Cat de des e bine sa ne spovedim ?

[Noesisaa]

În prealabil postat de zaharia_2009

Pai , de exemplu, cit de sincer te caiesti tu de pacatele facute daca dupa ce pleci de la spovedanie iar le faci tot asa sau tot atit de multe neoprindu-te de la ele. Iata deci o caire fatarnica, neadevarata ! Pe de alta parte, parintii duhovnici seriosi si imbunatatiti iti pun in fata urmatoarea problema dupa ce incep sa te cunoasca : mai , te-ai spovedit cu o data in urma ca minti (de exemplu) te-am deslegat , tu te-ai cait si am zis sa nu mai minti ; cu doua si trei si patru dati in urma tot asa te-ai marturisit si te-am deslegat si tu ai spus ca te caiesti si eu am zis sa nu mai faci (,, ca nu cumva sa ti se intimple ceva si mai rau" dupa cum spune insusi Mintuitorul !!) dar tu iar ai facut si inca faci in continuare la fel; uite ce este, daca tu crezu ca noi aici ne jucam de-a biserica si de-a spoveditul eu nu te mai primesc la spovedanie, sa te duci la cine sti ca te desleaga de pacate de cite ori vrei tu sa le faci !

Am auzit de oprirea de la Sf Impartasanie, dar de oprire de la spovedanie inca nu am auzit. Dupa cum puneti problema, Domnule Zaharia_2009, problema pacatoseniei omenesti ar trebui rezolvata in maxim 10 spovedanii. Adica la spovedania asta promit ca nu mai mint, si chiar asa fac. Si tot asa. Si ce usor si bine are fi daca ar fi asa. Dar situatia este cu totul alta. Da, multi isi doresc cand se spovedesc, din toata inima, sa nu mai faca pacate. Si totusi se intampla sa re-cazi. Si cazi din nou. Si din nou. Important este sa continui sa lupti si sa te ridici dupa fiecare cadere. Asta nu inseamna ca are cineva impresia ca se joaca de-a biserica si de-a spoveditul. Sau ca parerea de rau nu este sincera. Din pacate multi dintre noi avem firi slabe, traim in medii mai putin propice sfinteniei...

Sigur, sunt unii care nu prea iau in seama, sau se gandesc ca nu-i nimic daca pacatuiesc, ca se spovedesc si se duce pacatul. Asta este intr-adevar o atitudine gresita.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Noesisaa

Am auzit de oprirea de la Sf Impartasanie, dar de oprire de la spovedanie inca nu am auzit. Dupa cum puneti problema, Domnule Zaharia_2009, problema pacatoseniei omenesti ar trebui rezolvata in maxim 10 spovedanii. Adica la spovedania asta promit ca nu mai mint, si chiar asa fac. Si tot asa. Si ce usor si bine are fi daca ar fi asa. Dar situatia este cu totul alta. Da, multi isi doresc cand se spovedesc, din toata inima, sa nu mai faca pacate. Si totusi se intampla sa re-cazi. Si cazi din nou. Si din nou. Important este sa continui sa lupti si sa te ridici dupa fiecare cadere. Asta nu inseamna ca are cineva impresia ca se joaca de-a biserica si de-a spoveditul. Sau ca parerea de rau nu este sincera. Din pacate multi dintre noi avem firi slabe, traim in medii mai putin propice sfinteniei...

Sigur, sunt unii care nu prea iau in seama, sau se gandesc ca nu-i nimic daca pacatuiesc, ca se spovedesc si se duce pacatul. Asta este intr-adevar o atitudine gresita.

