţ că nu voi mai răspunde la eventuale replici pe aceeaşi idee. Acest răspuns mi-a luat o oră din viaţă, în care poate că aş fi putut să fac ceva mai bun decât să mă las antrenat de focul polemicii. Dacă aveţi şi alte nelămuriri, bazaţi-vă pe preotul catolic din cartier. Cu asta se ocupă, şi o face cu o competenţă superioară amatorismului meu.

În Cristos, Domnul nostru,
M.D.

Aici nu a fost vorba despre criminali, ci despre oameni care au fost fortati sa se converteasca la crestinism, in caz contrar fiind omorati sau de oameni condamnati la moarte pentru ca gandeau diferit. Dvs. numiti aceasta dreptate? Dumnezeu nu a obligat omul sa creada, ci i-a lasat libertatea de a alege singur. De ce unii se cred mai capabili de judecata decat insusi Judecatorul Suprem? Ca fapt divers, pe dumneavoastra cum credeti ca v-ar fi tratat reprezentantii Inchizitiei pentru ca practicati acupunctura? Credeti ca ar fi integrat aceasta practica in categoria "vrajitorie"?
Chiar nu-mi vine sa cred ca indreptatiti niste acte criminale. Ce treaba are Dumnezeu cu faptele unor criminali? Nu i se ia numele in desert asociindu-L cu asa ceva?

Exista oare tabula rasa pt Domini Canes?Torquemada era numit "The hammer of heretics, the light of Spain, the saviour of his country, the honour of his order". O scurta trece in revista,dpdv istoric, a metodelor aplicate de catre Inchizitie pe stil Malleus Malleficarum.
Illegitimi non carborundum.

,,1.Taurul mândru=Condamnaţii erau închişi în interiorul acestui taur metalic, iar sub acesta se aprindea un foc. Metalul era apoi încins până la alb, în timp ce omul dinăuntru se prăjea, la propriu.

2.Gâdilătoarea spaniolă=Este vorba de un instrument foarte simplu, folosit pentru jupuirea victimei de piele. Din cauza formei sale, putea sfâşia muşchii şi, de asemenea, fractura oasele condamnatului. Victima era complet dezbrăcată şi legată, fără nici un fel de apărare, după care călăul trecea la actul propriu-zis al jupuirii, uneori în cadru public. De obicei, se începea de la membre, continuând cu pieptul, spatele, gâtul şi, în cele din urmă, faţa.

3.Scaunul spaniol=Au existat multe variante ale acestui instrument de tortură, însă toate au un element comun: şezutul, spătarul, braţele şi partea pe care se sprijineau membrele inferioare şi tălpile erau acoperite cu cuie. În funcţie de scaun, numărul cuielor varia de la 500 până la 1.500. Pentru a imobiliza victima, i se legau încheieturile mâinilor de braţele scaunului; într-o altă versiune a scaunului, două bare metalice presau antebraţele victimei pe cuie, care pătrundeau şi mai adânc în carne. Alte versiuni au spaţii goale în şezut, unde călăul punea cărbuni aprinşi, provocându-i victimei, încă în stare conştientă, arsuri severe.

4.Sfărâmătorul de capete=A fost un instrument des folosit pe întreaga durată a Evului Mediu, în special de către Inchiziţie. Victima îşi punea bărbia pe bara de jos, în vreme ce cupa de sus acoperea calota craniană. Călăul strângea apoi şurubul, presând încet capul victimei. Efectele erau îngrozitoare: mai întâi cedau dinţii, care se sfărâmau. Condamnatul murea în dureri atroce, însă nu înainte ca ochii să îi iasă, literalmente, din orbite.

5.Para durerii=Acest instrument în formă de pară era introdus într-unul din orificiile corporale ale victimei: vaginul, în cazul femeilor, anusul, la homosexuali, şi gura, în cazul blasfematorilor şi al mincinoşilor. Instrumentul era alcătuit din patru piese în formă de frunze, care se separau încet, pe măsură ce călăul rotea şurubul din vârf. Rămânea la latitudinea călăului dacă să producă doar rupturi ale epidermei sau să strângă şurubul până la capăt, mutilând victima.

