Vorbirea in limbi la penticostali...

În prealabil postat de Danut7

Catolicii aia care zici tu ca vorbesc in limbi de fapt sunt carismatici si penticostali in comuniune cu ei.Deci tot de-ai tai.Ai spus ca acest dar se intampla in multe alte confesiuni.Care ar fi alea?

Am o intrebare cand te rogi, te rogi in gand sau glasuiesti?

Nu ma pot ruga in limbi in gand. Glasuiesc.

Iarta-ma te rog, sunt intr-o saptamana de foc. (Cred ca ai vazut la ce ora ti-am scris azi noapte...) Voi posta cum voi avea putin timp liber.

[Danut7]

În prealabil postat de penticostalulmantuit

Nu ma pot ruga in limbi in gand. Glasuiesc.

Iarta-ma te rog, sunt intr-o saptamana de foc. (Cred ca ai vazut la ce ora ti-am scris azi noapte...) Voi posta cum voi avea putin timp liber.

Asa imi imaginam si eu .

De ce crezi ca acest dar nu a mai existat de aproape 2000 si a lipsit aproape cu desavarsire?De ce crezi ca acest dar exista in biserica penticostala?La ce foloseste acest dar bisericii penticostale, si la ce foloseste acest dar individului, adica tie?

În prealabil postat de Danut7

De ce crezi ca acest dar nu a mai existat de aproape 2000 si a lipsit aproape cu desavarsire?

Nu stiu sa raspund. Teologii penticostali dau cateva explicatii dar, in opinia mea, ele nu sunt suficient de viguroase. Caut inca raspunsul. Tu ai avea vreunul?

În prealabil postat de Danut7

La ce foloseste acest dar bisericii penticostale, si la ce foloseste acest dar individului, adica tie?

Vorbirea în limbi, la fel ca toate darurile lui Dumnezeu, este extraordinar de frumos. In momentul in care se practica asa cum este el descris si reglementat de Apostolul Pavel, este simtita prezenta lui Dumnezeu și toată biserica este zidita duhovniceste.
Din nefericire rar mi-a fost dat sa particip la astfel de momente macar ca frecventez cu regularitate biserica de mai mult de 22 de ani.

In ceea ce priveste folosirea darului la nivel personal, ea este mai des intalnita si foloasele le-am descris puțin la postarea #207: faptul ca crezi, ai certitudinea ca îi vorbesti lui Dumnezeu, ca te rogi ceva ce Duhul Sfant vrea si Dumnezeu te asculta, este o traire speciala care te intareste in omul interior.

Am specificat si in postarea #207 si vreau sa o spun mereu: nu exista nici un merit al omului in toata aceasta experienta. Cu atat mai putin un merit al vreunui penticostal. Pentru ca, dupa cum am mai menţionat, acest dar este de la Dumnezeu pentru creştini.

[Danut7]

În prealabil postat de penticostalulmantuit

Nu stiu sa raspund. Teologii penticostali dau cateva explicatii dar, in opinia mea, ele nu sunt suficient de viguroase. Caut inca raspunsul. Tu ai avea vreunul?


Vorbirea în limbi, la fel ca toate darurile lui Dumnezeu, este extraordinar de frumos. In momentul in care se practica asa cum este el descris si reglementat de Apostolul Pavel, este simtita prezenta lui Dumnezeu și toată biserica este zidita duhovniceste.
Din nefericire rar mi-a fost dat sa particip la astfel de momente macar ca frecventez cu regularitate biserica de mai mult de 22 de ani.

In ceea ce priveste folosirea darului la nivel personal, ea este mai des intalnita si foloasele le-am descris puțin la postarea #207: faptul ca crezi, ai certitudinea ca îi vorbesti lui Dumnezeu, ca te rogi ceva ce Duhul Sfant vrea si Dumnezeu te asculta, este o traire speciala care te intareste in omul interior.

Am specificat si in postarea #207 si vreau sa o spun mereu: nu exista nici un merit al omului in toata aceasta experienta. Cu atat mai putin un merit al vreunui penticostal. Pentru ca, dupa cum am mai menţionat, acest dar este de la Dumnezeu pentru creştini.

