Psaltirea in versuri

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Din inima mea toata , Doamne , Te slavesc pe-a vietii cale / Si voi povesti de-a pururi toate lucrurile Tale! / Veseli-ma-voi si foarte ma voi bucura de Tine ; / Numele Tau , Preaanalte ,voi canta cat ma vei tine! / Ca vrajmasii mei de moarte , au fost franti in a lor cale ; / Au cazut ei si pierit-au dinaintea fetei Tale! / Ca a-i pea Tau scaun , Dreptule vsi Prea-ndurate , / Neamurile Tu certata-ai si-a pierit cel far de lege ; / Numele i-ai stins de-a pururi , ca sa nu se mai inchege ! / N-a avut vrajmasul sabii , vatra lui e sfaramata ; / Pomenirea lui pierit-a cu salasul lui odata ! / Dumnezeu ramane-n veacuri si-avand neamuri sa mai bata , / Si-a gatit , Straluminatul ,scaunul de judecata ! / Ca El judeca-va lumea , cu dreptatea Lui cea dreapta , / Dupa pravila Lui sfanta fara seaman de-nteleapta ! / Si-astfel , El este limanul impliatului ce plange / Si cetatea de scapare , celui ce-n dureri se frange / Doar in Tine-si pun nadejdea cei ce stiu de sfantu-ti nume , / Ca Tu nu parasesti , Doamne , pe-ai Tai robi cati ai in lume ! / Cantati Celui ce salasul in Sion si-a pus sub soare : / Alui fapte minunate , spuneti-le-ntre popoare ! / Fiindca El , razbunatorul sangenovat , / Tine minte si nu uita pe cel care L-a strigat ! / Miluieste-ma , Tu , Doamne , Cel ce-n moarte nu-mi duci pasii , / Ci vezi toata umilinta ce-mi aduc mereu vrajmasii ! / Sa strig laudele Tale , celora ce nu sunt morti / Si-i aduna , intru slva-TI , a Sionului Tau porti ! ( VA CONTINUA )

Prabusitu-s-au de-a pururi cei cu suflete haine , / In chiar groapa ce , cu ura , au sapat-o pentru mine , / Iar in latul intins mie pe cararea ce-mi tin pasii , / Nu cazut-am eu , Stapane , ci cazura tot vrajmasii ! / Domnul a facut dreptate , caci ahotarat sa lege / In chiar din mana-i , pe cel rau si far - delege ! / Cada-n iad toti pacatosii , intru veci cuprinda somnul / Toate neamurile-acelea ce uitatu-si-au de Domnul ! / Ca saracul , nu pe veacuri e uitaDumnezeu / Si-a mahnitilor nadejde nu-i zadarnica mereu !... / Scoale , Doamne , ca nu omul cel trufas sa mearga-n cale ; / Neamurile sa le judeci inaintea fetei tale ! / Pune frica peste neamuri , / Sa cunoasca ele toate ca sunt frunze pieritoare ! / De ce , Doamne , stai departe , cand curg lacrimi pe obraz ?... / Pentru ce treci cu vederea , vremurile de necaz? / Cel nelegiuit , trufalnic , urgiseste pe cei mici , / Care-n mreaja lui maeastra , cad ca salbele furnici ! / Pacatosul se madreste , cu-a lui pofte desmatate / Si , camatarind ferice , de la legea Tas-abate ! / In trufia-i , pacatosul ,de nimic nu tine seama , / Dumnezeu in fata-i nu e si pe Dumnezeu nu-L cheama ! / Calea lui , intre minciuna si pacat , mereu se imparte ; / Si de el , caile Tale sun de-a pururea departe , / Iar la cei huliti de dansul , canta cu dispret de moarte ! / Caci in inima lui zice : " Nu voi carunti la tample ! / Si din neam in nem , pe lume , raul n-o sa mi-se-ntample !" / Gura lui poarta blestemul , viclesugul si minciuna ; / Rautate si pierzare , limba lui e totdeauna ! / La-ntuneric el ucide pe nevinovat sub cer ; / Ochii lui pandesc intr-una pe cedl slab , pe cel stingher ! / El , ca leul din hatisuri , intru prada sta la panda , / In capcana lui s-apuce pe cel drept , cu firea blanda ! / El se pitula , se-ndoaie printre brusturi si lastari , / Iar cei slabi , intotdeauna cad in ghearele lui tari ! / Apoi zice-n al sau cuget : " Domnul va uita ce fac ! / Si-a-ntors fata de la mine si n-o sa ma vaza-n veac !" / Scoala , Doamne Preamarite , mana Ta , lovind , Ti-o poarta ! / Pe saracii legii Tale nu-i uita batuti de soarta ! / Pentru ce sa Te huleasca cei fara de legi , nebuni , / Si sa zica-n a lor cuget ca Tu nu Te mai razbuni ? / Dar Tu vezi , ca pururi cauti la tot plansul din tarana , / Fiecarui dupa fapta sa-i platest ca sfana-Ti mana ! / Pururea se-ncrede Tie , cel sarac si cel orfan , / Iar Tu-n veacurile toate le esti sprijin si liman ! / Sfarma , Doamne , bratul urii ! Far-delegii sfarma-i turma , / Ca sa nu mai fie - acestea si pe veci sa-si piarda urma ! / Imparat pe veci e Domnul si slavit cum altu-i nu-i ! / Intru veci paganii piara de pe tot pamantul Lui ! / Doamne-auzi in veci dorinta celor cu credinta-adanca , - / Inima lor o-ntareste : fa-o tare ca o stanca ! / Fa orfanului dreptate , fa dreptate celui frant , / Ca sa nu mai se-nspaimante lutul-om , pe-al Tau pamant .