Poezii preferate...

În prealabil postat de MarinaAlca

Cu permisiunea Dorinei, voi posta aici cateva versuri de-ale ei care mie mi-au placut mult:

Dorina, pot sa scriu si eu aici o poezie de-a ta, sau poate doua?

Puiul, de Costache Ioanid


Trist
şi singur în găoace,
puiul galben-auriu
a simţit într-un târziu
că-i stingher,
că n-are pace.
A simţit că lumea lui
tot mai strâmbă
nu ştiu cum,
se face...
"Ce-o fi asta?"
se gândi.
"Cum de m-a ajuns năpasta
să trăiesc într-o mărgică,
într-o casă
tot mai strâmbă,
tot mai mică?...
Să nu pot să-mi aflu loc
nici pe faţă,
nici pe spate.
Şi să-mi crească,
după toate,
uite
ce nătâng de cioc!
Ce vrei tu?
Vorbesc cu ciudă
eu cu ciocul,
ca un prost...
Însă ciocul ce s-audă?
Cade-n stânga,
bate-n dreapta
şi-mi atârnă
ca o bârnă
fără rost.

Mi-ai ieşit şi doi ochi mici.
Ce să fac cu ei aici?
Mi-au crescut şi aripi grele.
Ce să fac aici cu ele?
Iar sub pântec,
la picioare,
se făcură nişte ghiare...
lungi... cu vârfu-ncovoiat...
Simt că toate-n pântec mi-au intrat!
Doamne,
pentru ce mi-ai dat
daruri care-mi sunt povară?..."

Şi,
lăsat pe partea stângă,
a-nceput uşor să plângă
puiul
pentru-ntâia oară...

*

Dar deodată,
în găoc,
bate cineva de-afară...
Cioc!
Cioc, cioc!
Inima în pui se zbate,
se-nfioară.
Cine...
oare cine bate?...

Cu un tremur ca de-o vrajă,
a bătut şi puiu-n coajă.
Uite!
Sub ciocănituri solide
se deschide
o fereastră!
Doamne,
ce privelişte măiastră!
Apoi uite-acum cât loc...
unde poate să alerge
să se joace,
să se culce...
Iar un glas atât de dulce,
glas de mamă...
andantino,
iată,
îi vorbeşte:
Vino...
Şi sări degrabă puiul
din bârlogul vieţii vechi.
O, acum cât e de bine
să ai ochi,
să ai urechi!...
Ce frumoasă e lumina!...
Parc-ar vrea în piept s-o soarbă.
Asta ce-i?
Un fir de iarbă...
Iar acolo?
E grădina...
Şi-nălţând privirea-n soare,
puiul,
suflet de pripas,
a bătut din aripioare
şi-a făcut întâiul pas.
Iar apoi,
dup-o clipită,
a zărit într-un arbust
o grăunţă rumenită.
Mm!
Da´ bună e la gust!
Iar colea, o gâză mică
pe un fir de busuioc.
Doamne,
ciocuşorul totuşi
nu e...
nu e rău de loc!
Dar aici în noua ţară,
ce s-ar fi făcut el oare
fără aripi, fără ghiare,
fără vechea lui povară
din căsuţa cea sihastră?
Bietul pui...

*

Fraţii mei,
povestea lui
nu-i decât povestea noastră...

Cinste,
curăţie,
milă,
jertfă,
inimă umilă,
lacrimi grele,
bunătate,
şi suspine după stele,
bine,
dar acestea toate...
ce să faci aici cu ele?
Să fii mut ca oaia-n strungă,
cu răbdare (îndelungă!),
să nu fugi după avere,
după nume,
să iubeşti pe cel ce-i gata,
de-ar putea,
să te sugrume,
bine,
dar acestea toate...
ce să faci cu ele-n lume?
Când sub soare are preţ
numai zâmbetul isteţ,
numai vorba îndrăzneaţă,
numai paşii rari şi grei,
numai mâna cu mănuşă
care trage la cenuşă
de la toţi
pe turta ei;

da,
când viaţa e-o berbuncă
unde toţi străbat răscrucea
şi în calea ta aruncă
spini şi cioburi
fără număr,
tu,
să-ţi iei în taină Crucea
şi s-o duci umil pe umăr...
suspinând discret,
cuminte,
sub scuipatul de ocară...
O, Părinte,
Creatorule-ndurat,
oare pentru ce ne-ai dat
daruri
care sunt povară?

*

Pentru ce?
Nu ştii?
Aşteaptă...
Vine-o clipă,
un soroc,
când la marginile lumii
cineva din cer va bate...
Cioc!...
Cioc, cioc!
Şi-n acest străvechi găoc
se va face o fereastră
către lumea cea măiastră.

Şi-atunci,
frate,
cât va fi de bine
să ai pieptul cu suspine,
să ai umerii cu Cruce,
să ai tâmplele cu spini,
să ai faţa toată plină
de a lacrimilor salbe!
Căci acestea toate, toate,
se vor face... aripi albe
şi tunică de lumină
şi cunună de rubini
şi toiag de-mpărăţie,
care ştie lumi să-nfrunte
(după cum Ioan ne-a spus!)
când ne va sclipi pe frunte
numele etern,
HRISTOS IISUS!

În prealabil postat de mirelat

Dorina, pot sa scriu si eu aici o poezie de-a ta, sau poate doua?

Poţi scrie Mirela .Mă simt onorată ca poeziile mele să fie alături de cele ale marilor scriitori şi mă bucur că ţi-au plăcut.

