Lumea copiilor

[Dumitru73]

În prealabil postat de Jane Says

Copiii nu percep habotnicia si bigotismele, pentru ca ei primesc credinta intr-un mod foarte curat, asa cum la varsta adulta cu greu o mai putem primi noi, dupa ce ne-am ingramadit in minte o multime de lucruri, dintre care unele de-a dreptul gunoaie (nu ma refer la Donald si Pinocchio).

Indiferent, ai mei nu se vor uita la tv si nici pe computer nu vor pune mana.

Nu se vor uita la nimic?

[Jane Says]

În prealabil postat de Dumitru73

Nu se vor uita la nimic?

La ce sa se uite? Crezi ca desenele animate sunt asa o intensa si minunata parte a copilariei?
Ce sa fac , sa ii las sa se uite cu ochii holbati la TV, incapabili sa reactioneze la stimuli (ca asa facem toti cand ne concentram la ceva), sa ajunga desenele animate obiectul negocierii, cum vad la altii, ca daca faci tu acum x y z, te las eu pe urma sa te uiti la desene? Si cat timp o sa treaca si pentru parinte pana invata ca atunci cand se uita la TV copilul e linistit si absorbit, urmand ca in continuare sa il uite pe asta mic in fata tv-ului cu orele, ca sa se odihneasca? Intotdeauna TV-ul va fi cea mai simpla si la indemana solutie.

Impresia mea in legatura cu TV-ul si copiii e ca atunci cand l-ai deschis, ai deschis cutia pandorei. Ca se vor uita la nefarsit si daca le interzici, nu faci decat sa colorezi in nuante si mai ademenitoare fructul oprit (fara nici o conotatie dubioasa).

Mai curand m-as juca sau le-as pune sa asculte povesti sau sa invete sa citeasca singuri basme si povesti nemuritoare. Eventual dvd-uri cu tom si jerry de ex, dar in orice caz, intr-o maniera in care detin controlul asupra programului - nu ca un control freak, ci doar cat sa nu ajunga la concluzia ca la televizor sunt chestii misto si cand e stins, deci acela ar fi un obiect de interes si care trebuie lasat sa mearga tot timpul, ca sa nu pierdem ceva. Mai bine sa fie ca pe ecran sunt lucruri interesante cand vrem noi (toti) si al caror continut il putem alege noi, in deplina cunostinta de cauza.

Cam asa cum fac si eu cu filmele acum, la varsta adulta. Nu ma uit oricand si la orice.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Jane Says

La ce sa se uite? Crezi ca desenele animate sunt asa o intensa si minunata parte a copilariei?
Ce sa fac , sa ii las sa se uite cu ochii holbati la TV, incapabili sa reactioneze la stimuli (ca asa facem toti cand ne concentram la ceva), sa ajunga desenele animate obiectul negocierii, cum vad la altii, ca daca faci tu acum x y z, te las eu pe urma sa te uiti la desene? Si cat timp o sa treaca si pentru parinte pana invata ca atunci cand se uita la TV copilul e linistit si absorbit, urmand ca in continuare sa il uite pe asta mic in fata tv-ului cu orele, ca sa se odihneasca? Intotdeauna TV-ul va fi cea mai simpla si la indemana solutie.

Impresia mea in legatura cu TV-ul si copiii e ca atunci cand l-ai deschis, ai deschis cutia pandorei. Ca se vor uita la nefarsit si daca le interzici, nu faci decat sa colorezi in nuante si mai ademenitoare fructul oprit (fara nici o conotatie dubioasa).

Mai curand m-as juca sau le-as pune sa asculte povesti sau sa invete sa citeasca singuri basme si povesti nemuritoare. Eventual dvd-uri cu tom si jerry de ex, dar in orice caz, intr-o maniera in care detin controlul asupra programului - nu ca un control freak, ci doar cat sa nu ajunga la concluzia ca la televizor sunt chestii misto si cand e stins, deci acela ar fi un obiect de interes si care trebuie lasat sa mearga tot timpul, ca sa nu pierdem ceva. Mai bine sa fie ca pe ecran sunt lucruri interesante cand vrem noi (toti) si al caror continut il putem alege noi, in deplina cunostinta de cauza.

