În prealabil postat de caliyo
Am citi cartea, mi-a placut, dar pe de alta parte, mi se par pertinente si observatiile facute pe blogul la care faci trimitere. Si mie mi s-a parut dubioase intamplarile care au avut loc in acea catedrala protestanta. De ceva timp( vreo 4 ani) incerc sa nu ma mai entuziasmez de nimeni si de nimic decat de Dumnezeu. Am ajuns la concluzia ca oamenii , oricat de sfinti ti s-ar parea, la un moment dat e posibil sa te dezamageasca, pt simplul fapt ca sunt...oameni. Singurele persoane care nu ma mai pot dezamagi sunt: Dumnezeu, Maica Domnului si sfintii care fac parte din Biserica triumfatoare( care au trecut in lumea dreptilor si nu mai pot gresi). In rest, pastrez o doza de retinere. Nu imi place sa fiu ,,fanulŽŽ nimanui, numai Dumnezeu e perfect, chiar si oameni cu viata imbunatatita au facut greseli. Da,pot sa admir pe cineva dintr-un anumit motiv( pt. o fapta buna savarsita, pt. felul cum vorbeste, pt. vocea pe care o are, pt. predici, pt. o carte buna scrisa ), dar sa fiu extaziata in fata unor ,,personalitatiŽŽ, asta nu! Pt. orice vedem bun la un om, Dumnezeu sa fie laudat mai mult, nu omul respectiv, ca el nu are asa multe merite cate ii atribuim noi.
|