Nu ma mira ca nu ati inteles , m-ar fi mirat in schimb daca ati fi inteles ce am scris negru pe alb. Eu nu am vorbit de interdictia de la spovedanie , este constatarea dvs. eronata , eu am vorbit despre interdictia de la pacate si de zelirea omului spre viata curata . Continuind exemplul dat cu minciuna, este treaba dvs. daca spuneti ceva si de facut faceti altceva , adica , daca vreti sa va invechiti bine in minciuna ca si in alte pacate este dora treaba dvs ! Eu am spus clar ca inainte ca omul sa se umple de smerenie mindra si sa i se para un lucru tare bun ca se spovedeste des si se desleaga des de pacate trebuie invatat cum sa traiasca si strunit bine in functie de caracterul si temperamentul lui cu metodele care i se aplica cel mai bine pe suflet . Chiar am spus in finalul postarii , si nu imi face placere sa tot reiau pt. ca dvs. din ambitie sau alte interese ascunse tineti sa polemizam, ca frecventa marturisirii o stabileste cu mult sau f. mult discernamint duhovnicul si nu se face la staruinta noastra ,,innaltatoare".
Dar aspectele de amanunt legate de frecventa spovedaniei intereseaza si priveste cel mai mult pe duhovnici . Pt. noi rindasii este suficient sa stim ca trebuie sa ne spovedim cel putin in cele 4 posturi si sa facem negresit ce ne va spune duhovnicul lasind restul in seama lui . Asta numai in masura in care este f. bun si mai ales ca , asa cum am mai spus-o si in alte dati , si ca analizindu-ne periodic (la intervale mari de timp : de exemplu 5 ani) simtim noi insine ca sporim duhovniceste si ca am renuntat la o serie de pacate , ca postim mai mult si mai bine, si ca ne nevoim asemenea cu rugaciunea , cu milostenia , cu faptele bune s.a.m.d.

[anna21]

Ma bucur ca a pus fratele Zaharia problema.
De acelasi lucru m-am izbit si eu: riscul de a transforma spovedania intr-un automatism, in ceva de "bifat" pe lista lucrurilor care trebuie facute..
Din proprie experienta spun (si nu ma mir sa nu ma fac inteleasa): parerea de rau NU este tot una cu pocainta!
Stiu ca alea-s pacate, am agenda pe care le notez sa nu uit nimic (pe masura ce le fac, adica), imi pare rau... dar totul ramane la nivel intelectual! Nu stiu daca ma fac inteleasa. Duhovnicia este o ambitie alaturi de altele... nu realizez ca viata mea tine de ea...
De-aia ma gandesc ca pot merge si zilnic la duhovnic (din fericire, duhovnicul meu nu este niciodata grabit sau nervos.. as putea merge chiar zilnic)... dar efectul ar fi zero.

Poate gresesc , ca sunt inca la inceput (nu stiu daca un pas am facut), dar cred ca fara cainta adevarata nicaieri nu voi ajunge, indiferent de duhovnic.

Astept ziua cand ma voi de feri de pacat ca de moarte! Imi doresc sa-mi plang pacatele ca si cum mi-as plange sufletul mort!
(eu inca vin de la spovedanie inca vesela si multumita.. sunt departe de cuvintele psalmistului: faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea! Nu, nu-mi cunosc faradelegea: este doar o amintire mustratoare de cunostinta, de care eu incerc sa scap. Dar NU o cunosc, ca daca as cunoaste ce am facut, chiar pentru pacatele "minore" zi de zi m-as cutremura)

Am scris mult, nu stiu daca se desprinte esentialul: "parerea de rau sincera" este un concept modern destul de superficial. Nu te tine departe de pacat. Pocainta altceva.. pocainta ni se cere pt. spovedanie.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de anna21

Ma bucur ca a pus fratele Zaharia problema.
De acelasi lucru m-am izbit si eu: riscul de a transforma spovedania intr-un automatism, in ceva de "bifat" pe lista lucrurilor care trebuie facute..
Din proprie experienta spun (si nu ma mir sa nu ma fac inteleasa): parerea de rau NU este tot una cu pocainta!
Stiu ca alea-s pacate, am agenda pe care le notez sa nu uit nimic (pe masura ce le fac, adica), imi pare rau... dar totul ramane la nivel intelectual! Nu stiu daca ma fac inteleasa. Duhovnicia este o ambitie alaturi de altele... nu realizez ca viata mea tine de ea...
De-aia ma gandesc ca pot merge si zilnic la duhovnic (din fericire, duhovnicul meu nu este niciodata grabit sau nervos.. as putea merge chiar zilnic)... dar efectul ar fi zero.

Poate gresesc , ca sunt inca la inceput (nu stiu daca un pas am facut), dar cred ca fara cainta adevarata nicaieri nu voi ajunge, indiferent de duhovnic.

Astept ziua cand ma voi de feri de pacat ca de moarte! Imi doresc sa-mi plang pacatele ca si cum mi-as plange sufletul mort!
(eu inca vin de la spovedanie inca vesela si multumita.. sunt departe de cuvintele psalmistului: faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea! Nu, nu-mi cunosc faradelegea: este doar o amintire mustratoare de cunostinta, de care eu incerc sa scap. Dar NU o cunosc, ca daca as cunoaste ce am facut, chiar pentru pacatele "minore" zi de zi m-as cutremura)

Am scris mult, nu stiu daca se desprinte esentialul: "parerea de rau sincera" este un concept modern destul de superficial. Nu te tine departe de pacat. Pocainta altceva.. pocainta ni se cere pt. spovedanie.