6.Rastelul=Scopul principal era dislocarea tuturor încheieturilor victimei, care era legată de încheieturile mâinilor şi picioarelor. Corpul condamnatului era întins prin rotirea cilindrilor pe care se înfăşurau funiile.

7.Crocodilul=Victima era închisă într-un tub metalic larg abia cât să încapă. Tubul, care avea colţi metalici asemănători dinţilor crocodililor, era apoi închis, imobilizând complet persoana din interior. Doar capul şi labele picioarelor rămâneau afară. Uneori, călăul aprindea un foc dedesubtul tubului. Victima se prăjea, la propriu. În plus, colţii instrumentului se încălzeau până la roşu. Mai târziu a apărut o variantă simplificată care se prindea în jurul taliei condamnatului. Colţii erau introduşi ulterior, prin batere cu ciocanul, perforând abdomenul victimei, care pierea în chinuri groaznice.

8.Leagănul lui Iuda=Era o formă de tortură extrem de dureroasă. Condamnatul era aşezat deasupra unei piramide triunghiulare, cu picioarele legate unul de celălalt, astfel încât mişcarea unuia singur să provoace dureri. Vârful piramidei era apoi introdus fie în vagin, fie în anus (în cazul bărbaţilor). Tortura dura de la câteva ore până la zile întregi.

9.Măgarul spaniol=Consta dintr-o placă principală montată pe bârne încrucişate, care susţinea o structură în formă de acoperiş. Gradul de durere putea fi ajustat prin folosirea unor greutaţi mai mari sau mai mici."


Daca cineva considera ca doreste sa le vada live>sa faca o vizita turistica la:

http://www.torturamuseum.com/instruments.html


IN MEMORIAM

The LORD Is My Shepherd

Domnul este Păstorul meu:nu voi duce lipsă de nimic.
El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă;
Îmi înviorează sufletul si mă povăţuieşte pe cărări drepte
Din pricina Numelui Său
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii,
Nu mă tem de nici un rău căci Tu eşti cu mine
Toiagul si nuiaua Ta ma mîngîie
Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei;
Imi ungi capul cu untdelemn,si paharul meu este plin de dă peste el
Da, fericirea si îndurarea mă vor însoti în toate zilele vietii mele,
Si voi locui în casa Domnului până la sfârsitul zilelor mele

[penticostalulmantuibil]

Nu vrei sa ne dai un link sa citim si cum ii inecau protestantii pe anabaptisti, asa sa le demonstreze cum sta treaba cu botezul?
Sau detaliaza-ne tu cu har, asa cum o faci cand vorbesti despre catolicii horror!

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

Nu vrei sa ne dai un link sa citim si cum ii inecau protestantii pe anabaptisti, asa sa le demonstreze cum sta treaba cu botezul?
Sau detaliaza-ne tu cu har, asa cum o faci cand vorbesti despre catolicii horror!

de a investiga singur sec XVI-XVII.Vezi ca sunt si catolici prin ce spui tu.Sunt convins ca vei posta ceva obiectiv.Nu ma deranjeaza.Pe mine ma deranjeaza cand unii fac apologia unor criminali.Nu imi aduc aminte ca subsemnatu sa faca apologia unor criminali protestanti.Poti verifica posturile mele.Scuza de tipu,,Si voi sunteti la fel"nu schimba cu nimic situatia.Te-ai prins?Au fost toti la fel pe anumite aspecte.Numai ca nu toti recunosc asta.Te intreb again:Te-ai prins acum? Daca te uiti cu atentie>eu nu ridic pe acest aspect probleme teologice.Eu postez aspecte istorice.Iti promit ca voi citi cu interes postul tau.Bafta.