Lumea copiilor

[Fani71]

În prealabil postat de Jane Says

Sincer, da, cred ca aia e calea :)
Ca nu pot eu sa merg pe ea, asta e altceva. Dar e posibil si pentru mireni pana la un punct, eu cred ca Dumnezeu ne ajuta si ne "curata", strat dupa strat si te trezesti nu ca fugi de lucruri, nu ca faci cine stie ce mare asceza lipsindu-te de ele ci ca nu iti mai plac la un moment dat.
Iar sa zici Doamne Iisuse chiar si o singura data, deci nu nonstop, in toiul unei activitati, e ceva extrem de simplu. Si in functie de reactia pe care o ai la indemnul asta: am chef sau nu prea, parca nu am chef de Hristos acum, mai tarziu, sau parca suna cam aiurea si anacronic etc, iti poti da seama de starea in care te aflii.
Stare pe care pe urma e alegerea ta daca o vei perpetua sau ii vei pune punct (inchizand cartea, televizorul, radioul, intorcand capul).

Sigur, sa spui rugaciunea lui Iisus oricand, in oprice situatie, cat mai des, este un lucru foarte potrivit si pentru noi mirenii. Asta nu am vrut de loc sa neg. Si intr-adevar poate folosi ca criteriu de selectie: ce fac si simt eu acum este coerent cu rugaciunea, sau nu? Macar sa imi dau seama daca nu pot inca sa renunt la anumite lucruri. Foloseste la smerenie.

Dar nu cred ca asta este echivalent cu fuga de realitatea inconjuratoare.
Sigur, ne putem feri de atingerea de uratenie (care este foarte prezenta), de rautate, de destrabalare. Dar sa ne ferim si de lucrurile bune din jur? Sau de samanta de bine din lucruri? Sa intoarcem capul in fata unei strazi urate, murdare, si sa nu observam frumusetea unor ferestre ale unor case (de exemplu)?

Uitasem alt sens al cititului: de a scapa de uratenie.. Acum vorbesc de alte carti decat cele de care vorbeam mai sus, care reflecta realitatea contemporana. Poti citi si ca sa scapi de ea, sa te cufunzi in ceva frumos: poezie, pentru cine ii place, sau stiu eu, literatura mai veche frumuasa (Shakespeare, Cervantes, Corneille, Racine) sau fantastica.
Nu ca sa evadezi, cui ca sa intri in legatura cu straturi mai profunde ale lumii si ale existentei..
Imi amintesc aici de ce scrie Steinhardt despre cum invatau pe dinafara poezii si isi povesteau literatura clasica in inchisoare... Si astfel se inaltau din hidosenia si perversitatea inchisorii.

Dar natura? sa ne ferim si de admirarea ei? Ca de, natura asa cum este acum este atinsa de cadere si ea.. deci are influente nocive (pot sa repet argumentarea ta si a Annei si pentru faptura necuvantatoare, care desi creata de Dumnezeu este pervertita odata cu omul).

As vrea sa va mai atrag atentia, tie si Annei, ca daca nu citeati ceva literatura, la scoala si dupa, nu ati reusi sa va exprimati atat de coerent si frumos ideile impotriva acestei literaturi..

Mai amintesc si ca Sfantul Vasile (de el imi aminbtesc, dar cred ca mai sunt si altii) a scris o cuvantare numita Indemn tinerilor de a se instrui (sau ceva in genul asta), in care arata avantajele unei educatii ... pagane (ca literatura crestina inca nu exista). Da, Zaharia, asta i-a folosit si ca sa combata paganismul, dar si ca sa exprime intr-o limba frumoasa si clara ideile crestine...

Last not least: autori cu idei cat se poate de crestine, cum ar fi Dostojevsky, a descris in literatura lor si lucruri pacatoase sau morbide, au coborat pana in strafundurile naturii umane.. Citindu-i coboram si noi acolo, le cunoastem (pentru a le putea eventual depasi). Nu au scris doar lucruri inaltatoare despre Dumnezeu si sfinti. Au ajuns chiar si la scarbosenii si demonisme..
In literatura romana, este de ex. Caragiale care din cate stiu eu era ortodox practicant. Or el a scris ori literatura de tip social si comic, ori povesturi destul de morbide.

Nu, Jane si Anna, oricum ati intoarce-o, este totusi inchis si integrist discursul vostru. Eu asa il vad, cu tristete o spun.

