Stiu ca o sa sune copilaresc,dar cand eram micutza,vreo 12 ani,am visat ceea ce imi parea raiul,inclusiv pe Dumnezeu.
Am fost condusa acolo de un cal alb,dupa ce am traversat o prapastie imensa,iar sus,cand am ajuns,era o gradina extraordinar de frumoasa,totul era desavarsit,florile,copacii si iarba parca erau pictate,iar undeva jos statea un batranel,inconjurat de copii.Era atata iubire,bunatate si pace acolo,incat nu imi mai doream sa fiu intr-un alt loc.Era un sentiment coplesitor,ceva ce nu simtisem niciodata aici.
Toata ziua aceea am fost urmarita de trairea pe care am avut-o in vis si imi parea rau ca ma intorsesem...
Spre rusinea mea,trebuie sa recunosc ca in perioada aceea ma rugam mai mult decat in prezent.
Stiu ca a fost o reverie,dar o pastrez si acum cu drag in suflet. :)
|