Despre vraji si necazuri de la diavol. Povestea mea

[antoradoi]

În prealabil postat de Catisma

Postez această relatare în speranta că poate va fi de folos cuiva. Problema este, din păcate, încă departe de a fi rezolvată, însă cred că e util să o prezint, chiar si asa, în stadiul în care e.

Să încep cu sfârsitul. În momentul de fată am probleme extrem de mari. Practic, nu pot dormi normal în nici o noapte. De vreo două luni, foarte rar ajung să dorm în cea mai mare parte a noptii, nederanjată, si atunci mă bucur ca de o mare realizare.

Problema constă în faptul că sunt trezită. De fiecare dată când atipesc, îmi este miscată o mână, un brat, un picior, capul, practic orice încercare de a adormi este întreruptă sistematic de o „zgâltâială”. Asa o duc până pe la 3-4-5 dimineata, iar apoi reusesc să dorm netulburată până pe la vreo 8 sau mai târziu. Nu mai trebuie să vă spun că ăsta nu e somn si asta nu e viată.

Necazurile de tipul ăsta sunt recente. Problema durează de câtiva ani buni - as marca anul 2005 cu momentul în care practic, au început aceste sâcâieli la un mod foarte insistent, astfel încât m-am trezit si eu la realitate, în sfârsit, si am mers la un duhovnic - si abia recent am început să-mi dau seama că, de fapt, durează de mult mai multi ani, însă n-am fost eu atentă si nu am dat importantă povestii ăsteia.

Spun că necazurile de tipul ăsta sunt recente, pentru că în fiecare an am avut „altceva”. Frecventa, tipul problemelor au diferit de la o perioadă la alta. Zgomote, simtit tot felul de lucruri invizibile, sub forma unor animale, ciocănituri în usă, greutăti imense asezate pe piept în timp ce dormeam, timp de câteva minute bune, în care încercam să mă eliberez. În fine, tot felul de „năzbâtii” de genul ăsta. Acum vorbesc linistită; la ora respectivă eram speriată, pentru că nu stiam ce erau.

Fenomenele astea mai spectaculoase si menite clar să înfricoseze s-au terminat. Acum stresul e mai putin spectaculos, însă mult mai persistent - am aceste sâcâieli, noapte de noapte, practic din 10 în 10 minute sau ori de câte ori atipesc, sunt trezită până dimineata. Practic, dacă munca mea ar fi într-un birou si ar trebui să merg la lucru în fiecare dimineată, m-as ridica din pat dimineata la fel cum mă culc seara: perfect trează. Am ajuns să-mi pun probleme serioase în legătură cu viata mea din prezent; dacă acest nesomn noapte de noapte mai continuă în ritmul ăsta, nu-mi mai pot duce viata normală / serviciul, ca până acum.

Nu mai trebuie să adaug că de când am început să pătesc lucrurile astea, merg la biserică, mă spovedesc & împărtăsesc si, în general, fac tot posibilul să-mi îmbunătătesc viata si să stau departe de păcat. Viata mea s-a schimbat în bine din acest punct de vedere - pentru mine a fost o bucurie să mă las „invadată” de tot ce înseamnă învătătura si viata ortodoxă; nu mai vreau să adaug cuvinte inutile despre adevărul credintei noastre; este indiscutabil si clar. La asta mă refer si când spun că am lăsat frica în spate; nu îmi mai e teamă. După ce am citit sfaturile diferitilor părinti si diversele relatări patristice etc, am înteles cu ce am de-a face - mai bine zis, cu „cine”. Însă as vrea să rezolv problema, evident.

Pentru că ea a continuat, sub diferite forme - si, cum spuneam, în ultima vreme, s-a intensificat. Parcă e „cineva” acolo care se încăpătânează să rămână în peisaj si nu reusesc să-l alung.

Nu stiu ce să mai fac si unde să mă mai duc. Îmi e din ce în ce mai greu să mă scol noaptea si să citesc rugăciuni sau să fac metanii. (Ăsta e stadiul în care mă aflu la ora actuală; urmez sfaturile pe care le dă părintele Argatu în cărticica lui despre lupta împotriva vrăjilor si farmecelor.) Sunt din ce în ce mai obosită si am ajuns să refuz comenzi de lucru (eu sunt liber-profesionist, traducător), pentru că după noptile astea haotice, nu sunt în stare să mă trezesc si „ziua mea lumină” începe din ce în ce mai târziu.