Cam asa cum fac si eu cu filmele acum, la varsta adulta. Nu ma uit oricand si la orice.

NU!!!
Cutia Pandorei ai deschis-o cand ai facut copilul.

Tom si Jerry? Nu sunt violente?

[Dumitru73]

În prealabil postat de Jane Says

La ce sa se uite? Crezi ca desenele animate sunt asa o intensa si minunata parte a copilariei?

Tu nu ai fost niciodata copil? Te-ai nascut deja la maturitate?
Tu nu te-ai bucurat de micile placeri ale copilariei? Sau nu ai avut copilarie?

[Jane Says]

În prealabil postat de Dumitru73

Tu nu ai fost niciodata copil? Te-ai nascut deja la maturitate?
Tu nu te-ai bucurat de micile placeri ale copilariei? Sau nu ai avut copilarie?

Am avut dragul meu, o copilarie foarte frumoasa si fericita.
Care nu a inclus desene animate, ca nu prea erau inainte de '89, si dupa, eram prea ocupata sa ma dau cu sania sau sa bat mingea pe-afara cu copiii in loc sa stau sa ma uit la televizor (cu execeptia desenelor SciFi de la 7 seara).

In schimb am citit si ros de-a dreptul toate cartile de basme si povesti nemuritoare, de cand am invatat sa citesc, la 4 ani si ceva. Alea te imbogatesc, nu desenele.

Sau ce, tu insinuezi ca aceia care au copilarit inainte de 89' (nascuti sa zicem prin anii 70) nu au avut copilarie din cauza ca nu au avut desene animate? (ma rog, cu rarele exceptii gen Lolek si Bolek si niznaiul cu lupul, imi scapa numele). Zecile, sutele, miile de generatii de dinainte de inventarea TV-ului nu au avut copilarie?

[Dumitru73]

În prealabil postat de Jane Says

Am avut dragul meu, o copilarie foarte frumoasa si fericita.
Care nu a inclus desene animate, ca nu prea erau inainte de '89, si dupa, eram prea ocupata sa ma dau cu sania sau sa bat mingea pe-afara cu copiii in loc sa stau sa ma uit la televizor (cu execeptia desenelor SciFi de la 7 seara).

In schimb am citit si ros de-a dreptul toate cartile de basme si povesti nemuritoare, de cand am invatat sa citesc, la 4 ani si ceva. Alea te imbogatesc, nu desenele.

Sau ce, tu insinuezi ca aceia care au copilarit inainte de 89' (nascuti sa zicem prin anii 70) nu au avut copilarie din cauza ca nu au avut desene animate? (ma rog, cu rarele exceptii gen Lolek si Bolek si niznaiul cu lupul, imi scapa numele). Zecile, sutele, miile de generatii de dinainte de inventarea TV-ului nu au avut copilarie?

Eu mi-am trait toat copilaria inainte de 1989. Asa ca stiu foarte bine cum era atunci.
Cartile cu besme sunt mai bune decat desenele animate? Cu ce te imbogatesc primele si cu ce te pagubesc celelalte?

Ba am avut o copilarie foarte frumoasa, dar erau alte timpuri.
PS: Ai uitat de Mihaela ;-)

[Jane Says]

În prealabil postat de Dumitru73

Eu mi-am trait toat copilaria inainte de 1989. Asa ca stiu foarte bine cum era atunci.
Cartile cu besme sunt mai bune decat desenele animate? Cu ce te imbogatesc primele si cu ce te pagubesc celelalte?

