1 Martie - 8 Martie

[anna21]

În prealabil postat de Dumitru73

Daca o sa gandim asa, nu o sa mai serbam nici zilele de nastere, nici revelionul.

Tu ai pretentia ca un copil de scoala generala sa-ti faca felicitari si sa-ti aduca flori in fiecare zi?
Sau dupa tine acest gen de sarbatori ar trebui uitate?

Iubirea pe care o pretind copilului este una: sa asculte de parinti.
Cand va creste.. iubirea se va manifesta prin ascultarea de Hristos.
Sa iubesti pe cineva inseamna sa-ti doresti sa ajunga in rai.
Asta este felul in care i-am explicat copilului iubirea. Nu m-am priceput mai bine.

Da, cred ca astfel de sarbatori NU-si au locul in calendarul unui crestin. Mi se pare ca diminueaza importanta si semnificatia adevaratelor sarbatori (la modul subiectiv, desigur)...
(eu nu-mi sarbatoresc ziua de nastere si nici revelionul. Si am urmatoarea regula cu sotul meu: daca simte nevoia sa-mi daruiasca un cadou de ziua mea de nastere.. poate sa o faca oricand in timpul anului :))

[ory]

În prealabil postat de anna21

Iubirea pe care o pretind copilului este una: sa asculte de parinti.
Cand va creste.. iubirea se va manifesta prin ascultarea de Hristos.
Sa iubesti pe cineva inseamna sa-ti doresti sa ajunga in rai.
Asta este felul in care i-am explicat copilului iubirea. Nu m-am priceput mai bine.

Da, cred ca astfel de sarbatori NU-si au locul in calendarul unui crestin. Mi se pare ca diminueaza importanta si semnificatia adevaratelor sarbatori (la modul subiectiv, desigur)...
(eu nu-mi sarbatoresc ziua de nastere si nici revelionul. Si am urmatoarea regula cu sotul meu: daca simte nevoia sa-mi daruiasca un cadou de ziua mea de nastere.. poate sa o faca oricand in timpul anului :))

Wow ! Ce gandire ? ! Esti sigura ca asta vrei si esti sigura ca asta-ti este de folos ?
S-ar putea ca atunci cand vei dori sa primesti , totusi, un cadou in cinstea zilei de nastere, sa fie prea tarziu si sa realizezi ca dorinta partenerului de-a darui si de-a conferi sens unei zile deosebite sa se indrepte spre o alta persoana care stie sa aprecieze.
Cred ca te-ai cam bagat cu capul inainte prin aceasta tendinta de-a privi credinta departajat de atatea lucruri inofensive, pana la urma, care ne infrumuseteaza viata, asa cum o face o mancarica buna, un vin bun, o invitatie de oameni buni la care nu renuntam...Cred ca exageram si gresim daca credem ca astfel indepartand manifestarile sociale in semn de bucurie, L-am apucat pe Dumnezeu de un picior .
Nu, nicidecum !
Prima data credinta, mai ales credinta cea persistenta si constienta, adica de calitate, vine din interior, din constiinta faptului ca sentimentele noastre trebuie sa fie mai curate, mai sincere , apoi sa incercam sa ne ostenim cumva ridicandu-ne din lene si nepasare, si ajutand pe cei din jur cum putem, chiar si atunci cand nu putem si nu am dori acest lucru. Sa ne rugam in intimitatea noastra, dar fara sa lezam sau sa ignoram necesitatea celui de langa noi si protectia fata de acestia. Sa-l determinam pe cel de langa noi sa urmeze calea cea buna, dar nu impunandu-i si razvratindu-ne, ci cu rabdare si cu exemplul de sine demn de luat in consideratie.
Sa ajungi sa contesti o manifestare sociala nevinovata pe considerente religioase, trebuie sa ajungi la un anumit grad de credinciosie care sa depaseasca cu mult un statut social si familial normal , deci sa fii altfel din multe puncte de vedere, iar aceasta presupune mult sacrificiu si multa munca si daruire, nu topaind sporadec la cele care ni se par noua mai convenabil de combatut.
Nu stiu cum se pocaiesc unii, dar multi se avanta in infranari inutile, ignorand adevaratele valori spirituale cu adevarat vrednice de luat in consideratie si, destul de greu de infaptuit.
Oricum, esti mamica, deci esti o femeie si o sotie deosebita...ai grija de feminitatea ta fiindca nu spune nicaieri ca trebuie sa ti-o conteste credinta.