Am stat de vorbă cu mai multi preoti, inclusiv cu un staret de mănăstire... Ideea principală pe care am retinut-o a fost că ar trebui să am un om care să mă ajute. Duhovnicul meu, desi e un om foarte bun, nu are timp pentru asa ceva si în afară de sfatul pe care mi-l dă tot timpul, să nu-mi pierd nădejdea, nici el nu stie ce să-mi mai zică. Asa mi-a dat binecuvântare să cer si sfatul altora si să caut ajutor si sfaturi si de la altii.

Fac tot posibilul să rezist - fizic - si să mă rog si să sper în continuare, însă devine din ce în ce mai greu.

Mă opresc aici, pentru că povestea e mai lungă si am să mai continui mai târziu. As vrea să ajung la niste molifte astăzi.
Doamne-ajută tuturor, si vreau să vă spun un lucru: Dumnezeu există. Toate acestea nu sunt glume, nici metafore, nici impresii si nu ne vin pe cap degeaba. Cu tot necazul pe care îl am si amărăciunea pe care mi-o provoacă, as vrea să folosesc această pătanie a mea ca pe un act de mărturisire.

Numai bine tuturor si pe curând.

Diavolul nu vine el ,ca entitate,in corpul sau fizic sa-ti trinteasca usile si/sau sa te scoale din somn,ci o face prin oamenii de linga noi ,cei rau-intentionati,in ceea ce ne priveste,invidiosi pe noi pt realizarile noastre sau pt ceea ce noi sintem si ei nu-s,ca oameni. Asa ca ti-as sugera sa fii cu luare-aminte la cei de linga tine.La "PRIETENI".Stii : "nimeni nu se bucura cind iti merge tie bine"...Si..nu-i nevoie sa te ridici din pat ,in toiul noptii sa faci metanie,dar daca tot te-a trezit VRAJMASUL ,foloseste asta in detrimentul lui,loveste-l cu cea mai sigura ARMA " CRUCEA.fa-ti semnul crucii ,chiar in gind,si zi:" Doamne IISUSE HRISTOASE......Miluieste-ma!" ssi l-ai ars....si incet-incet o sa-i piara setea de a te mai "hartui",caci nu-i va conveni sa fie "sagetat " la nesfirsit.El este intr-un conflict deschis cu IISUS,caci se lupta sa ne atraga in ceata lui.Asa ca la auzul cuvintului IISUS ,fuge mincind chibrituri...
Bafta!

[claudiuremus]

