HELP! Incerc sa ma las de fumat dar nu imi iese.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de demirel137

Sfaturi peste sfaturi, credinta intre credinte. Sper sa reusesc sa ma las. Am sunat la o doctorita ieri, imediat ce am aflat de la hmiron care sunt telefoanele. Mi-a zis ca abia dupa Paste ma mai poate ajuta. A ramas sa o mai sun eu atunci.

Scuze pentru noul topic.
L-as sterge dar nu prea stiu cum. Abia la o zi distanta am vazut ca mai exista unul asemanator.
Eu nu am spus ca vointa nu are un rol, dar spun ca nu te poti baza numai pe asta. Daca eu incerc sa ma las, inseamna ca am vointa, dar dau exact de nervii de care vorbea cineva mai sus. De cate ori am stat fara tigara mai mult de 12 ore m-a luat o stare de nu stia nevasta-mea ce sa imi faca. I-am explicat ca este simplu. TIGARA, si gata, sunt din nou calm.
Problema este ca nu imi permit sa fiu agitat la serviciu, lucrez intr-un post care are deja stresul lui si nu trebuie sa mai adaug altul. Cred ca ar trebui sa imi iau concediu.
Intre timp, ma voi duce sa .... imi aprin o tigara .

Eu nu m-am lasat de fumat datorita vointei mele, ci datorita puterii lui Dumnezeu. Marturisesc asta fara fatarnicie, in ziua in care am zis: Gata!, parca mi-a dat Dumnezeu o putere imensa de a rezista. Dar inainte de asta au fost multe dati in care m-am bazat pe "fortele proprii" dupa care m-am mandrit si am cazut.

Tu doar incearca, de cate ori e nevoie. Si la un moment dat Dumnezeu te va ajuta, negresit, daca crezi cu tarie ca nu "fortele noastre" lucreaza, ci vointa si puterea Lui.

[ory]

Da, in acest razboi de vointa si impatimire, sa nu uitam ca intra si personajele secundare, respectiv cele care vietuiesc alaturi de fumator .
Conteaza si atitudinea acestora fata de aspectul degradant al fumatorului, aspect social, medical , igienic si personal.
Da, prezinta un aspect degradant !
Pai, daca nu te sesizezi singur cat ajungi sa te injosesti pentru o nenorocita de tigara, cat ajungi sa investesti in aceasta bani, sanatate si principii, atunci nu stiu cine ar putea-o face in locul tau, in locul propriului trup care sufera si a propriei constiinte ? !
Cand vad cum gajaie fumatorii, cum devin rivali cu propriul gat si cu propria imagine care, dupa cum spunea cineva mai sus, mereu spre degradare, atunci nu inteleg, efectiv, pana unde poate ajunge ignoranta fata de sine si de scumpa viata a individului.
Dupa cum am mai spus, inainte de a ma casatori, i-am spus sotului clar ( dupa o relatie de doi ani se apucase de fumat ), ori lasi tigara, ori te las eu cu tot cu ea !
Credea ca glumesc, spunea mereu ca nu exista comparatie, ca nu este chiar atat de periculos in viata noastra, etc...dar eu am fost foarte hotarata si, desi facea mereu tam-tam si fuma, parca sfidandu-mi dispretul, a insistat pe premiza ca-l iubesc prea mult.
Si, da, avea dreptate, nu exista diferenta, tocmai de aceia i-am spus ADIO, chiar dupa planurile de nunta...
Trebuie sa specific faptul ca vorbele mieroase, ca infinitele teorii precum ca nu este bine, ca-i vreau eu binele, ca nu este moral sa te dedici unui astfel de lucru, ca nu este sanatos, ca este pacat, nu au avut nici un efect benefic, mai degraba " parul " a dat rezultate.
Si-a revizuit atitudinea, s-a gandit el bine ce are a alege si a lasat tigara cat colo, dorindu-ma pe mine. Deja au trecut 6 ani de-atunci, si nici vorba de tigara, ba, mai mult decat atat, el procedeaza la fel ca mine atunci cand este pus in fata unui eveniment similar care-l obliga sa suporte fumul si reactiile fumatorului.
A nu se intelege ca noi cei nefumatori suntem mai presus, ca noi nu avem neputinte si patimi care, de asemenea, ne injosesc si ne subrezesc sanatatea fizica si sufleteasca.
Pacat, oameni buni !, pacat ca Dumnezeu ne-a daruit un organism atat de perfect, atat de atasat cu instincul de supravietuire, iar noi nu facem decat sa ne sinucidem...nu din placere, din inconstienta si caracterul avar.
Si totusi, este un adevarat flagel, o adevarata problema sociala acest fumat, si nu este deloc usor a fi eradicat...absolut deloc, prea putini fumatori am vazut la viata mea sa se lase, este o boala a trupului si mintii, nu stiu, nu stim ce minuni sa mai invocam intr-o astfel de situatie alarmanta si apasatoare peste oameni. Fumatorii sunt amagiti de savoarea amagitoare a tigarii, inca din adolescenta, din perioada in care nu gandesc cat rau isi pot face si la ce dependenta crunta se supun...apoi, vine regretul, vine subrezirea, vine boala si timpul mult prea tarziu pentru ameliorare...si ne stingem atat de neputinciosi si plini de regrete si de atata iubire neterminata de impartasit, fata de cei din jur.

[razvan_andrei]

Bunicul meu a fumat de la varsta de 11 ani. Fuma cate 2 pachete de tigari pe zi, pana la un revelion cand s-a enervat ca dadea atatia bani pe tigari si s-a oprit. De pe data de 1 ianuarie a acelui an nu a mai pus tigare in gura. Cred ca avea vreo 68 de ani cand a facut asta(sau mai mult). Nu exista nu pot, exista doar nu vreau. Daca esti barbat adevarat te vei lasa. Nu vreau sa par dur, insa treaba sa le raresti nu functioneaza mereu. Vointa de fier si seriozitate. Asta e sfatul meu.