Adulterul - motiv cu temei biblic si canonic pentru divort

Si tu vrei sa spui ca BC nu-i mai primeste in sanul ei pe cei divortati (civil doar, dupa cum s-ar parea la voi)? adica li se refuza participarea la slujbe si orice fel de sacramente? hai sa fim seriosi!

[Mihnea Dragomir]

Participarea la slujbe este permisă şi celor care trăiesc în păcat. Dar nu au voie să se împărtăşească, sunt opriţi (dacă o fac, mai adaugă adulterului un păcat chiar mai mare: cel al sacrilegiului).

dar de inmormantat, e voie?

stii, era o vorba: drumul spre iad e pavat cu intentii bune. asa si cu BC. si mai era o vorba: litera ucide, Duhul da viata. nu prea vad duh crestin in aceasta inflexibilitate a BC, ci mai degraba ambitie prosteasca si refuzul de a accepta realitatea.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de mirelat

dar de inmormantat, e voie?

Da ! Celor care sunt în păcat le sunt permise Sf Taine pentru morţi: Botezul şi Spovada. Fără să fie Sf Taină, şi slujba înmormântării le este permisă.

stii, era o vorba: drumul spre iad e pavat cu intentii bune. asa si cu BC. si mai era o vorba: litera ucide, Duhul da viata. nu prea vad duh crestin in aceasta inflexibilitate a BC, ci mai degraba ambitie prosteasca si refuzul de a accepta realitatea.

Nu este nici o inflexibilitate, dimpotrivă, Biserica Catolică e extrem de flexibilă cu cele ce stau în puterea ei: postul a fost MULT atenuat, ca nimeni să nu comită păcatul de moarte de a nu-l ţine. La fel, Sf Liturghie s-a scurtat la ceea ce este esenţial. Şi altele. Dar, încă o dată: puterea de a desface Taina Căsătoriei şi de a binecuvânta adulterul nu a fost primită de la Regele nostru.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Da ! Celor care sunt în păcat le sunt permise Sf Taine pentru morţi: Botezul şi Spovada. Fără să fie Sf Taină, şi slujba înmormântării le este permisă.



Nu este nici o inflexibilitate, dimpotrivă, Biserica Catolică e extrem de flexibilă cu cele ce stau în puterea ei: postul a fost MULT atenuat, ca nimeni să nu comită păcatul de moarte de a nu-l ţine. La fel, Sf Liturghie s-a scurtat la ceea ce este esenţial. Şi altele. Dar, încă o dată: puterea de a desface Taina Căsătoriei şi de a binecuvânta adulterul nu a fost primită de la Regele nostru.

mai, dar tu esti culmea. daca a nu tine post, la voi = pacat de moarte, m-am lamurit! si Sf. Liturghie ati scurtat-o atata de n-a mai ramas cine stie ce. "si altele" cred ca include tot felul de inovati catolice neavenite, vezi cultul inimii lui Iisus, imaculata conceptie samd. La astea v-a dus capul, dar la intelegerea durerilor oamenilor nu prea.

cine a zis frate ca noi binecuvantam adulterul?!! dimpotriva, il infieram si nu incurajam pe nimeni sa traiasca intr-un astfel de pacat. iar Taina Casatoriei nu o desface nimeni in BO, si nici divorturile nu sunt incurajate, daca asta vrei sa insinuezi.

Post usor in continuare, cu lapte, branza, oua si celelalte.

[Mihnea Dragomir]

Multumesc, asemenea. Dar ai grija ca si la voi netinerea postului (acela cu cartofi si fasole) tot pacat de moarte este. Ia intreaba-l mătăluţă pe părintele cel ortodox dacă neţinerea postului trebuie spovedită sau nu, să vezi ce zice. Că dacă pe mine nu mă crezi, poate pe el l-oi crede.

Iar dacă "Taina Căsătoriei nu o desface nimeni în BO", singura concluzie este că BO a dat drumul la poligamie: cu ochii mei am văzut, nu numai o dată, bărbaţi şi femei recăsătorindu-se cu nuntă în regulă: cu popă, rochie albă şi alai, deşi soţul legiuit trăia.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dar ai grija ca si la voi netinerea postului (acela cu cartofi si fasole) tot pacat de moarte este.

te rog nu mai induce lumea in eroare.
exista pacate si pacate, iar netinerea postului NU este pacat de moarte.

pentru cei care nu cunosc, acestea sunt cele cele sapte pacate de moarte:

• Mandria
• Invidia
• Iubirea de argint
• Desfranarea
• Lacomia pantecelui
• Trandavia
• Mania

poti sa tii post, si sa suferi totusi de aceasta lacomie a pantecelui, adica sa mananci necugetat. dupa cum poti sa nu tii post, deci sa nu te infranezi de la anumite alimente, dar totusi sa mananci cumpatat si sa nu faci acest pacat de moarte = sa fii lacom la mancare.

iar in privinta celei de-a doua casatorii in BO, daca tot te preocupa subiectul, poate esti atent si la slujba care se face cu aceasta ocazie, care NU ESTE Taina Cununiei. In privinta rochiilor samd, acestea sunt obiceiuri si manifestari exterioare, dupa cum considera fiecare, nu sunt litera de lege in BO.

[AlinB]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Da ! Celor care sunt în păcat le sunt permise Sf Taine pentru morţi: Botezul şi Spovada. Fără să fie Sf Taină, şi slujba înmormântării le este permisă.


Nu este nici o inflexibilitate, dimpotrivă, Biserica Catolică e extrem de flexibilă cu cele ce stau în puterea ei: postul a fost MULT atenuat, ca nimeni să nu comită păcatul de moarte de a nu-l ţine. La fel, Sf Liturghie s-a scurtat la ceea ce este esenţial. Şi altele. Dar, încă o dată: puterea de a desface Taina Căsătoriei şi de a binecuvânta adulterul nu a fost primită de la Regele nostru.