Draga Catisma incerc si eu sa ma implic putin in rezolvarea problemelor tale.Le-am avut si eu si pot sa spun ca am scapat de ele doar cu ajutorul lui Dumnezeu.Cand dupa mult timp am inceput sa ma spovedesc si sa ma impartasesc problemele se accentuau.Lupta nu-i usoara ,dar sa nu-ti pierzi credinta pentru ca Dumnezeu nu-i da omului mai mult decat poate sa duca.Dumnezeu inca ingaduie ca tu sa fii ispitita ,pentru a vedea ravna ta .Cu siguranta ca in viata ta sunt si momente frumoase,nu doar acele zgaltaituri,deci roaga-te si multumeste lui Hristos Dumnezeu Imparatul nostru si pentru acele mici bucurii,nu numai in momentele de cumpana .Multumeste lui Dumnezeu ca ti-a dat prilejul sa lupti pentru El .Diavolul nu poate sa-ti faca mai mult rau.Iti recomand sa citesti Acatistul Sf. Ciprian-bine-nteles cu binecuvantarea unui duhovnic-pentru o perioada de timp (de ex. 40 de zile) sau cum iti spune duhovnicul .Eu il citesc si acum in fiecare zi de marti chiar daca problemele au disparut .Este de o frumusete extraordinara.Dar atentie :la sfarsitul Acatistului este o rugaciune care este permis sa o spuna doar preotii .Am fost ispitit mult sa o citesc,dar cand am intrebat duhovnicul,nici nu a vrut sa auda de asa ceva.Este o rugaciune foarte puternica si este posibil sa ti se inteteasca ispitele.Deci mare atentie.Noi crestinii mai avem si alt ajutor de nepretuit,si anume pe Preacurata Maica de Dumnezeu Nascatoare si pururea Fecioara Maria.O sa-ti marturisesc cum intr-o noapte , stapanit de aceleasi probleme,(constient sau inconstient,nu-mi dau seama nici acum )am chemat-O in ajutor si mi-a venit.Stiu ca a fost Ea pentru ca in acel moment m-am trezit si nu mi-a mai fost frica de atunci de nimic .Aceste probleme au incetat de atunci,dar pe parcurs au inceput sa-si arate coltii altele.Ce sa-i faci,diavolul nu doarme,dar Dumnezeu in mila lui nemarginita imi da puterea sa lupt.Draga Catisma , lupta cu patimile si ispitele este toata viata,pana in ultimma clipa a vietii noastre diavolul vrea sa ne piarda.Nu trebuie sa deznadajduim.Diavolul este unul singur,dar noi avem de partea noastra toate armatele ceresti ,toti sfintii ,Maica Domnului si insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos.Si inca ceva,cheama un preot sa-ti faca o aghiazma in casa,conteaza foarte mult.Si mai pune-ti in dormitor (in caz ca nu ai) si o icoana sfintita a Maicii Domnului.Eu mai am multe de spus,dar as vrea sa stiu ca ti-a fost de ajutor atat cat am scris.Doamne-ajuta.

[second_choice]

@catisma: ma bucur nespus pt feedback. Cu mare drag!

Sa stii ca eu cred ca cea mai mare eroare o facem cu noi insine atunci cand ne impovaram cu vina pt pacate si greseli. Pt ca in momentul ala nu mai suntem blanzi cu noi insine. Devenim drastici. Judecata ar trebui lasata in mainile lui Dumnezeu, pornind mai intai de toate de la judecata pe care ne-o aplicam singuri precum o autoflagelare de multe ori. Astfel blocandu-ne si impotmolindu-ne.

Un pas fundamental in relaxarea si depresurizarea propriei fiinte, ar tb sa fie acela al iertarii propriei persoane. Cand ne rugam Domnului inspre iertarea pacatelor noastre, eu cred ca ar trebui sa mai adaugam si sa ne dea putere sa ne iertam pe noi insine si apoi pe semenii care ne-au ranit.

Noi nu ar trebui sa fim proprii nostri judecatori, ci mai degraba proprii nostri indrumatori.

Caci daca noi fata de noi nu suntem blanzi si iertatori si astfel sa ne ajutam cu blandete noi pe noi, oare cum am putea fi blanzi si iertatori fata de semenii nostri mai putin putinciosi intr-unele sau altele? Si astfel cum am deveni mai buni in a ne iubi seamanul precum pe noi insine - esenta credintei crestine?

Caci daca ne uitam in jur si vedem cata ingaduinta, toleranta, iertare si indurare manifesta Dumnezeu fata de noi, ori de cate ori o luam pe aratura, oare n-ar trebui sa incepem totul de la noi? Din samburii samburilor? Ca sa gresim azi mai putin decat ieri?

Eu cred ca atunci cand in Scriptura suntem indrumati sa nu judecam, acea indrumare nu ne exclude pe noi insine si nu e pt ce e in exteriorul nostru, cat primordial este fata de noi insine. Judecata este a Creatorului. Nu a noastra. Din toate perspectivele. Chiar toate.

Am adaugat asta, referitor la orice continui sa descoperi si sa clasezi ca pacat, mic sau mare. Sa incerci sa te abordezi si din aceasta perspectiva, sa te iei mai usor. Asta nu inseamna ca nu te vei ajusta pe traseu si ca nu vei continua lupta cu sinele zi de zi, ci ca o vei face mult mai bine si mult mai usor si vei economisi si timp daca mentii atentia fara insa a te stresa, impovara, invinui, judeca tu pe tine. Cu alte cuvinte, mai elastic si mai relaxat, lasand judecata in singurele maini in care ea poate exista, dincolo de intelegerea noastra limitata.