[anna21]

Ecografiile sunt daunatoare copilului?

http://apologeticum.wordpress.com/20...foarte-nocive/

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de anna21

Ecografiile sunt daunatoare copilului?

http://apologeticum.wordpress.com/20...foarte-nocive/

Ecografiile pot fi dăunătoare copiilor în următoarele două situaţii:
1) când mama are febră
2) în luna a 4-a de dezvoltare (teologumenă medicală)

[anna21]

Fani, eu sunt de acord cu opiniile lui Zaharia si ale lui Jane.
Poate ca arta are rolul ei, dar din moment ce descoperi crestinismul si scrierile sfintilor parinti.. nu vad ce placere mai gasesti in arta.
Si eu am citit scriitori care mi-au placut enorm, dar acum mi se pare pierdere de vreme sa-i citesc, cand am atitea carti crestine care ma asteapta.

1. Cititul este evadare din realitate. Este f important in ce lume evadezi, fiecare autor isi creeaza o lume in care transpune proprii demoni (patimi, temeri, necredinta etc..)
Sa stii ca poti invata multe din afara cartilor. Eu am invatat multe lucruri despre mine privind copiii mei.

2. Spuneai

Altceva: Daca tu zici de ex. ca citind anumite carti te-a influentat negativ, cine iti spune ca tendinta respectiva negativa nu era deja prezenta in tine si ca daca nu erau acele carti, ti-o satisfaceai altfel, mai putin indirect?

Neindoielnic. Altfel nu as fi gasit placere in citit (cred ca multi au observat ca le place Schopenhauer sau Cioran la vreme de tristete, Nichita Stanescu atunci cand te indragostesti etc.. Dar oricum, noi trebuie sa luptam cu patimile, nu sa le alimentam.)

Dar eu cred ca uneori te incarci cu false probleme citind carti sau ascultand muzica de o anumita factura. De exemplu, daca intri pe situri care fac propaganda feminista, ajungi sa te revolti impotriva barbatilor (chiar daca sotul tau este cel mai bland si mai atent om, nu conteaza... tot te simti ne-pretuita la justa valoare).
Nu cred ca nu ai observat ca ai tendinta sa te identifici cu eroine din romane, sa pliezi problemele lor peste existenta ta etc...
Eu observ ca si privitul unui simplu film, oricat de stupid si neinteresant, imi ridica false probleme (cumva ma identific cu un ceva din film si ma gandesc care ar fi fost rezolvarea cea mai buna, de ce personajul nu a "vazut-o", as putea sa patesc si eu asa ceva? etc...) Adica o ideatie menita sa diminueze emotiile starnite de film/ carte etc (anxietate, entuziasm, regret..), sa restabilesc un echilibru emotional anterior.
Nimic nu trece fara urme.

3. Copiii capteaza tot ca un burete. Nu o data s-a intamplat ca baiatul meu sa memoreze cate un refren de la radio de la drumul de acasa pana la scoala (drum de 10 min). Acest lucru m-a nelinistit, acum nu mai pornesc radioul in masina.
Dar fenomenul nu se reduce la muzica. Ieri l-am auzit vorbind cu sine in timp ce desena. Spre uimirea mea a reprodus dialoguri din desene animate in ordine, mimand vocile si accentul original.. mai mult de 20 minute. Nu a sarit nici o replica din film (filmul era un serial Veggie tales). Probabil ca in mintea lui vizualiza episodul. Asta m-a nedumerit.. ma intreb cat retine el de fapt din tot ce vede si aude.

4. Nu stiu daca ma exprim coerent pentru ca am citit.
Am exemplul sotului meu care declara ca a citit vreo patru carti in toata viata lui adulta (in afara de cele de specialitate).. si eu nu-l cred ca suntem impreuna de n ani si nu l-am vazut citind ceva in afara de carti de specialitate.
Dar scrie extraordinar de frumos (a avut surpriza sa vada un eseu de-al lui inramat in biroul sefului lui). Scrie fenomenal. (eu sunt verde de invidie)

5.

Last not least: autori cu idei cat se poate de crestine, cum ar fi Dostojevsky, a descris in literatura lor si lucruri pacatoase sau morbide, au coborat pana in strafundurile naturii umane.. Citindu-i coboram si noi acolo, le cunoastem (pentru a le putea eventual depasi). Nu au scris doar lucruri inaltatoare despre Dumnezeu si sfinti. Au ajuns chiar si la scarbosenii si demonisme..

Demonisme la Dostoievski? Intamplator originile atitudinii mele actuala fata de literatura se afla in romanul "Demonii". A fost primul roman al lui Dostoievski pe care l-am citit si ramas romanul meu preferat.
Mi-a placut cum ideile reformiste si idealiste (aparent beningne, doar niste idei ale timpului lor, nu?) promovate de Stepan Trofimovici nasc demonii nihilismului (in Stavroghin, fiul spiritual si Piotr Stepanovici, fiul biologic).
Cred ca aici ai nimerit-o.. felul in care Dostoievski a exemplificat cum o ideologie naste demoni este extraordinar.

