Animalele au suflet?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Scotianul

cred ca nu sunt protestanti:))dupa modu cum ,,mediteaza'',intr-o splendida lene, in asteptarea hranei>cred ca sunt budhisti :))

Câinii dv sunt vegetarieni ?

[Daniel777]

În prealabil postat de pisi

Am un caine , are 14 ani si este foarte bolnav, medicul a spus ca are cancer la plamani. Imi este tare mila de el cand il vad asa suferind avand in vedere ca a trait alaturi de mine 14 ani,este prietenul meu cel mai bun. As vrea sa-l ajut dar nu pot sa fac nimic.

Oare animalel au suflet? Sa mai am speranta ca o sa-l mai revad vreodata?Este bine sa ne rugam pt animale?

Conform parinetelui Cleopa,animalele au suflet dar nu au duh.
Noi suntem fii lui Dumnezeu,iar animalele ne-au fost date noua acum pentru mangaiere si ajutor.Insa nu trebuie sa facem o pasiune pentru ele,sa le iubim in anumite limite.
Ceea ce trebuie sa iubim,asa cum scrie in Evanghelie,asa cum este porunca,pe Dumnezeu-din toata inima si tot sufletul, si pe aproapele nostru ca pe noi insine.In aceasta directie trebuie sa ne orientam iubirea.
Sunt cazuri ,din pacate,de cupluri care nu au copii dar ingrijesc animalele ca pe niste copii.
Apoi sunt multe divorturi,insa cand se despart(o unire fagaduita in fata lui Dumnezeu) au grija sa nu se desparta de animalele lor.
Sfintii iubeau animalele si natura si se straduiau sa nu le faca nici un rau,insa jertfa lor era pentru Dumnezeu si semenul sau.
Daca mai vedem ca Dumnezeu ne-a ingaduit sa avem spre hrana si unele dintre animale,vedem clar diferenta intre noi si ele.
Deci:
-plantele au viata
-animalele au viata si suflet
-oamenii au viata ,suflet si duh

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Daniel777

Conform parinetelui Cleopa,animalele au suflet dar nu au duh.

Corect. Noi folosim cumva la întâmplare termenii de "suflet", "duh" (sau "spirit"). Îl spunem pe primul care ne vine în minte.

Din câte am înţeles (la greacă nu mă pricep), "psihe" şi "pneuma" au sensuri diferite.

În latină, avem aşa:
-animus este "suflul vital", este ceea ce ne ţine în viaţă. Animalele au animus în mod evident.
-anima este sufletul (sau inima în limbaj poetic, în timp ce limbajul comun numeşte inima "cor")
-spiritus este acel pol al sufletului orientat spre Dumnezeu.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Câinii dv sunt vegetarieni ?

Sincer nu dar cred ca au descoperit(se pare) o meroda de zen mai aparte:mediteaza si primesc(mereu) osul preferat:))Am incercat sa aflu metoda dar unul dintre ei,cu un latrat scurt,mi-a spus:,,The dog is mentioned in the Bible eighteen times.The cat not even once":))))Habar nu am daca este asa>am uitat cine a spus asta.PS>poate,daca doresti,discutam direct>fara ,,dumneavoastra".Pare o conversatie oficiala si eu ma gindeam la una mai amicala
Te salut Mihnea.

[zoridezi]

Daca animalele n-au suflet inseamna ca nici oamenii nu au. Oamenii nu sunt cu mult superiori animalelor .

[mihailt]

Animalele au suflet,au instinct dar nu au minte (ratiune) cu sentimente rationale.
Vedeti ca zice Sfantul Ioan Damaschinul:
"Trebuie să se ştie că omul comunică cu existenţele neînsufleţite,
participă la viaţa celor neraţionale şi se împărtăşeşte cu spiritualitatea celor spirituale."
"Comunică cu existentele neînsufleţite prin corpul şi prin
amestecul celor patru elemente; cu plantele si prin acestea, dar si prin puterea de nutriţie, de creştere si de însămânţare, adică de naştere; cu cele neraţionale prin acestea si încă prin dorinţă, adică mânie şi poftă si prin simţire si prin mişcarea impulsivă."
(cele nerationale sunt animalele).
Nu eu zic ci Sfantul Ioan Damaschinul ca in trupul si sufletul nostru avem puteri comune si cu plantele si cu animalele.
Tot Sfantul Ioan Damaschinul numeste la Dogmatica omul "Animal condus aici, adică în viaţa prezentă, dar mutat în altă parte, adică în veacul ce va să fie".

http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou23.htm
Vedeti ca zice parintele Cleopa ca animalele au suflet dar nu au minte.
"- Stai că-ti spun ce au! Sfântul Efrem Sirul, când vorbeste de cele zece puteri ale omului - cinci în partea văzută, cele cinci simtiri: văzul, auzul, mirosul, gustul si pipăitul, de care se serveste trupul, si cinci puteri nevăzute ale sufletului: mintea, gândul care izvorăste din minte, ca raza din soare, cugetarea, alegerea si hotărârea -, vorbeste si de a unsprezecea putere a omului, care este instinctul sau priceperea firească.