A te relaxa in abordarea propriei fiinte, odata trecuta de un prag, nu inseamna a trata fara insemnatate lucrurile sau fara atentie. E doar o alta abordare, mai usoara.

Uite, iti pot impartasi un CUM, asa cum eu l-am aplicat si conceput la mine.

Imagineaza-ti ca esti pictorul propriului tau portret. Acela care ai fost pana acum si acela care urmeaza sa devii. Ca orice artist creator, treci prin tot felul de stari si momente. Insa portretul nu ti-ar iesi bine daca apesi pensulele pe sevalet si daca rupi panza din inclestare sau incrancenare sau fara sa ai masura potrivita. Oricat de buna ti-ar fi intentia, vei zdrobi propria munca. Va trebui sa incepi mereu de la inceput si ar fi un efort zadarnic sau foarte anevoios.

Ca pictor ce esti al propriului portret, imagineaza-ti in continuare ca esti insotita de Creatorul tau care nu face altceva decat sa iti dezvaluie ce esente si ce frumusete a pus in tine si fata de care nu are nici un sens sa te invinuiesti. Caci El stie si cine esti si ce poti si cat poti. Esti intr-un proces de dezvaluire al propriului sine.

Continua si imagineaza-ti cum te lasi pur si simplu in palmele Lui si calatoresti in povestea ta, cum ti se arata cum ai fost tu creata si plamadita de creator. Fara asta nu ai putea sa termini portretul, nu? Pasul cu ``a te increde``. Te lasi pur si simplu. Fara iluzoria ``plasa de siguranta`` care ne incurca in acest proces.

La fel de bine , chiar daca portretul este finalizat in ansamblul sau, dar nu ii dai si tushele de finete - pe detalii, portretul nu este gata pt inchiderea unei etape si deschiderea alteia noi. E precum o casa gata construita dar cu finisaje strambe sau incomplete. Trebuie sa-i dam tusele de final. Micile reglaje, micile fineturi. Ca sa poti da tushele potrivite, trebuie sa te lasi in mainile Lui ca sa te vezi si din perspectiva Lui, atunci cand El te-a plamadit, atat cat ti-e putinta si intelegerea. Si cum vad, iti este foarte buna. Cum ai putea sa te vezi din perspectiva Creatorului , daca nu te lasi dusa in palmele Lui, astfel incat sa iti poata dezvalui? Astfel incat sa poti vedea? Intr-un fel vezi cand privesti, asculti, urmezi si intr-alt fel atunci cand participi efectiv in acest proces. Ca sa participi, trebuie doar sa te repozitionezi. Sa treci un prag. Atat si nimic mai mult. Pur si simplu.

E oarecum firesc si evident, nu?

In astfel de treceri dintr-o etapa in alta, totul se intampla precum a cerne malaiul. Precum intr-o sita. Ai vazut ca nu este indeajuns sa facem miscarea cu sita o data si gata ca malaiul sa se cearna. Trebuie sa repetam aceeasi miscare de mai multe ori. La fiecare repetitie, se cerne si iar se cerne. La final ramane doar ce este necesar. Nimic in plus si nimic in minus. Noi insa nu simtim mereu cum se cerne ce nu ne trebuie, insa fiecare efort mai cerne un pic. Fara indoiala. Si ai vazut ce mamaliga buna iti iese cu un malai bine cernut si ce mamaliga scortoasa cand malaiul nu este bine cernut si cum iti scrasnesti dintii dand de cate un bob de altceva in plus si nelalocul lui.

Ei bine, cam asa se intampla si cu noi - la capitolul fineturi si finisaje. E ca o debarasare de tot ce nu avem nevoie pt a continua.

Imagineaza-ti acum a cerne malaiul relaxata si a cerne malaiul inclestata. In primul caz vei cerne cantitati mai mari si mai bine si mai cu placere si intr-un timp mai scurt, in al doilea caz vei obosi, vei cerne mai putin si iti vei pierde rabdarea si timpul va fi mai lung.

