Dumnezeu nu ne lasă când avem credinţă şi nădejde.

[Higinia]

Daca poate cineva sa-mi raspunda,am o nelamurire.Daca Dumnezeu permite necazurile ca urmare a greselilor noastre,ce poate gresi asa de mult un copil incat viata lui sa fie un iad?Eu imi amintesc de copilarie ca pe o grea incercare.Parintii mei se certau mereu,eu trebuia sa ma bag intre ei sa ii despart.Imaginati-va cum e pentru un copil de 13 ani sa isi tina tatal sa nu isi loveasca mama.Sau cum e pentru un copil de 9 ani sa stie ca in ziua aniversarii lui tatal sau e luat in camasa de fortza si dus la spital fiind bolnav psihic.Sau cum e pentru un copil de 10 -11 ani sa fie tare sa nu isi permita sa planga desi are nevoie ,dar trebuie sa isi ajute mama care are o boala psihica,si plange in majoritatea timpului.Eu nu aveam voie sa plang in fatza mamei mele pentru ca trebuia sa o ajut pe ea sa depaseasca acele momente de criza.Si imaginati-va totul la o varsta atat de frageda.Si stau si ma intreb cu ce gresisem.Iar acum cand am ajuns la adolescenta m-am indragostit dar baiatul pe care il iubesc nu ma iubeste asa cum il iubesc eu.Am fost impreuna,dar m-a parasit.M-am rugat la Dumnezeu sa ma salveze.Baiatul asta ma mai cauta,si de fiecare data am impresia ca de data asta Dumnezeu si-a intors fatza si spre mine dar mereu sunt dezamagita si lucrurile nu sunt cum spre.Si stau si ma gandesc,cat de multe pacate am facut eu de cand eram mica si pana acum in 16 ani de zile de Dumnezeu ma pedepseste asa,si nu poate sa imi dezvaluie si mie ce inseamna fericirea.

[costel]

Dumnezeu nu ne pedepseste pentru pacatele parintilor. Daca nu ai avut pana acum raspuns bun la probleme vietii, nu inseamna ca Dumnezeu doarme sau ca te pedepseste. Tu sa crezi in El, sa-I ceri ajutorul fara indoieli de genul "daca poti" si vei vedea cat de mult te iubeste. Numai crezand in El ai toate sansele sa gasesti un raspuns bun in toate.

În prealabil postat de costel

Dumnezeu nu ne pedepseste pentru pacatele parintilor. Daca nu ai avut pana acum raspuns bun la probleme vietii, nu inseamna ca Dumnezeu doarme sau ca te pedepseste. Tu sa crezi in El, sa-I ceri ajutorul fara indoieli de genul "daca poti" si vei vedea cat de mult te iubeste. Numai crezand in El ai toate sansele sa gasesti un raspuns bun in toate.

Nu exista nici o corelatie intre credinta in vreo divinitate si modul in care viata se desfasoara. Recompensele sau pedepsele au fost transferate deci catre viata de dupa moarte

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de costel

Dumnezeu nu ne pedepseste pentru pacatele parintilor. Daca nu ai avut pana acum raspuns bun la probleme vietii, nu inseamna ca Dumnezeu doarme sau ca te pedepseste. Tu sa crezi in El, sa-I ceri ajutorul fara indoieli de genul "daca poti" si vei vedea cat de mult te iubeste. Numai crezand in El ai toate sansele sa gasesti un raspuns bun in toate.

Acum am descoperit acest thread... N-o sa ma leg de ideea de inceput fiindca m-as lungi prea mult... E inutil sa spun de cate ori Dumnezeu oranduieste in viata fiecaruia si astfel de minuni pe langa toate celelalte!... Acum, aici, mi-a sarit in ochi acest: Dumnezeu nu ne pedepseste pentru pacatele parintilor. E drept, a trecut ceva vreme de cand a fost postat si e posibil ca pana acum sa se mai fi schimbat cate ceva in viata fiecaruia, cum e si firesc. Oricum, indiferent de unde-am lua-o - de la protoparintii nostri: "Si intru pacate m-a nascut maica mea!", ca si moartea tuturor copiilor lui David, dupa savarsirea pacatului, (Solomon a venit ceva mai tarziu, dupa ce s-a pocait) - dar si in viata de zi cu zi (numai la stiri cate exemple vedem zilnic cu nenorociri si suferinte foarte mari ale unor copii nevinovati), sau "transfer de povara", atunci cand cei plecati n-au reusit definitiv sa-si achite "nota de plata", ramanand asupra neamului (daca Dumnezeu ii mai ingaduie totusi sa mai aiba un neam, fiindca uneori la pacate grele, nici macar neamului nu-i mai este ingaduit sa ramana in viata, iar asta tot Parintele David ne-o spune in cativa psalmi), toate deci, duc catre aceiasi concluzie: "Parintii au mancat agurida, iar copiilor li se sterpezesc dintii!" (VT)
Probabil vor spune multi ca prin botez, acest pacat este sters definitiv... E doar o parere. Priviti in jur si convingeti-va singuri. Stiu multe cazuri cand, ca sa scape de povara unor blesteme, si-au dat copii peste geam, "de pomana", desi in fapt, ei au ramas in mijlocul aceleiasi familii, doar "parintii adoptivi" erau altii, care insa nu aveau absolut nici o obligatie in plus fata de copilul acceptat. Si cate multe alte forme de "pedeapsa" de care nu se poate sa fim straini.
Descoperind astfel de lucruri destul de devreme in viata, am multumit intotdeauna parintilor mei pentru viata pe care Dumnezeu imi ingaduie s-o traiesc, si ma simt obligat la randul meu sa fac tot ce-mi sta in putere pentru ca fii mei sa nu duca povara pacatelor noastre in vietile lor. Nu stiu cat de mult reusesc acest lucru, dar nadajduiesc ca Dumnezeu sa ma ajute sa-mi platesc singur datoriile mele pe pamant si eventualele mici restante ale parintilor mei, in cazul in care o mai fi ramas ceva "maruntis" de achitat!...