Ce zidere ofera adunarii?:).Nu ma lua cu vrajeli din alea de genu "nu stiu", ca atunci nu mai e nici o zidire.

Apoi tu de unde stii ca te rogi lui Dumnezeu cand vorbesti in limbi, ce se deruleaza la nivelul perceptiei in tine?

Eu am o explicatie, da.Vorbirea in limbi a fost data cu un scop la fel ca fiecare din darurile Duhului Sfant, nu pentru spectacol(apropo adunarile voastre arata ca niste sali de spectacol,teatre,concerte,etc.).A fost data mai ales cu scopul evanghelizarii,vezi in Fapte.O data ce evanghelizarea a avut loc acest dar a incetat,si nu mai este util, apare doar in cazuri izolate.

În prealabil postat de Danut7

Ce zidere ofera adunarii?:)

In Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 14: 3,4,5 sunt folosite expresiile „ spre zidirea Bisericii”, „zideşte Biserica”. La acest tip de zidire m-am referit

În prealabil postat de Danut7

Nu ma lua cu vrajeli din alea de genu "nu stiu"

Ce ar trebui sa spun cand nu stiu ceva? Sa inventez? Sa o sucesc, sa o invartesc, sa ma prefac ca stiu?
Eu cred ca orice om rational si corect cand nu stie ceva ar trebui sa spuna „nu stiu”, nu sa se invarta dupa coada. De aceea cand nu stiu ceva, recunosc. De ce ar fi asta o „vrajeala”?

În prealabil postat de Danut7

Apoi tu de unde stii ca te rogi lui Dumnezeu cand vorbesti in limbi,

Prin credinta stiu. Asta cred, ca ma rog lui Dumnezeu.

În prealabil postat de Danut7

ce se deruleaza la nivelul perceptiei in tine?

Am o stare de bucurie duhovniceasca.

În prealabil postat de Danut7

Vorbirea in limbi a fost data cu un scop la fel ca fiecare din darurile Duhului Sfant, nu pentru spectacol(apropo adunarile voastre arata ca niste sali de spectacol,teatre,concerte,etc.).A fost data mai ales cu scopul evanghelizarii,vezi in Fapte.

Am fost de acord cu tine in postarile mele si sunt si acum: atunci cand se face spectacol din darul vorbirii in limbi este ceva rau si condamnabil.
Nu sunt de acord ca vorbirea in limbi a fost data in scopul evanghelizarii. Argumentele aduse acestui punct de vedere nu sunt convingatoare. Nici macar in Fapte 2 nu se aplica in intregime. Apostolul Petru a facut evanghelizarea cu aceea ocazie si el a vorbit in limba evreiasca, nu a folosit darul vorbirii in limbi.
Dar chiar daca putem spune ca in Fapte 2 a fost evanghelizare prin darul vorbirii in limbi, in casa lui Cornelius in Fapte 10 nu se poate vorbi de evanghelizare, In Efes, Fapte 19, nu e evanghelizare, in Corint nu e evanghelizare.

A restringe scopul acestui dar exclusiv la evanghelizare este o interpretare pe care Biblia nu ne permite sa o dăm.

În prealabil postat de Danut7

O data ce evanghelizarea a avut loc acest dar a incetat,si nu mai este util, apare doar in cazuri izolate.

Este parerea ta si a multor alti crestini. Eu o respect pentru ca va respect pe voi, dar nu o cred.
Eu cred ca evanghelizarea nu a incetat, darul nu a incetat, darul este util si apare oricand un crestin intelege din Biblie ca acesta este un dar al Duhului Sfant și îl dorește pentru el.

[Danut7]

În prealabil postat de penticostalulmantuit

In Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 14: 3,4,5 sunt folosite expresiile „ spre zidirea Bisericii”, „zideşte Biserica”. La acest tip de zidire m-am referit


Ce ar trebui sa spun cand nu stiu ceva? Sa inventez? Sa o sucesc, sa o invartesc, sa ma prefac ca stiu?
Eu cred ca orice om rational si corect cand nu stie ceva ar trebui sa spuna „nu stiu”, nu sa se invarta dupa coada. De aceea cand nu stiu ceva, recunosc. De ce ar fi asta o „vrajeala”?


