Forumul nostru II (sau de ce se judeca ortodocsii unii pe altii)

[sophia]

În prealabil postat de mishi55

Spui ca ma mandresc cand spun ca stiu cum este bine?! Si apoi sfatuiesti pe altii sa nu dea cu parul!!!
Pai, dar eu nu de la mine spun ca stiu cum este bine. Am citit in Sfintii Parinti, am ascultat preoti vorbind, din nou am citit - si spun ca stiu, dar stiu de la aceia care au caderea sa ne invete. Si atunci, iarta-ma, unde este mandria?
Oare, ascultandu-l pe pr. Cleopa sau citindu-i pe pr. Porfirie, pe cuviosul Paisie Aghioritul, si pe altii ca ei, si afland de la ei cum stau lucrurile intr-o problema sau alta, si cum e bine, si cum e rau - oare, incercand sa transmit si altora invatatura acelora, incercand sa ajut pe cineva sa iasa dintr-o amagire, inseamna ca ma mandresc? Sa ma ierta Bunul!
Iarta-ma, dar cred ca te incurci in ceva. Daca eu am fost pricina incurcaturii, iertare!

Tu indemni la bunatate, dar pe una o faci rea, pe alta mandra, pe alta mai stiu eu cum, iar dupa aia vii si spui ca trebuie sa umblam cu blandete si cu toleranta.
E chiar intr-o nota de umor (chiar daca involuntar), nu?

Si inca ceva: toleranta nu este in spirit ortodox. Nu toleranta trebuie sa aratam - pentru ca, asa cum a spus un mare teolog al nostru, bun si mare roman: "Toleranta, toleranta, toleranta, pana o sa ne transformam intr-o casa de toleranta!"
Deci, draga mea, tu indemni pe toata lumea la bunatate si mai stiu eu ce, dar tu ii judeci pe toti, dai calificative, si toate celelalte.

Daca am cazut in mandrie, sa ma ierte Bunul! Daca am incercat, din dorinta de a fi cuiva de folos, sa spun ceea ce stiu ca e bine, atunci sa ma ajute Domnul! Bine ar fi sa ne facem folositori unii altora! Ceea ce stim sa impartasim cu ceilalti, iar acolo unde nu stim, sa cerem sa ni se dea, si sa primim. Sunt convinsa ca fiecare din noi a citit macar o carte buna si de folos - sa impartasim si celorlalti! Asta nu e mandrie, e dragoste.

Mishi, mai intai ca nu stiu de ce te-ai bagat intr-o discutie care nu prea te privea.
Legat de ceea ce spui tu: sigur ca nu este gresit sa spui ce ai auzit si ceea ce ai citit in carti. Dar asta nu-ti da dreptul sa te ridici deasupra altor oameni si sa-i lovesti.
Mai intai ca nimeni nu este perfect pe luema asta, ca om. Poti tu sau altcineva sa gai/bage mana in foc ca stie exact, calr si si sigur ce a spus Iisus cand a fost aici pe pamant? Ca nu a inteles/interpretat ceva gresit? Sunt oamenii perfecti?
Eu nu ma impotrivesc personal unor oameni, pe care nici nu ii cunosc (nici pe Sf. Parinti, nici pe diversi calugari romani). N-am nimic personal cu ei.
Dar nici ei insisi nu afirma undeva ca detin vreun adevar, sau ca sunt perfecti.
Credinta este ceva greu, necunoscut, nemarginit.
Poate spune cineva ca o stie toata, ca este perfect?
De aceea spun ca astfel de afirmatii ar fi mandrie.
Ca tu vrei sa arati ceea ce stii, sa dai lectii altora, sa te arati superioara/superior, este pacat? Nu stiu sigur.
Tot timpul ni se da exemplu smereniei Maicii Domnului. Eu asta am preluat imediat.
Si spun, indiferent de cat citesc, fac, invat - nu stiu destul, mai invat, sunt o pacatoasa.