Cheia e o masura anume in toate. In cuvintele noastre, echilibru. Usor usor. E un proces continuu. Dar il putem parcurge cu relaxare si placere sau inclestati si chinuiti. Sa stii ca putem alege.


Raspunzand strigarii tale, tocmai am realizat cat mai am de finisat si tocmai mi-am identificat noi mici lucruri ce necesita ceva mai multa relaxare in abordare. In acelasi timp, tocmai am detectat cat de trufasa sunt inca si cat de mica mi-e smerenie - numai din simplul fapt ca eu n-am fost in stare sa strig cand am avut nevoie, nu mai zic de altele.


Iti multumesc si eu foarte mult. Mi-ai fost de mare ajutor.

Zile faine! Nopti blande!

Numai bine :)

[Catisma]

În prealabil postat de claudiuremus

Cand dupa mult timp am inceput sa ma spovedesc si sa ma impartasesc problemele se accentuau.

Dragă Claudiu,

Îti multumesc pentru mesaj. Din postările mele din seara asta, probabil îti dai seama că am făcut multe din lucrurile pe care le descrii. Stiu de rugăciunea de la sfârsitul Acatistului Sf. Ciprian si Iustina; nu-ti fă griji, nu o citesc. Stiu problema. Crede-mă, până să fiu obosită asa cum sunt acum, am citit si am căutat cât mai multe informatii, să mă edific... Mă felicit, într-un fel, acum, că n-am stat degeaba si că am citit si am tot citit; acum nu stiu dacă as mai fi avut sporul si starea necesară (de odihnă) pentru a citi.

Îti multumesc mult pentru toate încurajările si stiu că ai dreptate în tot ce spui. Asa este; citesc si paraclise ale Maicii Domnului, am si mai multe icoane sfintite în casă, inclusiv cu Maica Domnului.

Ce să spun... Merg înainte. Că n-am încotro. Azi-noapte, iarăsi m-a trezit până pe la 4:00. Dormisem fără necaz, două nopti anterioare. Uneori mă gândesc că mă mai lasă să îmi mai „încarc bateriile”, ca să aibă de unde mă stresa, iarăsi. Totul e de bun-simt, cred, si cât se poate de simplu. Încă o dată, ortodoxia e vie si a nu crede în aceste lucruri, e acelasi lucru cu a nu crede în îngeri, si atunci degeaba ne mai numim crestini/ortodocsi.

M-a ajutat mesajul tău, Claudiu, da, să fii sigur, asa cum m-au ajutat toate celelalte mesaje din partea celor care au trecut prin asa ceva sau pur si simplu, cei care au lăsat un cuvânt de încurajare.

Sper să găsesc un duhovnic puternic si să se spargă problema asta odată.
Doamne-ajută. Dumnezeu să ne ajute pe toti.

Cu drag.

[claudiuremus]