Adica se poate spovedi inclusiv de pacatul divortului dar nu poate fi iertat decat daca se repara greseala, nu?

Asta inseamna ca daca este o chestiune ireversibila (celalalt s-a casatorit) de fapt nu poate fi iertat si in consecinta nici impartasit..

Sau doar daca se spovedeste pe patul de moarte si evident are o scuza solida cum ca nu mai are cum sa-si indrepte greseala care poate nici nu-i apartine (ci celuilalt)?

Pe urma ce se intampla in cazurile foarte grave in care de exemplu un sot isi abuzeaza sotia?
Ar trebui sotia sa rabde asa ceva pana la moarte sau daca ii sta in putere sa nu mai locuiasca sub acelasi acoperis?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AlinB

Adica se poate spovedi inclusiv de pacatul divortului dar nu poate fi iertat decat daca se repara greseala, nu?

Divorţul nu este întotdeauna păcat, dar "recăsătorirea" în timp ce soţul/soţia legiuit (ă) trăieşte, adică traiul în adulter, este întotdeauna păcat grav care nu se poate ierta decât prin spovadă. Precondiţia spovezii, în afară de căinţă, este determinarea de a nu mai păcătui şi a repara, atât cât se poate, păcatul deja comis. Sfârşitul Actului de Căinţă spune: "Pentru aceasta, cu ajutorul Harului Tău, mă hotărăsc să nu mai păcătuiesc şi să fug de orice prilej de păcat". Deci, cel care a divorţat şi s-a "recăsătorit", atâta timp cât nu are intenţia de a renunţa să trăiască în unire trupescă cu actuala sa "soţie" ("soţ") este în stare căzută, nu poate obţine absolvirea în mod valid şi nu se poate împărtăşi.

Asta inseamna ca daca este o chestiune ireversibila (celalalt s-a casatorit) de fapt nu poate fi iertat si in consecinta nici impartasit...

Dacă celălalt s-a recăsătorit, păcatul este al celuilalt, deci bărbatul (femeia) părăsit (ă) astfel se poate împărtăşi.

Sau doar daca se spovedeste pe patul de moarte si evident are o scuza solida cum ca nu mai are cum sa-si indrepte greseala care poate nici nu-i apartine (ci celuilalt)?

Pe patul de moarte fiind, dacă realizezi că ai trăit în stare de păcat şi eşti hotărât, în cazul vindecării, să nu mai trăieşti astfel, desigur că te poţi spovedi şi preotul poate da absolvire validă.

Pe urma ce se intampla in cazurile foarte grave in care de exemplu un sot isi abuzeaza sotia?
Ar trebui sotia sa rabde asa ceva pana la moarte sau daca ii sta in putere sa nu mai locuiasca sub acelasi acoperis?

Sunt cazuri, ca acesta, în care separarea este legitimă şi nu este un păcat. Aşa interpretăm şi spusele Domnului nostru despre "pricina de adulter". Sunt cazuri în care oricâtă bunăvoinţă ai avea, nu poţi stăpâni repulsia faţă de un soţ (soţie) care te-a înşelat.
În cazul abuzului, prima grijă este asigurarea copiilor, de aceea femeia are nu numai dreptul, ci şi datoria să ia distanţă faţă de un soţ care reprezintă un pericol pentru ea şi pentru copii. Dar o asemenea separare nu înseamnă disoluţia căsătoriei, nici a obligaţiei de castitate.

Chiar şi (Doamne fereşte) dacă soţia mea m-ar părăsi pentru un alt bărbat şi ar pleca de acasă, chiar dacă s-ar "căsători" cu acela şi va avea copii cu acela, ea va fi în continuare soţia mea, iar eu soţul ei. Trebuie să aştept, să sper, să mă rog şi să lucrez ca ea să se întoarcă, chiar dacă această aşteptare ar fi până la mormânt. Atunci, şi numai atunci, legătura făcută de Domnul prin Sfânta Taină a căsătoriei va fi desfăcută.

[adidan]

Va salut pe toti.
Sunt proaspat "incornorat" de catre sotie si orice sfat este binevenit.
Va voi expune faptele si va multumesc celor care ma pot indruma pe calea cea buna.
Am aflat de relatia sotiei mele (35 ani)asistenta, cu seful ei (57 ani) medic ginecolog. Noi casatoriti de 17 ani,avem o fetita de 12 ani, el casatorit are si el o fetita de 7 ani. Relatia lor a inceput in luna noiembrie 2009 si a continuat pana in luna ianuarie 2010. Tot ceea ce faceau, se petrecea la serviciu in zilele in care era el de garda. Am aflat despre aceasta de la mama si de la sora mea care lucreaza si ele acolo. Dupa ce am amenintat-o cu divortul mi-a spus totul cu lux de amanunte. M-a rugat sa o iert, ea ma iubeste si eu o iubesc, dar nu pot sa uit. Foarte multe lucruri ma fac sa-mi amintesc acest lucru.Mentionez ca am avut si eu ocazia sa o insel, insa Dumnezeu nu m-a lasat sa fac asta. Dupa ce am aflat am fost amandoi la spovedit, am luat hotararea fata de preot in biserica sa continuam impreuna insa nu pot sa uit si sa o iert pe deplin. Sa fie oare doar chestiune de timp? Va reamintesc orice sfat este binevenit. Va multumesc.
Imi cer scuze daca postez unde nu trebuie dar nu prea ma pricep la forum-uri.