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Fani, eu sunt de acord cu opiniile lui Zaharia si ale lui Jane.
Poate ca arta are rolul ei, dar din moment ce descoperi crestinismul si scrierile sfintilor parinti.. nu vad ce placere mai gasesti in arta.
Si eu am citit scriitori care mi-au placut enorm, dar acum mi se pare pierdere de vreme sa-i citesc, cand am atitea carti crestine care ma asteapta.

Bine, este alegerea ta, si cunosc si alte persoane respectabile care nu citesc literatura.
Insa vrei sa spui ca asa ar trebui sa facem toti?
Daca ai avea putere de decizie, ai scoate literatura din scoala si ai inlocui-o cu teologia?
Copiilor tai ce o sa le dai sa citeasca?

În prealabil postat de anna21

1. Cititul este evadare din realitate. Este f important in ce lume evadezi, fiecare autor isi creeaza o lume in care transpune proprii demoni (patimi, temeri, necredinta etc..)
Sa stii ca poti invata multe din afara cartilor. Eu am invatat multe lucruri despre mine privind copiii mei.

Evident, nu am spus ca numai din carti se poate invata.
Este valabil si pentru religie.
Da, cititul poate fi si o evadare si trebuie sa ne cercetam sa vedem daca devine prea mult astfel. (un pic de evadare poate nu strica, uneori, pentru a-ti pastra echilibrul, in anumite stadii de dezvoltare duhovniceasca..) Dar este numai un aspect.. pe celelalte nu le mai repet.

În prealabil postat de anna21

Dar eu cred ca uneori te incarci cu false probleme citind carti sau ascultand muzica de o anumita factura. De exemplu, daca intri pe situri care fac propaganda feminista, ajungi sa te revolti impotriva barbatilor (chiar daca sotul tau este cel mai bland si mai atent om, nu conteaza... tot te simti ne-pretuita la justa valoare).
Nu cred ca nu ai observat ca ai tendinta sa te identifici cu eroine din romane, sa pliezi problemele lor peste existenta ta etc...
Eu observ ca si privitul unui simplu film, oricat de stupid si neinteresant, imi ridica false probleme (cumva ma identific cu un ceva din film si ma gandesc care ar fi fost rezolvarea cea mai buna, de ce personajul nu a "vazut-o", as putea sa patesc si eu asa ceva? etc...) Adica o ideatie menita sa diminueze emotiile starnite de film/ carte etc (anxietate, entuziasm, regret..), sa restabilesc un echilibru emotional anterior.
Nimic nu trece fara urme.

Ceea ce spui reduce omul la un burete pasiv, la o meduza conformista fara sira spinarii.
Este problema libertatii crestine pe care nu vrei tu sa o accepti, cred.
Si a varstei adulte la care trebuie sa aungem, crestini fiind. Ca un copil nu poate discerne si ca prinde tot din zbor, e clar. Dar ca un adult sa se comporte tot ca un copil, si din cauza asta sa gaseasca solutia sa nu mai citeasca literatura (buna, ca de aia vorbeam, nu de telenovele si romane proaste).. mi se pare chiar o falsa solutie, care infantilizeaza adultul.
Nu pliez eroinele pe existenta mea, ci ceea ce citesc ma face sa vad si in mine anumite lucruri pe care le ignoram. Este o diferenta de greutate in balanta.

În prealabil postat de anna21

Demonisme la Dostoievski? Intamplator originile atitudinii mele actuala fata de literatura se afla in romanul "Demonii". A fost primul roman al lui Dostoievski pe care l-am citit si ramas romanul meu preferat.
Mi-a placut cum ideile reformiste si idealiste (aparent beningne, doar niste idei ale timpului lor, nu?) promovate de Stepan Trofimovici nasc demonii nihilismului (in Stavroghin, fiul spiritual si Piotr Stepanovici, fiul biologic).
Cred ca aici ai nimerit-o.. felul in care Dostoievski a exemplificat cum o ideologie naste demoni este extraordinar.

Si mie mi-a placut ideea asta. Dar nu mi se pare ca se refera la problema pe care o discutam. Acolo, cochetarea intelectuala cu anumite idei naste demoni, aici, este vorba de un adult care are deja convingeri crestine si o viata crestina, nu de cochetare.
Ar fi coerent sa propui atunci ca un crestin nici sa nu cunoasca existenta altor religii sau a unor filozofii si ideologii straine de ortodoxie. Sa traiasca in turnul lui de fildes, pentru ca simplul fapt de a intra in contact cu ele il afecteaza negativ si definitiv. CUM anume ar fi posibil lucrul asta in lumea de azi, nu stiu...