[anna21]

În prealabil postat de ory

Wow ! Ce gandire ? ! S-ar putea ca atunci cand vei dori sa primesti , totusi, un cadou in cinstea zilei de nastere, sa fie prea tarziu si sa realizezi ca dorinta partenerului de-a darui si de-a conferi sens unei zile deosebite sa se indrepte spre o alta persoana care stie sa aprecieze.
Cred ca te-ai cam bagat cu capul inainte prin aceasta tendinta de-a privi credinta departajat de atatea lucruri inofenzive, pana la urma, care ne infrumuseteaza viata, asa cum o face o mancarica buna, un vin bun, o invitatie de oameni buni...Cred ca exageram si gresim daca credem ca astfel indepartand manifestarile sociale in semn de bucurie, L-am apucat pe Dumnezeu de un picior .
Nu, nicidecum !
Prima data credinta, mai ales credinta cea persistenta si constienta, adica de calitate, vine din interior, din constiinta faptului ca sentimentele noastre trebuie sa fie mai curate, mai sincere , apoi sa incercam sa ne ostenim cumva ridicandu-ne din lene si nepasare, si ajutand pe cei din jur cum putem, chiar si atunci cand nu putem si nu am dori acest lucru. Sa ne rugam in intimitatea noastra, dar fara sa lezam sau sa ignoram necesitatea celui de langa noi si protectia fata de acestia. Sa-l determinam pe cel de langa noi sa urmeze calea cea buna, dar nu impunandu-i si razvratindu-ne, ci cu rabdare si cu exemplul de sine demn de luat in consideratie.
Sa ajungi sa contesti o manifestare sociala nevinovata pe considerente religioase, trebuie sa ajungi la un anumit grad de credinciosie care sa depaseasca cu mult un statut social si familial normal , deci sa fii altfel din multe puncte de vedere, iar aceasta presupune mult sacrificiu si multa munca si daruire, nu topaind sporadec la cele care ni se par noua mai convenabil de combatut.
Nu stiu cum se pocaiesc unii, dar multi se avanta in infranari inutile, ignorand adevaratele valori spirituale cu adevarat vrednice de luat in consideratie si, destul de greu de infaptuit.
Oricum, esti mamica, deci esti o femeie si o sotie deosebita...ai grija de feminitatea ta fiindca nu spune nicaieri ca trebuie sa ti-o conteste credinta.

tu crezi ca-i dau in cap sotului cand imi face cadou?
Pur si simplu nu ma intereseaza sa sarbatoresc ziua mea de nastere.. fara scuze religioase sau de alt fel. Mi se pare un lucru artificial.
Daca vrem sa iesim cu prietenii o putem face oricand.
Si nu inteleg partea cu feminitatea.. la ce te referi?
Merg la fitness.. este bine? Sunt feminina si am muschi sa mut si mobila la nevoie.. offff.

(voi asta credeti? ca zic sotului: un crestin nu primeste cadouri si nu are sarbatori? )

[ory]