Daca ai cunostinta despre tot ce mi-ai raspuns,atunci esti cu siguranta pe drumul cel bun.In legatura cu acel aspect,,ma lasa sa-mi incarc bateriile",iarta-ma dar lucrurile stau altfel:nu el te lasa sa-ti incarci bateriile,ci el este dezorientat,derutat,atat stie sa faca,atata putere are,tu ai inceput deja sa joci in terenul lui.Dar sa nu te sperii,daca in echipa lui se vor face schimbari (adica alte atacuri de alta natura ),regulile jocului raman aceleasi:credinta,nadejdea si dragostea in Iisus Hristos.Cu cat lupta va fi mai apriga cu atat victoria va fi mai dulce.Am o curiozitate:eu stiu ca Parintele Argatu (un traitor de altfel),facea foarte frecvent Molitfele Sf. Vasile cel Mare;poate ai participat si tu la astfel de slujbe (nu la parintele Argatu,se-telege ),dar nu cumva din curiozitate sau din nestiinta ,sau din indemnul cuiva ai citit si tu acele Molitfe?
Pentru ca daca o viespe te bazaie si te deranjeaza,tu nu bagi mana in tot stupul sa-l omori,pentru ca atunci toate iti sar in cap si te musca.Parintele Argatu stia sa se fereasca de aceste atacuri,avea tot ,,echipamentul" cu el,dar noi nu;noi trebuie sa omoram viespile una cate una.Roaga-te si Sf. Atanasie Athonitul,cel care a zidit prima manastire in Muntele Athos,Manastirea Marea Lavra. Si el i-a batut pe draci (la propriu) de se urcau dracii pana in varful chiparosului din curtea manastirii,iar partea pe care se urcau a ramas uscata pana in ziua de azi.Marturie sta chiparosul de mai mult de o mie de ani,jumatate verde jumatate uscat.Pai nu l-am vazut?
Nu stiu din ce oras esti,dar iti recomand sa dai o fuga pana la Manastirea Sihastria,si sa-l cauti pe Parintele duhovnic Ciprian.
Iti mai sugerez un lucru,si anume ca in tot ceea ce faci,in toate planurile tale in legatura cu aceasta lupta (calatorii,cautarea unui duhovnic,perioadele de timp) ,sa nu le dezvalui nimanui,sa le stii numai tu,pentru ca diavolul nu ne cunoste gandurile,dar poate zadarnici planurile noastre,odata ce le afla.O sa ta convingi de asta.
Inchei aici cu indemnul Mantuitorului nostru Iisus Hristos : ,,Indrazniti,Eu am biruit lumea"
Doamne-ajuta.

[Catisma]

În prealabil postat de claudiuremus

Daca ai cunostinta despre tot ce mi-ai raspuns,atunci esti cu siguranta pe drumul cel bun.In legatura cu acel aspect,,ma lasa sa-mi incarc bateriile",iarta-ma dar lucrurile stau altfel:nu el te lasa sa-ti incarci bateriile,ci el este dezorientat,derutat,atat stie sa faca,atata putere are,tu ai inceput deja sa joci in terenul lui.

Păi e logic, Claudiu, că altfel m-ar omorî dacă ar veni noapte de noapte, dar nu-l lasă Dumnezeu. Asa că mai am momente de respiro, după care calvarul o ia de la capăt. Sunt entităti logice ca oricare alta si extrem de viclene; asta o spun părinti avansati, nu noi.

Eu nu joc în terenul nimănui. Îmi duc doar chinul înainte, ca un bou la jug si sper să se termine într-o zi. Experienta asta sigur mi-a pus în lumină viata altfel; cu sigurantă, prioritătile mele sunt altele si lucruri pe care le consideram importante înainte nu mai au acum nici o relevantă. Cel mai important e să dorm, să fiu sănătoasă si să-mi văd de viata mea. Nici nu stim cât de pretioasă e fiecare clipă si ce dar mare e de la Dumnezeu. Le luăm pe toate ca lucruri firesti: că suntem sănătosi, că mergem pe picioarele noastre, că putem pune capul pe pernă seara, oricât de mult, poate, ne-am bătut joc de ziua respectivă, că ne putem trezi dimineata si bucura de un geam deschis si de razele soarelui, de frunze, de păsări, că interactionăm cu oamenii si ne purtăm cu ei mai bine sau mai rău, că putem mânca, dormi, sau pierde timpul când dorim. Si tot nu suntem multumiti. În schimb, strâmbăm din nas, cârtim mereu si ne acrim singuri, în loc să ne folosim talantul si să lucrăm cu ce avem si să-i multumim lui Dumnezeu că ne putem bucura de viată, asa cum este.

Stai linistit că nu citesc Moliftele Sfântului Vasile... Crede-mă, când ai probleme, citesti tot ce poti si încerci să te informezi cât mai mult.

Am să încerc să merg si la Sihăstria, mi-ar plăcea foarte mult. As mai avea si altele dar, vorba ta - mai precis, vorba Părintelui Arsenie Boca :) - nu o să-mi spun planurile aici, tocmai pentru că diavolul mă aude si va încerca să-mi pună piedici. :)

Mă gândeam aseară când ai mentionat că te-a ajutat Maica Domnului. S-a milostivit de tine, esti un fericit! Eu încă sunt în stadiul în care simt că sunt absolut singură, si dacă n-ar fi credinta, as spune că nu mă aude nimeni. Relatia mea cu divinitatea e subredă rău; vai de capul meu. Dar nu disper, am mai spus si o mai spun...