PS Din fericire, citirea literaturii clasice sau fantastice nu s-a pus inca in indreptarele de spovedanie ..

[Noesisaa]

În prealabil postat de Fani71

PS Din fericire, citirea literaturii clasice sau fantastice nu s-a pus inca in indreptarele de spovedanie ..

Cum sa nu, intra la carti eretice.
Apoi stiu sigur ca BO Bulgara a condamnat vehement Harry Potter. Deci cred ca e pe lista de pacate. :D

Le-am citit,cand erau mai mici,aceleasi povesti(am mai adaugat si Legendele Olimpului+povesti despre mari eroi gen Alexandru Macedon,Ahile sau Hercule) pe care le-am auzit si eu si nu li s-au parut demodate.Morala>inocenta copilariei este eterna.In rest,acum cand au crescut,isi aleg singurii cartile dar o lunga perioada de timp sotia mea le-a recomandat carti gen Jules Verne,etc.Spre fericirea mea le-au citit.Spre disperarea mea au transformat baia in bazin de testare pt Nautilus:)) La tv..hmm.i-am lasat destul de tarziu si doar la anumite ore.Acum aleg singuri dar m-am bucurat sa vad ca au dobandit un discernamint in a selecta canalele favorite.Bye.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Noesisaa

Cum sa nu, intra la carti eretice.
Apoi stiu sigur ca BO Bulgara a condamnat vehement Harry Potter. Deci cred ca e pe lista de pacate. :D

"Dacă toate cărţile din Biblitoteca aceasta sunt conforme cu Coranul, atunci pot fi arse, deoarece avem Coranul. Dacă sunt contrare Coranului, atunci trebuie arse, fiindcă ceea ce e contrar Coranului trebuie stârpit. Foc !!!"

[Fani71]

În prealabil postat de Noesisaa

Cum sa nu, intra la carti eretice.
Apoi stiu sigur ca BO Bulgara a condamnat vehement Harry Potter. Deci cred ca e pe lista de pacate. :D

Aha. Sa vedem cand o sa-l condamne si pe Shakespeare, ca si acolo apar spiridusi, zane si vrajitori. Din fericire nu este atat de cunoscut ca Harry Potter.

[andreicozia]

În prealabil postat de Fani71

Nu, Jane si Anna, oricum ati intoarce-o, este totusi inchis si integrist discursul vostru. Eu asa il vad, cu tristete o spun.

Fanni , felicitari... vreau sa-ti spun ca esti o adevarata eroina ca mai ai rabdarea sa incerci sa le explici acestor doi-trei utilizatori ce inseamna cultura. :)) Ai intradevar o rabdare de fier demna de invidiat!

Locul lor stii unde este? In China lui Mao, in mijlocul revolutiei culturale...unde in cadrul muncii patriotice, voluntarii distrugeau cu ciocanele tot ce apartinea "trecutului mucegait", al burgheziei. Nu vad nici o diferenta intre felul in care chinezii comunisti percepeau arta, cultura si arhitectura veche ca pe un spin, o unealta anti-revolutionara a si cea a Irinei(Anna21) si a lui Zaharia care o considera satanista si ucigatoare de ortodoxie :))), incredibil... si culmea este ca in loc sa realizeze ceea ce fac si sa se opreasca, ei continua cu asa zisele argumente.

Din cauza celor care gindesc ca ei, nu prea a mai ramas nimic de vazut prin Romania in domeniul arhitecturii, arta, biserici vechi. Un nemernic distructiv precum Ceausescu nu ar fi aparut pe scena politica daca nu era sustinut de aceasta mentalitate balcanica, culmea, sustinuta CHIAR si ASTAZI de acesti reprezentanti, ..cu adevarat incredibil si TRIST( de aceea se fuge pe capete din Romania, scirbiti. Macar, odata ajuns in occident, le poti da cu flit si-i poti trimite la plimbare...)!. Slava Domnului ca vremea cind EI decideau soarta culturii..s-a dus ! ! !

Faptul ca tu mai deschizi un roman clasic si mai poti vizita un muzeu, o catedrala, acolo unde esti, se datoreaza occidentalilor care au avut bunul simt sa nu se lase condusi de fanatism distructiv chiar si in perioade de mari nenorociri, razboaie , inchizitie, cruciade.

Intr-un cuvint...Mare-i gradina Ta Doamne!