Prin credinta stiu. Asta cred, ca ma rog lui Dumnezeu.

Am o stare de bucurie duhovniceasca.


Am fost de acord cu tine in postarile mele si sunt si acum: atunci cand se face spectacol din darul vorbirii in limbi este ceva rau si condamnabil.
Nu sunt de acord ca vorbirea in limbi a fost data in scopul evanghelizarii. Argumentele aduse acestui punct de vedere nu sunt convingatoare. Nici macar in Fapte 2 nu se aplica in intregime. Apostolul Petru a facut evanghelizarea cu aceea ocazie si el a vorbit in limba evreiasca, nu a folosit darul vorbirii in limbi.
Dar chiar daca putem spune ca in Fapte 2 a fost evanghelizare prin darul vorbirii in limbi, in casa lui Cornelius in Fapte 10 nu se poate vorbi de evanghelizare, In Efes, Fapte 19, nu e evanghelizare, in Corint nu e evanghelizare.

A restringe scopul acestui dar exclusiv la evanghelizare este o interpretare pe care Biblia nu ne permite sa o dăm.

Este parerea ta si a multor alti crestini. Eu o respect pentru ca va respect pe voi, dar nu o cred.
Eu cred ca evanghelizarea nu a incetat, darul nu a incetat, darul este util si apare oricand un crestin intelege din Biblie ca acesta este un dar al Duhului Sfant și îl dorește pentru el.

Daca nu stii la ce folosesti acest dar in biserica penticostala si tie, atunci de unde stii ca e de la Dumnezeu?Ai spus si tu ca nu stii daca e de la Dumnezeu, dar "asa crezi".Subscriu si eu la ce a scris ovidiu-s

În prealabil postat de ovidiu-s

In cazul sectelor penticostale este vorba de o bolborosire auto-impusă, repetarea spasmodică a unor anumite sunete şi cuvinte care să inducă o stare de transă. Acest lucru nu are nimic de-a face cu zidirea Bisericii, ci doar cu dorinţa voastră de a avea experienţe noi."

Si repet si eu ceea ce te-a intrebat el:

În prealabil postat de ovidiu-s

DE ce nu le dă Dumnezeu un adevărat dar secanţilor penticostali şi harismatici? De ce atunci când se duc în altă ţară trebuie să înveţe limba ţării respective?

De ce crezi ca nu se intampla lucrul acesta?

[Danut7]