Stii, cred ca unii se trezesc dimineata si-si spun ; " asa, ce pot face eu astazi pentru Dumnezeu ? ...sa nu-l mai urasc pe vecinul ?! Nuuuu, este prea greu de indeplinit fiindca nu-i suport mutra, asa ca mai bine hai sa ma agat de bietul 8 martie si considerand in mintea mea care baiguie pe carari desavarsite, ca este o zi nefolositoare, tocmai fiindca nu mi-a comandat biserica sa o tin, deci ma agat de bietul 8 martie si-i injosesc sensul si-l spurc astfel incat sa pice a credinta si, gata, mi-am indeplinit voia divina pe ziua de astazi. Ce satisfacator !...ce usurat ma simt, si crestin pe deasupra ! "
Mda, foarte convenabil, nici nu este nevoie de prea multa infranare pentru o astfel de nevointa, ci doar de o ideea ce poate fi la indemana si impacata totodata cu stimulentul credinciosiei pe care vreau sa-l incerc de ceva vreme, astfel impac si capra si varza...si sufletul si mintea care se tot agita a nu stiu ce.
Deci, nu ma refer aici la tine Anna, desi cam legat de credinta intelesesem initial ca exprimi atitudinea ta fata de 8 martie si alte zile de sarbatoare sociala...asa ai dat tu de inteles.

[anna21]

În prealabil postat de ory

Stii, cred ca unii se trezesc dimineata si-si spun ; " asa, ce pot face eu astazi pentru Dumnezeu ? ...sa nu-l mai urasc pe vecinul ?! Nuuuu, este prea greu de indeplinit fiindca nu-i suport mutra, asa ca mai bine hai sa ma agat de bietul 8 martie si considerand in mintea mea care baiguie pe carari desavarsite, ca este o zi nefolositoare, tocmai fiindca nu mi-a comandat biserica sa o tin, deci ma agat de bietul 8 martie si-i injosesc sensul si-l spurc astfel incat sa pice a credinta si, gata, mi-am indeplinit voia divina pe ziua de astazi. Ce satisfacator !...ce usurat ma simt, si crestin pe deasupra ! "
Mda, foarte convenabil, nici nu este nevoie de prea multa infranare pentru o astfel de nevointa, ci doar de o ideea ce poate fi la indemana si impacata totodata cu stimulentul credinciosiei pe care vreau sa-l incerc de ceva vreme, astfel impac si capra si varza...si sufletul si mintea care se tot agita a nu stiu ce.
Deci, nu ma refer aici la tine Anna, desi cam legat de credinta intelesesem initial ca exprimi atitudinea ta fata de 8 martie si alte zile de sarbatoare sociala...asa ai dat tu de inteles.

Pai eu credeam ca m-am exprimat destul de clar. Si am dat exemplu din viata personala ca sa nu se creada ca una zic si alta fac... dar nu pentru ca vreau eu sa ajung centrul discutiei.
Si ziua mea la fel.. este untr-un post mare.. cum sa dau petrecere? este total aiurea.
Dar in nici un caz nu ma apuc sa spun prietenilor ca sunt motive religioase.. ca este de fapt un motiv personal, daca vrei: postul nu se pupa cu mancarea, bautura, muzica si discutiile sterile (ups!)

(Acum te rog sa observi ca am vorbit impotriva 1 si 8 martie doar ca veni vorba.. Fiecare sarbatoreste ce i se pare important, desigur)

[maria32]

Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exalta, altarul sfinteste.
Barbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primeste lumina, inima primeste iubire. Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.
Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul.
Barbatul este capabil de eroism, femeia – de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.
Barbatul are suprematia, femeia are intuitia.
Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea.
Barbatul este un geniu, femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.
Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femei este indreptata catre virtutea desavarsita.
Gloria face totul maret, virtutea face totul divin.
Barbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti.
Barbatul gandeste, femeia intuieste.
A gandi inseamna a avea creier superior.
A intui, simtind inseamna a avea in frunte o aureola.
Barbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza.
Barbatul este un vultur care zboara, femeia – o privighetoare ce canta.
A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.
Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.
Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe cerul.

În prealabil postat de anna21

tu crezi ca-i dau in cap sotului cand imi face cadou?
Pur si simplu nu ma intereseaza sa sarbatoresc ziua mea de nastere.. fara scuze religioase sau de alt fel. Mi se pare un lucru artificial.
Daca vrem sa iesim cu prietenii o putem face oricand.
Si nu inteleg partea cu feminitatea.. la ce te referi?
Merg la fitness.. este bine? Sunt feminina si am muschi sa mut si mobila la nevoie.. offff.

