PACATUL - Lucrare a lui Dumnezeu

[Jane Says]

OmBun, le-ai zice bine daca nu ar fi, printre randuri, atata obida, care nu stiu cat de dumnezeiasca este. Nu ne putem compara cu altii si nici pe altii nu-i putem compara intre ei. Ca vedem noroiul de pe maini insa nu stim ce e in sufletul acelui om.

Daca nu ar mai fi ispita nu s-ar mai mantui nimeni, parca asa sta scris. Deci ispitele trebuie sa vina.
In acelasi timp stim ca nimeni nu e fara de pacat in afara lui Dumnezeu, deci constiinta imaculata nu exista decat in sfera patologicului, a unei groaznice mandrii.
Problema cu pacatele mari, de moarte, e ca te indatoreaza foarte mult lui Dumnezeu, si daca in timp ce plangem ne gandim ca 'ia uite la ce masuri cu lacrimi am ajuns, in urma acelui pacat', deja cred ca ne-am surpat toata pocainta si ca am cazut in mandrie.

Nu pacatele mari ne fac sfinti ci modul de a ne raporta la pacate, punct. Un sfant a fost si acela care, calcand din neatentie peste un cuib de pasarele si omorandu-le (deci nu un pacat enorm, pana la urma), a regretat atat de mult crima incat a umblat ani de zile descult ca sa isi pedepseasca piciorul cu care ucisese niste creaturi ale lui Dumnezeu.

[Lavrentiu]

OmuBun, cred ca tu, ca si noi ceilalti, ai nevoie de multa mangaiere. Ne dorim de fapt o delicatete duhovniceasca pe care o simtim si o practicam din ce in ce mai putin.

De fapt, cred ca nu cuvantul, ci linistea ne lipseste...

[ory]

...sau, mai bine spus, nu cuvantul ne lipseste, ci duhul acestuia care s-a pierdut in acest morman imens de cuvinte fara simtire si intelesuri vagi .

[Mosh-Neagu]

Reimprospatez acest topic deschis cu ani in urma cand cred ca eram profund marcat de intrebarea: "pacatul ca si lucrare a lui Dumnezeu". Incercand sa pun aceasta intrebare cuiva la o conferinta, initial am fost intampinat de un refuz categric din partea celui care selecata acele intrebaeri. Insistand dupa conferinta, am fost uimit de cutremurarea care l-a cuprins pe cel care pana atunci era stapan pe tot ce spunea.
Am ramas de-atunci cu gandul nelamurit pe jumatate, in timp ce cealalta jumatate continua sa fie intartita intr-o certitudine doar... intuita (daca-mi poate fi ingaduita o astfel de exprimare).
Acum, intrand in postul Adormirii Maicii Domnului, am simtit mai mult ca de obicei o atractie catre Sf munte Athos si dupa mai multe si binecuvantate rasplatiri, am descoperit si acest reportaj care cuprinde cam tot ce-i poate fi omului de mare folos pe cararea mantuirii.
Stiu, niciodata nu avem timp indeajuns, mereu gasim scuze sa fugim sau sa amanam pentru "mai tarziu" ceea ce ne foloseste, si mereu acest "mai tarziu" se dovedeste a fi de fapt... "niciodata"!!!
Indraznesc sa va spun ca, asa cum va faceti timp sa priviti la tv la lucruri absolut inutile sau ma rau... nocive, faceti va rog un efort de vointa si vizionati INTEGRAL aceste invataturi venite din Gradina Maicii Domnului. Nu aveti ce pierde, dar aveti sansa sa va adaugati o caramida la temelia mantuirii!
Domne-ajuta si iertati-mi, va rog, indrazneala!
Vizinare placuta si cu folos: https://www.youtube.com/watch?v=kVoCAauxHfo

Slavă Domnului că mai sunt asemenea părinţi!

Iată o gândire curăţită, liberă: "toate lucrurile să le folosim spre bine şi atunci putem aduce Raiul pe pământ. Să nu ne mai fie frică de nimic. Liberi în Dumnezeu. Cel care are libertatea în Dumnezeu nu-l mai îngrădeşte nimic." ... " Bucuraţi-vă de tot ce-i în jur, da frumos".

Tot din Grădina Maicii Domnului: https://www.youtube.com/watch?v=TFA-PI4zols