„Tine-ti minea în iad si nu deznădăjdui”, stim bine cine zicea asa.

Doamne-ajută.

[Catisma]

O mică rectificare apropo de prietena X. ... Spuneam că nu stiu dacă si vedea lucruri, dar am pierdut din vedere că ea văzuse pe „cineva” care mă arătase pe mine, atunci, la masă. Auzea si vedea fel si fel de chestii, ziua în amiaza mare, cum s-ar spune...

Nu mă gândesc la ea la modul obsesiv. Mi-e milă de ea si-mi pare rău cum a ajuns. Dar se vede treaba că paranormalul si credinta adevărată „nu se pupă” si s-a lăsat atrasă si captivată de o zonă care o fascina, până a devenit captivă.

Bineînteles, în toată această poveste, continui să propun o lectură crestină si nimic altceva. Apropo de comentariul referitor la faptul că problema mea e una complexă, atât de natură duhovnicească, cât si psihică, pot spune că eu cred că e o afirmatie valabilă, în măsura în care, desigur, aceste „atacuri” speculează fondul uman existent si tot ceea ce înseamnă el. Se joacă dracul cu omul? Cu slăbiciunile, cu înclinatiile, cu gândurile*, cu patimile lui? Solicită resorturile intime ale omului? Apasă pe pedale? O, da.

_______________


*„Nu este de mirare că puterile văzduhului au astfel de cunostinte, când vedem că foarte adesea, oameni cu simtul observatiei mai dezvoltat cunosc starea noastră lăuntrică după chipul si manifestările din afară. Cu atât mai mult pot observa acestea ele, care, duhuri fiind prin natura lor, fără îndoială că sunt mai pricepute si mai pătrunzătoare decât oamenii.” (Avva Serenus - din „Convorbirile duhovnicesti” ale Sf. Ioan Casian)

[Catisma]

...Să stiti că poate să sune si soneria. (N-am avut asa ceva, slavă Domnului...)

Iarăsi, din părintele Argatu:

„7) Poate auzi soneria de la usă:

a) Dacă sună o dată, este un hot. Este bine să aprinzi luminile, să faci zgomot, ca să fugă.

b) Dacă sună de două ori, este de la diavol. Îl alungi cu tămâie, rugăciuni, semnul Sfintei Cruci. Zici de 3 ori: „În numele Mântuitorului Iisus Hristos, pleacă de la mine si de la casa mea. Pe pustiu să te duci si aici să nu te mai întorci.

c) Dacă sună de trei ori, este un înger. Fii atent, că îti aduce ceva, te avertizează de ceva.

Punctele b) si c) se referă la faptul că soneria sună singură, nu sună o persoană. [...]”.

Adaug o mică întrebare retorică: când am zis eu că la mine, bătăile în usă erau la usa de la intrare?

Doamne-ajută.

[Catisma]

În prealabil postat de Catisma

Stai linistit că nu citesc Moliftele Sfântului Vasile... Crede-mă, când ai probleme, citesti tot ce poti si încerci să te informezi cât mai mult.

Când am spus că „citesti tot ce poti”, m-am referit la lucruri generale, cum ar fi faptul că stiu că nu se citesc moliftele Sfântului Vasile. Nu m-am referit la rugăciuni, că citesc toate rugăciunile posibile. Cum să fac asa ceva; ar fi o nebunie!

Încerc să scriu mai concentrat si probabil uneori se pierd niste sensuri pe parcurs.

[CosboCan]

Este o diferenta, Catisma, intre obiectivul tau si al Domnului.

Obiectivul tau principal (sunt putin rautacios, sa nu te superi) este sa recapeti somnul linistit, prin scaparea de neplacerile si supliciile demonice, utilizand - ca unelte - slujbele si rugaciunile specifice. Daca maine s-ar infaptui miracolul asta, treptat ti-ai relua viata anterioara cu o voluptate teribila. Iar cartea parintelui Argatu, ar ramane pe acelasi raft prafuit, langa Sanda Marin, retetarele noastre pentru suflet si pantec.