...
cel care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul, acela este antihristul...Trei sunt Cei care mărturisesc în cer:Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh...Aceşti trei Una sunt...
(I Ioan 11, 22; 11 Ioan, 7)
MIŞCAREA FUNDAMENTALISTĂ ŞI PROZELITISMUL
„GLOSSOLAL”
Ca orice mişcare şi cea a fundamentaliştilor nu a apărut din senin. Ea are justificare în abaterile de la dreapta credinţă a Bisericilor Apusene. Are o tradiţie în practica ereziarhă a primelor veacuri şi mai ales o „experienţă” a puzderiilor denominaţionale religioase şi creştine, păgâne şi ancestrale ale continentului american. De aceea, „aleşii duhului, chinuiţi de amestecul limbilor Babilonului, încearcă disperaţi să iasă din criza religioasă prin justificarea Cicizecimii (Pentecostei), prin pretenţia vorbirii în limbi „necunoscute”, prin legături directe sau medium-uri, prin arătări „persistente” ale duhului. Mulţi dintre adepţi sunt practicanţi naturişti (yoga, consumatori de psihotrope) sau extaziaţi-provocaţi, obsedaţi sau deliranţi. Nu lipsesc nici căutătorii şi îndestulaţii „harismatici”.Nu este lipsit de importanţă nici faptul că abaterea de la practica spovedaniei tradiţionale a Bisericilor apusene a provocat conştiinţei creştine din Vest numeroase mişcări „fundamentaliste”. Acestea, folosind o terapie psihică, apelând la mijloace „parapsihice”, recomandând metode de psihanaliză-sugestie, tranşă, practici yoga şi chiar practici obscurantiste, au atras mulţi lipsiţi de asistenţă religioasă. În acelaşi timp, „fundamentaliştii” consideră „pogorârea sau posedarea duhului” o alegere a lor, o „descoperire” proprie a Duhului, dumnezeul vremii noastre, şi Cincizecimea Mileniului III.Cultul penticostal sau Biserica lui Dumnezeu cea apostolică este recunoscut şi de Statul român şi tolerat de Biserica naţională. Cultul penticostal este organizaţia cea mai reprezentativă a mişcării „fundamentaliştilor” moderni. Dacă baptiştii se deosebesc prin botezul la maturitate şi imitaţia botezului lui Iisus, dacă adventiştii „au fixat” şi „au calculat” – ca de fapt şi evangheliştii-pietişti – împărăţia de o mie de ani şi „venirea” Domnului, iar Creştinii după Evanghelie sau după Scriptură „au descoperit” alte ceruri şi judecăţi –
penticostalii
sau spiriţii, tremurătorii sau „posedaţii” de duh, vizionarii şi profeţii, „vorbitorii” în limbi şi „tâlcuitorii” acestora încep un ev nou, cu anul 1901, contrapunând „mişcării” harismatice, care a cuprins Biserica Apusului, concepţia lor de „chemaţi” ai duhului şi „împărţitori” de daruri glossolale.
1.ORIGINEA ŞI LIDERI „FUNDAMENTALIŞTI”
Numele de „penticostali” vine de la cuvântul
Pentecosta
(Cincizecime), susţinând că ei sunt botezaţi cu Duhul Sfânt şi cu foc, daruri primite de către Apostoli la Cincizecime sau la Pogorârea Duhului Sfânt. Li se zice de către unii „tremurători”, pentru că în momentele de pretinsă inspiraţie a Sfântului Duh, ei se cutremură, devin „spiriţi” (fără trup), fiindcă pretind a avea pe duhul în darul „vorbirii” în limbi.Originea sectei se află în America, datând abia de la începutul secolului al XX-lea, dar „istoricii” penticostali duc „naşterea Bisericii” în epoca apostolică… Această sectă apare din rândul baptiştilor, înfiinţată de predicatorul baptist
Carol Parham.
El a început, în ciuda aderenţei baptismale, să „profeţească”, în faţa adepţilor, că Sfântul Duh se va revărsa din nou, cu putere, la o apreciată „pogorâre” a Sa şi că el „a văzut” la
3 ianuarie 1901 când s-a şi pogorât peste 13 persoane…
În 1906, această rătăcire, propagată de Parham şi câţiva aderenţi ai săi, a început a prinde teren în California (SUA). În acelaşi an, a trecut şi în Europa, mai întâi în Norvegia, apoi în Germania, unde a reuşit să convertească pe un pastor luteran,
I. Paul
, care a devenit conducătorul sectei în Germania.Pentru a atrage atenţia, se mai numeşte „creştinii Cincizecimii, posesorii duhului, inspiraţii, aleşii, medium-uri, quakeri, metodişti, pnevmatizaţii etc”. Toţi laolaltă sau fiecare în parte pretind că au „daruri” speciale, de aceea sunt cunoscuţi şi sub numirea de „vorbitori în limbi, tâlcuitori, deschizători, luminări, dascăli, profeţi, vindecări miraculoşi, vizionari, singurii creştini ai timpului, harismatici şi autentici”…Dintr-un asemenea amalgam s-au detaşat multe secte, ducând mai departe sau reactivând ereziile pnevmatomahe ale rătăciţilor din primele veacuri ale Bisericii Creştine. Totuşi, există în lume, ca şi în ţara noastră, unii credincioşi care sunt constituiţi în grupuri sau în culte recunoscute de către unele state ale lumii.Penticostalii susţin cu ardoare că îşi trag originea de la Cincizecime şi că s-au perindat de-a lungul istoriei prin acei vorbitori în limbi.În România, „penticostalii” au înţeles să-şi depună la forurile în drept „Mărturisirea de credinţă” şi statutul lor de organizare şi funcţionare pe baza cărora au primit autorizaţia de a-şi desfăşura liber cultul, fiind apărat acest cult de către stat prin organele sale.Şi
pentru penticostali „istoria este învăţătoarea vieţii”.
– Dacă cercetăm din punct de vedere istoric acest fenomen, vom găsi
o vorbire în limbi biblice
, ca lucrare a Duhului Sfânt, numită şi „Glossolalia rusalină”, şi vom găsi şi o farsă vorbire în limbi, la penticostali, care se deosebeşte fundamental de cea a Cincizecimii şi care nu e decât o imitaţie şi o influenţă păgână.
Irineu
(202) este singurul dintre scriitorii bisericeşti care aminteşte existenţa acestui dar în Biserică. În cartea sa Împotriva ereziilor
, spune: „Mai avem câţiva fraţi în Biserică, care au daruri profetice şi prin duhul lor vorbesc tot felul de limbaje”…
Când Ioan Gură de Aur (407) explică capitolul 14 din I Corinteni
, precizează că „acest dar descris de Apostolul Pavel este necunoscut în Biserică” în zilele noastre…
Fericitul Augustin
(430), comentând textul din I Ioan III, 24, a scris: „Acestea au fost semnele cerute de împrejurările timpului de atunci. Căci a fost necesar să se recurgă la acea exprimare a Duhului Sfânt în toate limbile, pentru ca să se arate că Evanghelia lui Dumnezeu trebuie să fie propovăduită în toate limbile pe întreg pământul. Lucrul acesta s-a făcut ca un fapt al trecutului”.
„Despre vorbirea în limbi” aminteşte mai precis
Tertulian, dar e sigur că el s-a referit la „practica” ereticilor montanişti de care a fost puternic influenţat, devenind el însuşi o vreme adept al acestei secte. În cartea sa, De anima stă scris: „Există astăzi între noi o soră, care are, în parte, darul descoperirilor; ea le primeşte în Biserică în cursul solemnităţilor duminicale, în extaz, sub influenţa Duhului”. Tertulian s-a referit la Maximilian, care a supravieţuit lui Montanus şi Priscilei. Aşadar, se cunoaşte, cu excepţia penticostalilor, numele lui Montanus, care a făcut vâlvă în perioada de vârf (secolul al II-lea), în problema vorbirii în limbi.Luând aminte la datele ce le avem despre Montanus, precum şi felul cum a „vorbit” în limbi, putem socoti această practică a lui ca o farsă vorbire în limbi, în contrast cu cea rusaliană.