Consider f. buna , folositoare si deosebita completarea ta , deosebirea fina intre parerea de rau (trasatura intelectuala, rationala) si pocainta reala(latura duhovniceasca a sufletului) este esentiala . Aceasta deosebire alaturi de nevoia de cunoastere permanenta si de invatarea si nu citirea teologiei ,cu sporirea continua in viatat duhovniceasca ... toate acestea si si altele asemenea lor le cauta doar cei care cu devarat sunt interesati de mintuire !!! Deasa spovedanie , ea asa simplu in sine aduce beneficii dar nu cine stie ce pt. un crestin care nu este STRAPUNS de ortodoxie si mintuire . Dar spovedania adevarata , deasa sau nu , corelata obligatoriu cu dorinta de a trai simplu ortodox, neintelectual, nesofisticat, nemodernizat, neabdatat cu cine stie ce idei, permisiuni, echivalente sau chiar marturisire inovatoare , cu faptul de a fi un rugator staruitor, atit de staruitor incit sa curga apa din grinda cind te pui si te rogi (asa cum frumos spunea si batrinul si nemuritorul Cleopa cel nesuferit de lapsi) este ceea ce te indreptateste sa fi prezent si ales la chemarea : ,,... veniti binecuvintatii Tatalui meu de luati imparatia care v-a fost gatita voua de la facerea lumii"
Sa ne gindim la un exemplu frapant de nimerit pt. subiectul pe care il discutam (invitatie valabila pt. cei care care doresc asa ceva !!) stim ca in minastire monahii se spovedesc f. des si cu toate acestea ei liber consimtit procedeaza la o atitudine omniprezenta : toata viata isi pling pacatele . Care desigur au fost deslegate dar a caror efect real pt. noi si asupra noastra pot fi incalculabile . Aproape ca ar fi indreptatita intrebarea : ce isi tot pling acestia pacatele deoarece au intrat de tineri in minastire si de cind sunt monahi nu au mai facut cine stie ce ? Si cu toate aceste aplinsul pacatelor , parerea de rau dar mai ales pocainta este continua si fara margini . Acesta cred (cred - este dor un fel de a spune )ca este exemplul pe care trebuie sa-l urmam fiecare dintre noi indiferent ca suntem mai moderni sau mai clasicisti daca vrem sa ne mintuim deadevaratelea !

[windorin]

Cu cat te afli mai aproape de Domnul, cu atat te vei spovedi mai des.
Cu cat esti mai departe de El, cu atat te vei spovedi mai rar.

Macar o data pe luna sa alergam la duhovnic, pentru Spovedanie si Euharistie.
In manastiri, spovedanie se face saptamanal, iar in lume ar trebui sa fie la fel.
Doar ca noi alergem dupa te miri ce fel de lucruri si fapte si locuri.

Este nevoie de constientizarea pacatului ce se ascunde in noi.
Fara spovedanie, lumea devine un iad, dupa cum si este... pe zi ce trece tot mai mult.

[glykys]

Cred ca articolul de azi de pe site vine in completarea celor spuse de Anna21 referitor la pocainta:
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...sca-68516.html

[Diaaana]

Multumesc de raspunsuri.:-)

În prealabil postat de anna21

Astept ziua cand ma voi de feri de pacat ca de moarte! Imi doresc sa-mi plang pacatele ca si cum mi-as plange sufletul mort!

Am citit ca atunci cand nu mai facem pacatul, inseamna ca ne-am pocait; iar cand uram pacatul, ne-a iertat Dumnezeu acel pacat.

[Noesisaa]

În prealabil postat de Miha-anca

Am citit ca atunci cand nu mai facem pacatul, inseamna ca ne-am pocait; iar cand uram pacatul, ne-a iertat Dumnezeu acel pacat.

Dar in realitate cum e?

În prealabil postat de Noesisaa

Dar in realitate cum e?

Scriu "am citit", ca sa nu se creada ca-mi dau eu cu parerea despre lucruri care ma depasesc. Eu cred ceea ce citesc din Sfintii Parinti, asa cum catolicii cred ce le spune papa.