Ba am avut o copilarie foarte frumoasa, dar erau alte timpuri.
PS: Ai uitat de Mihaela ;-)

Desenele animate - si filmele - iti servesc de-a gata actiunile si trairile personajelor, decorul, totul. Tu nu trebuie decat sa privesti si sa asimilezi, si nici macar nu e foarte mult de asimilat. Cu textul scris - sau chiar si in varianta audio -, esti obligat sa-ti pui imaginatia la contributie si sa construiesti tu insuti ceva pe baza acelor cuvinte. Una e sa iti desenez eu un castel cu 3 turnuri si sa te pun sa-l inghiti, si alta e sa iti imaginezi tu singur un castel cu 3 turnuri, chiar daca eu iti dau indicatiile. Ca sa nu mai zic ca intotdeauna gama de senzatii exprimabile in scris e mult mai larga decat aceea care se poate comunica prin imagine. Prin text iti pot comunica un obiect care e verde, care e aspru la pipait sau din contra, catifelat. Pot apela la metafore -- soaptele vantului. La frig. Pot face referire la mirosuri, texturi, temperaturi, tristete, bucurie, fluturasi in stomac, frica, minciuna-de-ingheata-apele, metafore etc. Doar prin audio/video servit de-a gata, niciodata nu vei avea acces la gama aceasta de trairi.

Si cred ca daca facem efortul asta - inconstient, nu e ca si cum dam la lopata cand citim ceva -, devenim sensibili la cuvant mai mult decat la imagine. Pentru ca daca eu sunt trista si am o problema si vreau ca tu sa fii empatic cu mine, o sa iti spun lucrurile astea, nu o sa-ti fac un desen animat ca sa intelegi despre ce e vorba.

Si gandeste-te ca in copilarie punem bazele oamenilor care vom fi, pietrele din capul unghiului, ca sa zic asa. Si tot ce e construit prost in copilarie o sa-si arate roadele la varsta adulta, degeaba zicem noi aa ca e distractie, nu are importanta, e ca sa treaca timpul. Cand esti copil totul conteaza si nimic nu e doar ca sa treaca timpul, toate experientele te structureaza si te invata ceva pentru mai tarziu, inveti jucandu-te si-ti construiesti un mod de a privi lumea si de a reactiona inca din frageda pruncie.

[Jane Says]

Si referitor la asta:

Ii luam copiilor pe Pinochio si pe Donald, dar le umplem capul cu habotnicia si bigotismele noastre. Si avem tupeul sa spunem ca asa trebuie facut.

E o idee la care tin foarte mult si vreau s-o intelegi. Noi, adultii, avem impresia ca religia si ca trairea ei presupune doar restrictii - si intr-un fel, e adevarat. Sunt lucruri pe care vrem sa le facem, pe care le-am facut deja si ne-au placut (sper ca nu e nevoie sa dau exemple), ba poate am si repetat experientele respective. Dupa care la un moment il re-descoperim pe Dumnezeu si ne dam seama ca lucrurile alea misto pe care le-am facut nu erau atat de bune. Dar parca totusi le-am mai face. Si incercam sa construim un dosar intreg de motive pentru care totusi nu-s chiar atat de rele. Uneori ne mai razvratim, ne infuriem pe preoti, ca doar ei au dat canoanele; ne mai razvratim uneori si impotriva lui Dumnezeu. Vedem calea asta ca fiind foarte ingusta, grea, si mai degraba intunecata decat luminoasa, pentru ca in capul nostru lumina si bucurie erau lucrurile pe care le faceam cand eram "liberi".

Deci indraznesc sa spun ca noi, astia convertiti mai dupa 20 de ani, plecam din start cu o imagine deformata despre viata, experiente si Dumnezeu, si invatam pe parcurs insa cu multa poticneala, cu multa incapatanare si uneori cu multa suferinta (e groaznic sentimentul ala ca poate totusi.. dar hai numai de data asta etc).

Dar daca noi am fi invatat inca de mici copii ca Doamne Doamne e bun, ca Iisus Hristos a venit pe pamant pentru noi, ca Maica Domnului e buna si se roaga pentru noi, ca avem un Inger Pazitor care ne indeamna la bine si ne opreste de la rau, ca daca atunci cand facem o boacana il suparam si intristam pe Doamne-Doamne (deci nu in sensul ca vine Dumnezeu si ne bate cu bata), pe Inger si pe Maica Domnului, care chiar si asa, trista, tot o sa se roage pentru noi, ca lui Doamne Doamne ii plac copiii cuminti care nu vorbesc urat si care asculta de parinti, ca lui Doamne Doamne ii multumim pentru floarea asta frumoasa si pentru mancarea din farfurie si pentru apusul asta rosiatic si pentru ploaia aceasta care uda pamantul si face sa creasca plantele si pentru zapada aceasta alba sub care se incalzesc semintele.. ca lui Doamne Doamne ii place sa impartim jucariile noastre cu alti copii, si sa le dam din pachetelul nostru.. ca duminica ne imbracam frumos si mergem in casa lui Doamne Doamne impreuna cu alti oameni, si ca in altar coboara Iisus Hristos si Ingerii chiar daca nu ii vedem.. si ca Ingerul nostru pazitor se bucura cand mergem duminica la Biserica si cand ingenunchem langa pat si ii zicem o rugaciune catre Doamne Doamne..

