Ce conteaza la rugaciune?Calitatea sau cantitatea?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de tigerAvalo9

Ce credeti voi ca de obicei conteaza la rugaciune?Cantitatea sau calitatea?Vad pe multi care fac multe rugaciuni(inclusiv eu mai fac din cand in cand multe intr-o zi,adica ,citit acatiste,carticele etc)dar parerea mea e si eu cred ca mai mult calitatea conteaza,poti sa faci si o rugaciune intr-o zi daca o faci din suflet si Ii arati lui Dumnezeu prin toate cele facute ca Il iubesti ai sufletul impacat si Il bucuri pe Dumnezeu.Normal ca acatistele folosesc si ele la ceva,carticelele la fel,dar sa facem o data la ceva timp,rar,sa nu credeti ca zic ca sunt inutile.Doamne fereste!
Cred ca o rugaciune scurta spusa din tot sufletul face cat 10 spuse si uneori ''robotizate''.
Voi ce parere aveti?
Ce conteaza mai mult?Calitatea sau cantitatea?Cate rugaciuni sa facem pe zi?Cat va petreceti intr-o zi facand rugaciuni?Considerati ca este importanta si cantitatea?Dati-va cu parerea va rog despre acest subiect.
Multumesc frumos.

Simt că problema e un pic absurd pusă. Asta, fiindcă noţiunea de rugăciune mi se pare antinomică faţă de cea de cantitate. E ca şi când ai măsura înălţimea cu kilogramul. Dar, strict în aceşti termeni în care e pusă, aş răspunde că cea mai importantă este cantitatea. Să nu ne amăgim cu ideea că o rugăciune pe lună fac cât 10 pe zi dacă e bine spusă, că nu o vom spune bine nici pe aceea.

Eu mă rog cu regularitate în următoarele împrejurări: seara (asta o consider obligaţie, deşi nu face parte din cele 5 porunci ale Bisericii) şi la masă. Duhovnicul meu insistă şi asupra rugăciunii de dimineaţă, ceea ce uit frecvent să fac. Acestea sunt rugăciuni mentale când sunt singur, sau vorbite când sunt în familie. Sunt în formă fixă. Mai practic rugăciunile penitenţiale, cu precădere în zile de post şi în biserică. Mai sunt rugăciuni cu intenţie specială (pentru sănătatea cuiva, pentru convertirea altcuiva, etc), care au la început parte fixă iar apoi formă liberă. Tot aşa, cu parte fixă urmată de parte liberă, mai mă rog la începtul lucrului, după ce îmi pun halatul: lui Cristos, doctor al sufletelor şi a tot trupul, de multe ori şi Sf Fecioare şi Sf Pantelimon. La sfârşitul Sf Liturghii, obişnuiesc să fac cu copii o decadă de Rozariu la icoana sau statuia Maicii Domnului. Uneori, sâmbăta, fac un Rozariu întreg, cu intenţie secretă. Uneori înalţ un gând către Domnul de câte ori plec la un drum lung şi când întâlnesc o salvare. În sfârşit, mai fac Actul de Căinţă în zilele care preced împărtăşirea şi rugăciune pentru amintirea păcatelor la examenul de conşiinţă, când simt că e ceva de care nu îmi amintesc. Cam astea sunt rugăciunile pe care le fac.

[eodor nastasa]

Rugaciunea trebuie traita nu bolborosita...rostirea mecanica duce la mecanizare...sau cum ar spune unia : "uite un strung care citeste Biblia"

[Delirul]

Eu as spune ca mai ales conteaza calitatea, insa sunt parinti care sustin ca cantitatea in timp duce si la calitate in ceea ce priveste rugaciunea

[costel]

Cantitatea este de folos numai celui cu luare aminte la continutul rugaciunii si la faptul ca Dumnezeu e prezent.

Conteaza si cantitatea si calitatea atunci cand chiar iti deschizi sufletul inaintea lui Dumnezeu si nu rostesti rugaciunea doar ca o obligatie eventual sau din obisnuinta.

[zaharia_2009]

Buna rinduiala si dreapta socoteala sunt principiile ortodoxe pt. indeplinirea in tocmai si la timp a tututror obligatiilor si rinduielilor personale si colective ! Categoriile, principiile si masurile lumesti sunt bune numai la cele ale lumii.

Calugarii care au comandat icoana ,,Prodromita" au cautat un pictor care in timpul pictarii icoanei sa tina o randuiala aspră de post si de rugaciune. Pentru rugaciunile acelui pictor precum si pentru ale celor care au comandat-o avem astazi o icoana minunata in care fata Maicii Domnului si cea a Mantuitorului s-au pictat prin minune dumnezeiasca. Deci acolo Sus Cineva stie exact cata nevointa am facut in Duh si Adevar.

Am citit undeva ca un calugar cazuse in mandrie fiindca a spus multe rugaciuni in comparatie cu altul. Noaptea i s-a arata in vis ca foarte putine dintre acestea i-au fost primite, deoarece pe majoritatea le-a spus cu mintea imprastiata.

Din cate am inteles este un dar sa-I putem adresa Mantuitorului rugaciuni placute. Un dar pe care il putem cere prin rugaciuni simple. Nu e rau sa spovedim mereu gandurile din timpul rugaciunii precum si imprastierea noastra si gandurile in general. Devenim mai atenti la calitatea rugaciunii. Dar are si cantitatea rostul ei, caci in timpul rugaciunii mintea este fortata sa se orienteze spre Dumnezeu si spre pacatele noastre, nu spre cele lumesti.

Cand iubesti o persoana, simti nevoia sa-i vorbesti mai des si mai mult, cand ti-e mai putin simpatica ii adresezi doua vorbe in treacat sau nici atat. Relatia cu Dumnezeu se construieste in primul rand prin rugaciune. Conteaza in ce relatie vrem noi sa fim cu Dumnezeu. Putem sa fim dusmani, slugi sau prieteni ai lui Dumnezeu.

În prealabil postat de eodor nastasa

Rugaciunea trebuie traita nu bolborosita...rostirea mecanica duce la mecanizare...sau cum ar spune unia : "uite un strung care citeste Biblia"

Subscriu la acest punct de vedere si cred ca ar trebui sa intelegem foarte bine cele spuse in Evanghelia dupa Matei 6:6-8.

[costel]

Tare mult mi-a placut acest indemn filocalic: "Cand iti aduci aminte de Dumnezeu, inmulteste rugaciunea, ca atunci cand Il vei uita, El sa-si aduca aminte de tine". Nu stati pe ganduri, vorbiti cat mai mult cu Dumnezeu si veti avea parte de bucurii.

[Marius22]

Cred ca indemnul "Rugati-va neincetat!" nu poate fi separat de "Atunci cand va rugati nu fiti ca fariseii". Cu alte cuvinte se cere de la noi sa tinem impreuna cantitatea si calitatea.

In practica, cine dintre noi poate spune ca se roaga suficient? Sau cine poate spune ca rugaciunea sa este de calitate? Nimeni. Dar acest lucru nu inseamna ca trebuie sa renuntam la a ne mai ruga. Trebuie sa avem in vedere ca numai in stare de rugaciune implinim unul din scopurile pentru care Dumnezeu ne-a adus la existenta, acela de a-L slavi, de a lauda numele Sau cel sfant.

Sa ne rugam cat putem de des si cat putem de sincer si curat. Numai viata omului rugator este doxologie.