(voi asta credeti? ca zic sotului: un crestin nu primeste cadouri si nu are sarbatori? )

Există un mod creştinesc de a-ţi sărbători ziua de naştere!
Dacă e post îl aspreşti puţin,te spovedeşti şi te împărtăşeşti,citeşti rugăciunea pentru ziua de naştere dar te bucurii şi de cadourile şi florile soţului,a mamei,a copilului şi chiar ale prietenilor căci dragostea este uneori mai mare decât însăşi credinţa.
Şi mai ales aduci mulţumire lui Dumnezeu pentru că te-a mai lăsat un an pe această lume să faci ceva folositor pentru sufletul tău.
Nu te supăra Ana dar mi se pare că eşti un pic cam aspră cu tine.
Un preot cu dreaptă chibzuinţă mi-a spus acum câţiva ani să mă bucur de toate câte le-a dat Dumnezeu nouă muritorilor dar, să duc o viaţă decentă,fără prea multe excese nici măcar duhovniceşti căci sunt dăunătoare şi mie şi celor de lângă mine.

[anna21]

(nu este despre 1, 8 martie.. ci despre sarbatori. Nu am vrut sa deschid alt thread)

Un articol care mi-a placut, sper sa fie de folos:
… şi un altul se va scula după ei; el se va deosebi de cei dinaintea lui şi va doborî la pământ trei regi. Şi va grăi cuvinte de defăimare împotriva Celui Preaînalt şi va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt, şi îşi va pune în gând să schimbe sărbătorile şi legea, şi ei vor fi daţi în mâna lui o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme (Daniel 7, 24-25)

Umanismul nu a fost niciodata ce se pretinde: o ideologie seculara lipsita de ceea ce, dispretuitor, arata cu degetul indeosebi la crestinism: obscurantism, misticism, ritualism, feudalism. Nu, cu totul dimpotriva, umanismul (de la Iluminism pana la cel actual, european, progresist, ecologist etc.) este profund irational, “dogmatic” in acceptiunile sale pe care le “vinde” drept certitudini (in ciuda chiar a dovezilor stiintifice) uzurpand, practic, locul credintei. Umanismul este ideologia care, pe planul gandirii, a facut ceea ce au facut iluministii franc-masoni pe planul politic: au scuturat jugul Bisericii si al stapanirii binecuvantate de Dumnezeu si au instaurat jugul lor cel josnic.
Pe planul gandirii, umanismul a detronat credinta, aspiratia dreapta catre absolut a omului, exiland-o in relativitate, si au pretins pentru ideologia lor statutul de adevar absolut.
Drept exemplificare, regimul revolutionar francez care a decapitat regalitatea la propriu, in varianta sa cea mai radicala in care programul iluministilor si-a aratat adevarata fata, anume TEROAREA, a inlocuit calendarul obisnuit tinut de Franta cu unul total nou, in care lunile erau re-denumite. Schimbarile nu s-au oprit aici… Au fost instituite inclusiv sarbatori, ritualuri ale noii lumi revolutionare care le inlocuiau pe cele catolice, centrul acestor sarbatori fiind La Fete de La Raison (Sarbatoarea Ratiunii).
Aceasta a fost inlocuita ulterior de un Cult al Fiintei Supreme, la initiativa deistului Robespierre, care proclama existenta unei “religii naturale” ce implica recunoasterea unei entitati “supreme” si a imortalitatii sufletului. Cultul acestei religii naturale se manifesta prin organizarea unei serii de sarbatori “civice”, menite promovarii “valorilor” Secolului Luminilor, cum ar fi “Prietenia”, “Fraternitatea”, “Genul Uman”, “Copilaria”, “Tineretea” si “Fericirea”. Robespierre chiar era convins ca e nevoie de realizarea unei astfel de unitati mistice in jurul Cultului sau pentru ca “pacea si fericirea” sa fie instaurate. (Sa fie oare vorba de un cult masonic?). Semnificativa idolatrizare si ritualizare a Ratiunii si a “valorilor luminilor”!

...................