Obiectivul Domnului este restaurarea fiintei tale. Utilizeaza, ca unelte, tragerea nocturna de maneca prin demoni. "Scoala-te, Catisma, i-ati crucea si vin-o la Mine!" Iata diferenta.

Daca obiectivul tau initial ar fi fost cel al Domnului, dupa primele masluri sau acatiste doar, harul te acoperea... Se lasa pe tine, ca o apasare divina, inima ti se umplea de o bucurie tainica, de nedescris iar lacrimile suroiau fara voia ta... Iar pana acum, dupa atatea slujbe, ai fi avut cununa. Sa sti ca sunt multi, stiuti doar de Dumnezeu, in starea asta, chiar in clocotul urbei.

Nu cautam un duhovnic incercat pentru a alunga doi demoni si jumatate. De asta nici nu l-ai gasit inca. Duhovnicul incercat aliniaza obiectivele noastre la cele divine, realizand armonia si restaurarea creatiei. Atunci demonii nu sunt practic alungati, pleaca singuri, pe cale de consecinta.

In fata intrarii principale a Manastirii Cernica se afla inca o cladire in care se nevoia parintele Argatu, parca ieri se intampla asta. Sfintia Sa, asezat pe un scaun, in camera ticsita de lume, incepea rugaciunea. Lasa capul in piept, sufla cu forta si incepea. Borborosea mai mult sau mai putin clar. In jurul lui, paralitici, demonizati incepeau sa geama amar. Chiote si sueraturi inspaimantatoare traversau continuu incaperea, intr-o atmosfera teribila... Zgomotele nu aveau corespondent uman, ce se petrecea acolo depasea imaginatia si puterea de intelegere. Tin minte o femeie eleganta, cu sot in costum si haina scumpa de blana, ce incepe intr-un moment sa grofaie incredibil. Sotul se roseste si incearca s-o scuture, pentru a evita penibilul situatiei, zadarnic insa... Unii intrau pe brate, adusi in carucior si plecau pe picioarele lor. Oricum ceva se schimba in toti... Dar scopul parintelui era alungarea demonilor??? Nici vorba, chiar daca asta s-a petrecut ani in sir. Sfintia sa, din inaltimea duhovniceasca, incerca scoaterea sufletelor din tenebre si readucerea lor la Domnul. Restaurarea creatiei. Iata obiectivul. Iata sfintenia si ortodoxia adevarata.

Iti sugerez, cu multa sfiala, manastirea Dervent. Sunt preoti incercati in astfel de probleme acolo, poate iti vei gasi un duhovnic printre ei. Nimeni nu iti poate garanta acest lucru, dupa cum nu exista duhovnicul ideal, bun pentru toti.

Este pana la urma datoria si obligatia fiecaruia sa se zbata si sa-si gaseasca "manusa" care i se potriveste. Zbuciumul cautarilor face parte integranta din drum, Dumnezeu apreciaza efortul si lacrima celor ce vor sa iasa din cerc si in cele din urma da, nu te indoi de asta.

La Dervent se poate asigura cazare in incinta manastirii si exista obiceiul - practicat de multi - sa se ramana doua-trei zile pentru rugaciuni, masluri si spovedanie. Iar rezultatele descrise sunt miraculoase, chiar daca unii au fost singuri.

Acorda-i mamei timp si nu o subestima. Se poate intampla sa recupereze in timp record si chiar sa depaseasca pe multi. Vorbim de persoane in etate, cu tinuta morala, care deja s-au jertfit prin familie si copii si carora Domnul le intinde mana si harul la cea mai mica intoarcere. Ai vazut cum stau diavolii potoliti cand domnia sa se roaga in toiul noptii pentru tine? Imaginea mi se pare fantastica.

Totusi, viziteaza www.dervent.ro inainte de a bate drumul, deoarece sfaturile mele nu au nici o incarcatura duhovniceasca. Iar formula "tu" pentru mine este chiar magulitoare.

Numai bine iti doresc!