Această putere, a unsprezecea, care nu face parte din minte, ci din instinct, a dat-o Dumnezeu la toate vietuitoarele de sub cer si din ape, si din aer si de pe pământ, ca să-si întretină viata, să se păzească de dusmanii lor, să stie la ce vreme să vină si să plece.

Aceasta-i pricepere firească. Si calul si câinele si papagalul si măgarul si boul si oricare vezi că au pricepere, aceasta nu-i minte, este a unsprezecea putere a mintii omului: priceperea firească sau instinctul, prin care ele stiu să-si apere viata, cunosc pe stăpânii lor, stiu să se păzească de primejdii, stiu să se hrănească, stiu să se ferească. Aceasta le-a dat Dumnezeu si lor pentru viata de aici, dar nu-i minte, este pricepere firească. Dacă vom zice că-i minte, cădem în cealaltă extremă, împotriva Duhului Sfânt."

Si puterile animale se indumnezeisc cum arata Sfantul Grigorie Palama (si normal si multi alti Sfinti Parinti).
Nu se mortifica pofta ci se transfigureaza.Nici dorinta nu se mortifica ci si aceea se transfigureaza sa doreasca cele bune etc

(luati articolul cu grija ca urmatoarea afirmatie,subliniata si ingrosata mai jos nu cred ca apartine parintelui Cleopa,fiind neortodoxa:
"Omul este sâmburele universului. În om sunt adunate cele patru lumi: lumea minerală, lumea vegetală, lumea duhurilor si, mai presus de lumea duhurilor, icoana Sfintei Treimi, dumnezeirea.
Oricum nu se spune in ce carte a fost publicat articolul respectiv.
De tot omul se zice ca e icoana a lui Dumnezeu cum spune la slujba de ingropaciune:
"Chip al slavei tale negraite sunt,desi port ranile pacatelor".)

Vedeti ca mai sus dealtfel e si zis:
"Da. Dumnezeu este totul întru toate si în om, dar nimic nu este în om din fiinta lui Dumnezeu. Omul se face fiu, dar nu după fiintă ca Hristos, ci după dar. Are darul punerii de fii în baia nasterii de a doua si a înnoirii Duhului Sfânt. Prin botez am căpătat darul punerii de fiii si ne-am făcut fiii lui Dumnezeu după dar."

[mishi55]

Spun Sfintii Parinti ca animalele au suflet, dar - spre deosebire de oameni - nu au suflet nemuritor. Asta spun Sfintii Parinti. Dar ei nu neaga faptul ca animalele sunt capabile de devotament si de dragoste. Si chiar sunt capabile! Si in pateric veti gasi, de exemplu, o istorisire despre un leu care atat de mult a iubit pe un avva, incat atunci cand avva a trecut la Domnul, leul nu a mai mancat, nu a mai baut apa, nu s-a mai miscat de pe mormantul acelui avva, ci a zacut acolo pana a murit. Stim, din viata de toate zilele, despre caini care la moartea stapanului lor si-au pierdut dorinta de viata. Si nu doar cainii, dar este exemplul pe care l-am avut mai la indemana.
Sunt amintiti, si in Pateric si in alte scrieri, parinti care aveau mila si chiar dragoste fata de animale, care nu ingaduiau ca acestea sa fie chinuite, care se ingrijeau de ele. Am citit despre un parinte athonit care avea grija de multe pisici si chiar se ducea la pescuit ca sa aiba cu ce le hrani. Iar un alt parinte, tot athonit, adunase din Sfantul Munte toti asinii care erau prea batrani sau prea vatamati, ca sa mai poate cara poveri, si le purta de grija - hrana, adapost.
Cei care neaga existenta sufletului animalelor sunt marginiti. Aceia, daca ii iei mai la amanunt, nici in sufletul nemuritor al omului nu vor crede si nici in inviere.
Si animalele sunt parte din creatia Domnului. Nu trebuie sa le neglijam, sa le batjocorim - asa cum nu trebuie sa cadem nici in extrema cealalta (saloane de coafura pentru caini, haine si incaltari pentru caini, precum si altele, facute de oameni care s-au indepartat de rostul vietii).
In toate trebuie sa pastram dreapta socoteala. Iar mila si dragostea fac parte din ea.

Si am sa va mai dau un exemplu despre sentimentele animalelor. Urmati linkul de mai jos:
http://www.youtube.com/watch?v=8md__OzMJNs si veti vedea.