Aceeasi pornire antihristica de a inlocui praznuirile dumnezeiesti cu cele ale noii religii sta si in spatele instaurarii noilor ore, zile, momente care acum sunt dedicate altor “valori ale luminilor” masonice, sunt dedicate pamantului, aerului, femeii, s.a.m.d. care acum, in lumea globalizata, sunt “sarbatorite” pe tot globul, in acelasi timp, de toata lumea. Ele, pe langa scopul mai larg al exersarii umanitatii in ritualurile Noii Ere, au si rolul mai specific de a sluji ideologiilor umaniste, fiecare dupa felul sau. Daca 8 martie slujeste feminismului si egalitarismului de inspiratie comunista, “ora pamantului” slujeste ideologiei incalzirii globale mult mai eficient decat o pot face mii de “studii”, vadite si acelea drept falsuri grosolane, realizate de institutele create special cu scopul de a propaga minciuna incalzirii climei. Pentru ca, intr-adevar, perpetuatorii Noii Ere stiu foarte bine forta penetranta a ritualurilor care angajeaza mase de oameni, lumea intreaga, daca se poate. Este o performanta sa determini oamenii, de bunavoie, sa isi stinga luminile, fie ele electrice sau ale Duhului.

Astazi a fost aleasa o asemenea zi, anume “ora pamantului“


Sursa si articolul intreg:
http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...rile-noii-ere/

[deja-vu]

Cu ceva timp in urma a aparut in revista "Lumea credintei" un articol al lui Razvan Codrescu, in care se explicau motivele pentru care a fost introdusa de catre Internationala comunista celebra sarbatoare a femeii, 8 martie. Intrucat comunismul este "prin excelenta" ideologia genocidului (pe care l-a si realizat oriunde a ajuns la putere), o asemenea sarbatoare ar trebui sa fie tot atat de odioasa ca si Ziua femeii naziste (nu stiu exact pe ce data o sarbatoreau respectivii) si in orice caz, nu isi are locul in viata ortodocsilor (macar din respect pt. milioanele de femei torturate si macelarite de comunisti). Mai mult decat atat, e o lipsa de buna-cuviinta si o incalcare a randuielilor Bisericii - care interzice nuntile, petrecerile si sarbatorile pe toata durata Postului Mare (cu atat mai mult consumul de alcool, muzica galagioasa si mesele festive). Exista cel putin trei sarbatori crestine ale femeilor mult mai potrivite randuielilor canonice (sau care nu se suprapun peste perioada Postului) si avand in plus o semnificatie profunda, ortodoxa:

- ziua de 1 martie, a venirii primaverii, a vietii si renasterii (sangele si apa care au iesit din inima Mantuitorului pe cruce sunt reprezentate de firele albe si rosii ale martisorului pe care-l oferim femeilor). Aceasta cade imediat inaintea Postului Mare dar nu neaparat in zi de duminica, asadar se poate intampla sa pice miercuri sau vineri, adica in zile de post.

- ziua de 25 martie, adica Bunavestire (atunci cand Maica Domnului a primit cu mare bucurie, smerenie si curaj vestea ca a fost aleasa de Domnul pentru a-L intrupa pe Hristos, Mantuitorul lumii). Aceasta sarbatoare cade in Post, dar fiind zi de duminica exista posibilitatea unor dezlegari la peste si untdelemn.

- in fine, Duminica mironositelor (a treia incepand de la Inviere), sarbatoarea femeilor care au avut curajul sa stea langa cruce atunci cand Mantuitorul a fost rastignit, apoi (impreuna cu dreptii Iosif si Nicodim) L-au ingropat, iar a treia zi L-au vazut inviat din morti. Aceasta sarbatoare e cu atat mai semnificativa cu cat cinsteste nu o singura femeie, ci intreg Soborul Maicii Domnului! In plus, cazand intr-o zi de duminica si dupa Post, permite celebrarea deplina si fara restrictii canonice a virtutilor femeii crestine: smerenia, curatia trupeasca si sufleteasca si dragostea. Mie personal, din motivele pe care le-am aratat mai sus, aceasta mi se pare ziua ideala pentru sarbatorirea femeilor.