În prealabil postat de dorinastoica14

Poţi scrie Mirela .Mă simt onorată ca poeziile mele să fie alături de cele ale marilor scriitori şi mă bucur că ţi-au plăcut.

Multumesc si eu, Dorina pentru un dar asa sensibil si frumos.

si acum, pentru cititori:

Pentru ca...

Pentru ca
n-am lasat ochii in jos,
Pentru ca
m-ai privit cald si curios,
Pentru ca eram singura,
iar sufletul meu
Refuza sa se lipeasca
de sufletul tau,
Iti daruiesc o parte din el
Si... iti mai daruiesc
tara visurilor mele
In care incap
cateva sperante,
luna si-un pumn,
doi de stele.

Te caut,
de Dorina Stoica

Caut in zi, caut in noapte,
Caut in rugaciuni spuse in soapte.
Caut in cei ce au plecat dintre noi,
Caut in mine si caut in voi.
Caut chiar si in cautare
Te caut, Doamne, cu disperare.
Te caut cu foame, Te caut cu sete
In toate icoanele atarnate in perete.
Te caut in oamenii plini de pacate,
Te caut in talhari si in desfranate.
Te caut in oameni credinciosi si cuminti,
Te caut in preoti si Te caut in sfinti.
Te caut in cel nou nascut si-n batran,
Te caut in omul cel rau si-n cel bun.
Te caut in cel neiertat, in cel neiubit,
Te caut in cel alungat si in cel prigonit,
Te caut in cel ce nu poate ierta,
Te caut in mine si in dumneata.
Te caut in cel ce barfeste si spurca,
Te caut in cel ce zideste si-n cel care urca.
Te caut in ingeri aparuti din lumina,
Te caut in cer si te caut in tina.
Caut in tarmul ce se scufunda,
Caut in moarte si caut in nunta.
Si obosita de-atata cautare
Caut odihna in cautare.

Esti cel ce Esti si Cel ce va veni,
Esti tot ce ma poate surpa sau zidi!
Esti plinul ce umple golul din mine,
Esti sensul cuvantului BINE.
Nu Te-as cauta, daca nu Te-as fi gasit,
Intre cei doi talhari din inima mea, RASTIGNIT.

(Din volumul "Daruri", Editura Cronica 2009)

În prealabil postat de mirelat

Multumesc si eu, Dorina pentru un dar asa sensibil si frumos.

si acum, pentru cititori:

Pentru ca...

Pentru ca
n-am lasat ochii in jos,
Pentru ca
m-ai privit cald si curios,
Pentru ca eram singura,
iar sufletul meu
Refuza sa se lipeasca
de sufletul tau,
Iti daruiesc o parte din el
Si... iti mai daruiesc
tara visurilor mele
In care incap
cateva sperante,
luna si-un pumn,
doi de stele.

Şi să mai spună cineva că acest forum nu este minunat!
Am cunoscut aici virtual şi apoi personal oameni de calitate,creştini -ortodoxi adevăraţi pe care îi voi păstra în sufletul meu ca pe nişte comori de mare preţ.
Pentru toţi acei pe care i-am cunoscut dar şi pentru acei pe care îi voi cunoaşte în viitor:
"Inima mea are numai intrări / cine întră în ea acolo râmâne .

Pe primul loc(in cazul meu)>Luceafarul(Mihai Eminescu).Marelui poet i-as dedica urmatoarele versuri,scrise chiar de el,prin intermediul carora a anticipat atat de bine mizeria celor care l-au ,,judecat" mai tarziu

,, Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii... Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a-nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege...
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale -
Astea toate te apropie de dânşii... Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit"

Si daca ma gindesc la felul in care am ajuns sa ne comportam>mai ca imi vine sa strig lumii cam asa:

,,,,Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!"

[casiana]

Cint ca privighetorile oarbe.
Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe.
Atit de sus ne-naltam citeodata...
Sufletu-mi arde de-o flacara infricosata.

Ca rugul din care a vorbit Dumnezeu,
asa arde sufletul meu.
Cred in zine, in sfinti si minuni ;
prieteni, nu-mi impletiti cununi.
Cintecul e-n mine ca-n voi tacerea ;
ii banuiesc uneori puterea,
insa nu stiu nimic si ma-nchin smerit
ingerului linga mine ivit.

Fa-ma sa cint despre oameni si suferinti,
soptesc cu buzele reci, fierbinti,
despre saraci, despre copii si foame...
Si-n mijlocul cerestii mele spaime,
intrezaresc cuvintele de foc,
cu care-ar trebui sa creez lumea, s-o pun la loc.

Apoi ramin singura. Nu stiu nici eu
de ce mi-a vorbit din stufisul aprins Dumnezeu.

[casiana]

Eu nu regret povestea de iubire,
dar e nespus de trist si de ciudat
sa simti c-asemeni unui fir subtire
ceva frumos din tine s-a sfarmat.

Si nu mai stiu anume ce, si-anume cand,
caci toate ca-ntr-un vis s-au petrecut
de-ti vine sa pornesti, de altii intreband
de-au fost aievea cele ce-au trecut.

[o_tzaranca]

În prealabil postat de dorinastoica14

Şi să mai spună cineva că acest forum nu este minunat!
[/i]

Iti multumesc.
Poezia-rugaciunea a ta ..,,tu in cer /eu in noroi,,..face minuni.