[AlinB]

În prealabil postat de pisi

Am un caine , are 14 ani si este foarte bolnav, medicul a spus ca are cancer la plamani. Imi este tare mila de el cand il vad asa suferind avand in vedere ca a trait alaturi de mine 14 ani,este prietenul meu cel mai bun. As vrea sa-l ajut dar nu pot sa fac nimic.

Oare animalel au suflet? Sa mai am speranta ca o sa-l mai revad vreodata?Este bine sa ne rugam pt animale?

dpdv ortodox au un suflet (poate nu e termenul cel mai bun) dar nu e nemuritor.

Inteleg oarecum ce simti chiar daca nu am avut timp de 14 ani un animal si am avut ocazia sa vad persoane apropiate intr-o situatie asemantoare cu a ta si despre traumatizate dar trebuie avut grija ca atasamentul pentru animale sa nu devina un fel de surogat afectiv cum nu de putine ori se intampla in ziua de azi.

[zoridezi]

În prealabil postat de mishi55

Si am sa va mai dau un exemplu despre sentimentele animalelor. Urmati linkul de mai jos:
http://www.youtube.com/watch?v=8md__OzMJNs si veti vedea.

Dom'le ce trist! Pai animalul ala e mai om decat animalul de om!
Si noi spunem ca n-au suflete si ca se chinuie degeaba doar pentru ca nu fac calcule matematice. LOL.

[mishi55]

În prealabil postat de zoridezi

Dom'le ce trist! Pai animalul ala e mai om decat animalul de om!
Si noi spunem ca n-au suflete si ca se chinuie degeaba doar pentru ca nu fac calcule matematice. LOL.

Fiindca vad ca si tu ai suflet pentru animale, am sa-ti mai scriu o istorioara, care mi-a mers direct la suflet.
Se spune ca pe un drum de tara mergeau un om si un caine. Au mers, au mers, s-au indepartat de sat, au trecut de campie, au mers mai departe. Drumul, pustiu. Mergeau, se opreau sa se odihneasca, iar porneau. Nicaieri, nicio casa, nicio suflare. Merg, merg, urca drumul, urca, pustiu, piatra si atat. De la o vreme, li s-au terminat si mancarea si apa. Merg, merg, merg... Cand credeau ca li s-au terminat si puterile, iata ca vad in fata lor un zid, si, mergand de-a lungul lui, dau de o poarta mare, de aur, deasupra careia statea scris cu litere mari, din pietre pretioase: GRADINA RAIULUI. Si in poarta statea un om cu haine elegante, frumoase, stralucitoare, zambind ca in reclame...
Calatorul, bucuros, da binete si intreaba daca poate gasi aici un pic de apa si ceva de mancare. Cel din poarta, zambind, raspunde: "Sigur, cum sa nu! Intra si te voi ospata cu cele mai alese bucate, te vei odihni si vei putea face orice voiesti. Insa intra singur, ca aici nu au voie animalele."
Atunci, calatorul, ca lovit, se opreste. Isi imbratiseaza cainele, zicandu-i: "Hai mai departe, prietene! Unde nu e loc pentru tine, nici eu nu intru!" Si au pornit mai departe, flamanzi, insetati, dar impreuna. Mai merg ei ce mai merg si, deodata, fara sa-si dea seama cum, s-au trezit in fata unui gard de lemn, si iata si portita, si in poarta un batran simplu, cu zambet de bunic, ii intampina: "Haideti, dragii mei, haideti, ca sunteti flamanzi si obositi, si insetati. Haideti, ca de cand va astept!" Calatorul se opreste, usor neincrezator, si intreaba: "Putem intra amandoi? Si eu si cainele?" Batranul raspunde: "Bineinteles! Pai, cum altfel? Haideti!" Dupa ce s-au spalat, dupa ce au mancat si au baut, calatorul a multumit gazdei sale, care i-a poftit si la odihna. Si atunci s-a incumetat sa intrebe: "Bunule om, spune-mi, unde ne aflam aici?" Si batranul a raspuns: "Cum, unde? In Rai." Calatorul s-a mirat si i-a povestit batranului despre poarta de aur, deasupra careia statea scris cu litere mari de tot GRADINA RAIULUI, si toata intamplarea. Batranul a zambit cu blandete si a raspuns: "Raiul aici este. Ceea ce ai vazut mai jos este, de fapt, iadul!" Calatorul nu s-a lasat: "Bine, dar de ce lasati sa va ia numele si sa se poarte asa cum se poarta?" Batranul iar a zambit: "Lasa-i, dragul meu! Abia ne scapa de aceia care sunt in stare sa-si paraseasca prietenul pentru putina desfatare!"