Deci anul acesta Biserica celebreaza femeile crestine in data de 8 mai, nu pe 8 martie!

Pentru mai multe lamuriri, recomand articolul Parintelui Teofil Anastasoaie:
www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/ziua-femeii-ziua-mamei-99221.html

Iata si articolul din "Lumea credintei" la care m-am referit (www.rostonline.org/blog/razvan/2008/02/n-loc-de-8-martie.html):

SPUNE-MI CE SĂRBĂTOREŞTI, CA SĂ-ŢI SPUN CINE EŞTI !

"De ce oare, la 15 ani de la prabusirea comunismului, noi ne incapatanam parca sa-i perpetuam sarbatorile straine si mincinoase? Ne prefacem ca 8 Martie sau 1 Mai ar fi niste sarbatori nevinovate si vechi de cand lumea, bucurandu-ne cu naivitate de cate-o "zi libera" sau de cate un cadru festiv artificial, fara sa ne mai sinchisim de originile si intelesurile acestor "sarbatori" mostenite din recuzita propagandistica a celui mai criminal si mai anti-crestin regim din istorie! O facem din inertie ("Asa am apucat!") si din dorinta impura de a inmulti cu orice pret prilejurile de chef lumesc si de "chiul" ingaduit. Dar multi o fac poate si din totala ignorare a substratului acestor false sarbatori... (R. C.)

Intre Martisor si 8 Martie
Traditia romaneasca ofera, in prag de primavara, un bun prilej de sarbatorire a "sexului frumos": 1 Martie, Ziua Martisorului. Nici aceasta nu-i o sarbatoare bisericeasca, dar nici n-are in ea nimic tendentios sau pervers. Mamele, logodnicele, sotiile, fiicele sau colegele noastre au si acest prilej in plus de a ne simti dragostea si pretuirea (care altminteri, fie vorba intre noi, s-ar cuveni sa fie mai putin "ocazionale"). Piepturile inflorite de martisoare aduc aminte, simbolic, de frumusetea si regenerarea lumii lui Dumnezeu, de armonia care se cade sa existe in(tre) toate cele ale Firii, de la ghiocelul plapand si pana la inima omului. Ne bucuram de alteritatea ce ne-a fost data dintru inceput ("Nu e bine sa fie omul singur") si de minunea perpetua a vietii (caci Eva e "mama tuturor celor vii"). De ce mai e nevoie sa supralicitam, o saptamana mai tarziu, printr-o "sarbatoare" ideologica a femeii (vazute ca instrument al "luptei de clasa")?!

Pe urmele tovarasei Clara Zetkin...
Am mai spus si altadata povestea instituirii zilei de 8 martie (demagogic numita "internationala", caci n-au sarbatorit-o oficial decat anumite cercuri conspirationiste si tarile din fostul "lagar socialist"). Propunerea a fost facuta si aprobata in 1910, la asa-numita Conferinta a Femeilor Socialiste de la Copenhaga, prima ei sarbatorire in mediile respective avand loc in anul urmator. Autoarea propunerii a fost militanta revolutionara Clara Zetkin (1857-1933), o intelectuala evreica nascuta la Wiederau (Saxonia) si moarta la Arhanghelskoie, in fosta U.R.S.S. (unde a propasit pe linia partidului). De ce tocmai ziua de 8 martie? Unul dintre motive (si cel mai invocat) este ca in aceasta zi avusesera loc mai multe demonstratii revendicative ale "femeilor muncitoare", incepand cu o greva a tesatoarelor new-yorkeze din 1857.