În prealabil postat de Danut7

Daca nu stii la ce folosesti acest dar in biserica penticostala si tie, atunci de unde stii ca e de la Dumnezeu?

Te rog citeste mai atent postarile mele. Eu pun suflet in ele. Am scris la ce foloseste acest dar in biserica penticostala si mie: mesajul #219 partea a doua.

În prealabil postat de Danut7

Ai spus si tu ca nu stii daca e de la Dumnezeu, dar "asa crezi".

Asa am invatat ca se exprima orice crestin umil.
„Cunoştinţa însă semeţeşte, iar iubirea zideşte. Iar dacă i se pare cuiva că cunoaşte ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.” spune Sfântul Apostol Pavel.
In postarile mele m-am ferit sa ma arat ca cel ce le știe pe toate si m-am ferit sa fac afirmatii fara acoperire. Ce e gresit in asta?

În prealabil postat de Danut7

DE ce nu le dă Dumnezeu un adevărat dar secanţilor penticostali şi harismatici? De ce atunci când se duc în altă ţară trebuie să înveţe limba ţării respective?
De ce crezi ca nu se intampla lucrul acesta?

Pentru ca ca nu s-a intamplat niciodata sau, cel putin, nu avem marturii. Nu avem dovezi consistente conform carora apostolii cand au plecat in tari straine n-ar mai fi trebuit sa invete o limba noua pentru ca ar fi avut darul vorbirii in limbi.

Nu imi plac copy/paste mai lungi de cinci randuri. Eu as vrea sa comunic cu tine nu sa citesc articole interminabile ale mai stiu eu cui.