Despre Rai

[iustin10]

Desi voi folosi versurile unui poet 'pagan' as vrea si eu sa subliniez ca Raiul are atat o dimensiune interioara ,a sufletului,cat si una exterioara ,amandoua fabuloase si de nebanuit acum,ceva de genul:
"Du-ma fericire in sus si izbeste-mi tampla de stele "
Dar cu toate acestea ,e ceva :"cu mult mai inalt,si mult mai curand"

[andreicozia]

Daca reusim sa scapam de nivelul zero al salii de asteptare, cred ca fara sa avem CORPUL cu noi sub nici o forma nu vom putea avansa prea departe si implicit vom ramine agatati ca niste anemone marine undeva in tubulaturile universului in drum spre acel CEVA.

Deci fara corp asa cum a plecat Hristos Ilie si Enoch( din cite stim NOI crestinii) nu vom putea ajunge prea departe.

Profunzimea inaintarii nostre catre Dumnezeu depinde direct proportional si mai mult ca orice, cu trezvia de care dam dovada pe pamint si "substanta" divina pe care o acumulam inainte de moarte.

Duhovnicia cred ca se acumuleaza cel mai eficient in perioada de virf energetic a vietii noastre. Daca nu apucam sa ne trezim devreme, de tineri, mai tirziu cind ne transformam in ceva asemanator ciinilor batrini care zac pe pres...nu mai avem vlaga pentru a mai face mare lucru pentru schimbarea noastra ca fiinta...si nu cred ca pupam nici o "intrevedere la nivel inalt"

[forfota]

În prealabil postat de iustin10

Desi voi folosi versurile unui poet 'pagan' as vrea si eu sa subliniez ca Raiul are atat o dimensiune interioara ,a sufletului,cat si una exterioara ,amandoua fabuloase si de nebanuit acum,ceva de genul:
"Du-ma fericire in sus si izbeste-mi tampla de stele "
Dar cu toate acestea ,e ceva :"cu mult mai inalt,si mult mai curand"

Cine e paganul ?

[glykys]

În prealabil postat de forfota

Cine e paganul ?

Din ce imi aduc eu aminte, Nichita. Dar nu se poate spune ca a fost un pagan, de vreme ce a trait post Christum...

[heaven]

Stiu ca o sa sune copilaresc,dar cand eram micutza,vreo 12 ani,am visat ceea ce imi parea raiul,inclusiv pe Dumnezeu.
Am fost condusa acolo de un cal alb,dupa ce am traversat o prapastie imensa,iar sus,cand am ajuns,era o gradina extraordinar de frumoasa,totul era desavarsit,florile,copacii si iarba parca erau pictate,iar undeva jos statea un batranel,inconjurat de copii.Era atata iubire,bunatate si pace acolo,incat nu imi mai doream sa fiu intr-un alt loc.Era un sentiment coplesitor,ceva ce nu simtisem niciodata aici.
Toata ziua aceea am fost urmarita de trairea pe care am avut-o in vis si imi parea rau ca ma intorsesem...
Spre rusinea mea,trebuie sa recunosc ca in perioada aceea ma rugam mai mult decat in prezent.
Stiu ca a fost o reverie,dar o pastrez si acum cu drag in suflet. :)

[ciprian22]

Logica mea..:)..de bucatar..cand aveam 20 de ani..radeam de ceea ce credeam si faceam la 15..de cum ma purtam..si percepeam lumea din jurul meu..la 25..consideram ca la 20..am fost cam prostutz..si vedeam alt-fel..tot ceea ce am facut..iar in 70% din cazuri..daca ar fi fost sa revin asupra deciziei..nu asi fi lasat-o total la fel..acum..la 29..cred ca la 25 am facut lucruri poate necugetate la 25..si vad total alt-fel lumea din jurul meu..poate ca voi..si cei mai in varsta..aveti aceasta senzatie..referitor la ce ati simtit la 29 de ani..ma gandesc..ca nu se va opri aici..si cu avansarea in varsta..descoperim lucruri noi..care ne duc mai aproape de adevar..adevar..pe care..poate nu suntem in stare sa-l vedem acum..sau sa-l judecam..iar inchipuirea noastra..si ceea ce credem acum..fie si despre rai..sa fie total falsa..acum cred ca raiul ..este un loc..mai aproape de dumnezeu..unde aceia dintre noi care vor fi acolo..vor rade..uitand-use in urma..si rememorand ce credeau despre rai..va fi o revelatie mai mult ca sigur..Dumnezeu sa ne ajute!