Pacatul cu gandul

[Daniel777]

În prealabil postat de coralina

Ziua buna tuturor,

Vreau sa va intreb de ce gandurile - produs imaterial al mintii noastre - pot fi considerate pacate. Sa ma explic: inteleg ca a huli pe Dumnezeu in gandul tau este un lucru foarte rau si, ca atare, un pacat mare. Insa daca gandesti despre un om in sinea ta... "ah, ce i-ar trebui astuia un bat pe spinare ca sa nu mai minta / fure" insa nu pui mana pe bata ca sa-l altoiesti, de ce se considera ca ai pacatuit deja?
Eu as zice ca gandurile rele directionate impotriva unei alte persoane dar nematerializate in fapte (te scoate cineva din minti si-l blagoslovesti doar in gand insa nu pui in practica "scenariul" din cap) sunt dovezi de stapanire de sine, o cale de refulare a unor sentimente negative pe care le putem nutri la un moment dat. Insa in credinta ortodoxa, nu numai ca nu ni se "recunosc meritele" pentru faptul ca ne-am abtinut de la a face rau, ba chiar suntem taxati ca am gandit "pe aratura".

Voi ce credeti despre aceste pacate comise cu gandul? Pot fi ele eliminate complet din viata noastra (sau reduse la minim)?

Doamne ajuta!

Daca te abtii sa nu apostrofezi pe cineva,dar continui sa gandesti rau despre el,nu poate fi un merit.
E adevarat ca e mai rau sa vorbesti de cineva negativ,decat sa gandesti acel lucru fara sa-l rostesti.Este o treapta mai buna.
Insa crestinul trebuie sa tinda spre desavarsire,adica sa gandeasca despre el insusi ca este cel mai pacatos dintre toti,si sa nu judece pe semenul sau.
Acesta este un lucru greu,dar nu imposibil.Pentru asta trebuie sa incercam sa fim desavarsiti ,asa cum Domnul nostru Iisus Hristos este!