... si in umbra sangeroasei Estera
Ar mai fi insa un motiv important, asupra caruia atrage atentia, de pilda, diac. prof. dr. Andrei Kuraev (...): pornind de la originea etnica a Clarei Zetkin, autorul e de parere ca ea n-a putut sa nu se gandeasca la sarbatoarea de Purim (foarte apropiata calendaristic de data de 8 martie), care rememoreaza anual un cumplit masacru (dupa traditie, 75.000 de morti - barbati, femei si copii) intreprins asupra poporului persan de iudeii aflati in exil. Personajul-cheie al evenimentului este tocmai o femeie, vicleana si sangeroasa Estera, devenita intruchipare biblica a "eroismului" feminin evreiesc. Daca e asa sau nu, cert ramane ca, prin realele sau doar posibilele ei origini mentale, ziua de 8 Martie reprezinta o conventie festiva cu totul straina de spiritul crestinismului, pe care o constiinta ortodoxa nu si-o poate asuma fara se trada pe sine insasi."

Razvan CODRESCU - Lumea credintei, anul III, nr.3(20)

P.S. In legatura cu aceeasi tema, Claudiu Tarziu a postat si el un articol (http://c-tarziu.blogspot.com/2010/03...tori-pe-8.html) Citez de acolo, din comentariul lui Razvan Codrescu: "Draga Claudiu, abia întors de la înmormîntarea d-lui Constantinescu, dau de toată tărăşenia asta, pe care nu ştiu dacă ţi-ai făcut un bine declanşînd-o... Trebuia să mă laşi numai pe mine să primesc înjurăturile mai departe, pe blogul meu mai puţin accesat. Cred că e vremea să tragi singura concluzie care se impune: că ce a făcut comunismul e greu de desfăcut (...) Tradiţiile se sacrifică cu uşurinţă, "apucăturile" nu; tradiţiile-s de două mii de ani, sîntem distanţi faţă de ele, le percepem ca pe o afacere de demult; "apucăturile", în schimb, sînt recente, sînt ale noastre, sîntem gata, pentru ele, să punem în paranteză şi ce avem mai sfînt!"

Cat despre Purim, este o sarbatoare a iudaismului - razbunarea evreilor in acel moment istoric (cand persii pregateau masacrarea poporului israelit) o consider justificata in contextul Torei ("ochi pt.ochi, dinte pt. dinte"). Metoda folosita de Estera n-a fost kosher, nici nu ar trebui extrapolata sau folosita de crestini (ceva asemanator au facut, desi la scara mult mai mica si fara a apela la "farmecele" Esterei, unii nationalisti romani)

In concluzie, invit persoanele cuprinse de "o sfanta indignare" sau care au intrebari, sa le exprime pe siturile domnilor Claudiu si Razvan, astfel va creste si traficul respectivelor bloguri iar in final toata lumea va avea de castigat :)

Iertati-ma, Doamne ajuta-ne!

Dragii mei,
pentru mine orice sarbatoare e un prilej de a darui. Nu stiu de altul.. stiu doar de mine ca, snurul acela alb si rosu pe care mi-l pun de ani de zile copii mei in piept imi aduce lacrimi in ochi.

Aceasta bucurie v-o daruiesc si voua. Acest sentiment minunat care imi inunda fiinta in fiecare an de 1 si 8 martie. Nu cadoul, nu petrecerea, nu dorinta de a-mi petrece timpul ca o "femeie moderna" ma sensibilizeaza ci lumina din ochii copiilor mei cand imi daruiesc ceva cat de mic. O felicitare facuta cu mana lor, o floare, sau doar o imbratisare si un "mami de iubesc".

Acestea toate eu le pastrez cu sfintienie in inima mea. Le pastrez, pentru ca ele dezvolta copiilor sentinemtul de a darui. Le pastrez , pentru ca este un nou prilej oferit sotilor sa ne ofere dragostea si respectul lor. Le pastrez, pentru ca ele fac parte din viata mea si-mi aduc mereu lumina in ochi si zambet pe buze.

Acestea toate ma indeamna sa va urez ( cun intraziere drept pentru care va rog sa ma iertati) si voua dragele mele colege, prietene si de ce nu dragi colegi si prieteni de forum o imbratisare sincera din din inima. Fie ea si virtuala.

Iar postul ce vine sa va aduca Bucurie si Spor duhovnicesc!
Iertati-ma si Domnul sa va ierte pe toti!