Cred ca am fi facut toate lucrurile astea in mod natural, de dragul lui Dumnezeu si nu din frica intunecata de El. Si nu am fi apucat sa facem multe din pacatele pe care le-am facut pe urma, sau daca le-am fi facut, ele ar fi fost insotite de o rusine mult mai crunta, care ne-ar fi impiedicat serios sa le mai repetam, si am fi vazut pacatele ca fiind intunericul, si nu pe Dumnezeu ca fiind restrictie.

Unde vezi tu habotnicia si bigotismul din ce am scris, ca eu nu le vad :)

[Fani71]

Sunt de acord cu Jane cu televizorul la varste fragede, si eu o sa fac la fel, o sa le dau copiilor dvd-uri alese de mine. De altfel nu avem cablu asa ca nu o sa para ceva interzis, o sa fie pur si simplu inexistent la noi in familie. (Nu vreau sa zic ca toata lumea ar trebui sa faca asa.. asta este alegerea noastra de viata si pentr noi)
Nu cred ca ii privez de ceva esential, simpotriva, o sa le dau ce este mai bun in felul asta.
Si o sa le citesc mult, pana invata ei sa citeasca.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Jane Says

Desenele animate - si filmele - iti servesc de-a gata actiunile si trairile personajelor, decorul, totul. Tu nu trebuie decat sa privesti si sa asimilezi, si nici macar nu e foarte mult de asimilat. Cu textul scris - sau chiar si in varianta audio -, esti obligat sa-ti pui imaginatia la contributie si sa construiesti tu insuti ceva pe baza acelor cuvinte. Una e sa iti desenez eu un castel cu 3 turnuri si sa te pun sa-l inghiti, si alta e sa iti imaginezi tu singur un castel cu 3 turnuri, chiar daca eu iti dau indicatiile. Ca sa nu mai zic ca intotdeauna gama de senzatii exprimabile in scris e mult mai larga decat aceea care se poate comunica prin imagine. Prin text iti pot comunica un obiect care e verde, care e aspru la pipait sau din contra, catifelat. Pot apela la metafore -- soaptele vantului. La frig. Pot face referire la mirosuri, texturi, temperaturi, tristete, bucurie, fluturasi in stomac, frica, minciuna-de-ingheata-apele, metafore etc. Doar prin audio/video servit de-a gata, niciodata nu vei avea acces la gama aceasta de trairi.

Si cred ca daca facem efortul asta - inconstient, nu e ca si cum dam la lopata cand citim ceva -, devenim sensibili la cuvant mai mult decat la imagine. Pentru ca daca eu sunt trista si am o problema si vreau ca tu sa fii empatic cu mine, o sa iti spun lucrurile astea, nu o sa-ti fac un desen animat ca sa intelegi despre ce e vorba.

Si gandeste-te ca in copilarie punem bazele oamenilor care vom fi, pietrele din capul unghiului, ca sa zic asa. Si tot ce e construit prost in copilarie o sa-si arate roadele la varsta adulta, degeaba zicem noi aa ca e distractie, nu are importanta, e ca sa treaca timpul. Cand esti copil totul conteaza si nimic nu e doar ca sa treaca timpul, toate experientele te structureaza si te invata ceva pentru mai tarziu, inveti jucandu-te si-ti construiesti un mod de a privi lumea si de a reactiona inca din frageda pruncie.

Dupa tine, copilaria trebuie traita doar cu Hristos?