Citat:
În prealabil postat de windorin
Ia seama si cerceteaza cu in amanunt daca inima ta e curata de orice miscare lipsita de dragoste si de orice gand strain !
Sunt foarte rare acele persoane a caror inima este deplin curatita de patimi.
Mai toti dintre noi avem salajluite in inima tot soiul de patimi, mandrii si neputinte.
Dar, fie ca tu sa fii printre cei cu inima curate, desi... la cum te increzi in curatia inimii... nu stiu ce sa zic.
Ia seama ca, dintr'o ravna buna si puternica,
sa nu cazi din calea cea stramta si duhovniceasca intr'o incredere prea mare in sine si in mandrie !
|
Da, asa e, mandria... Nu pot sa spun ca n-am incredere in mine si recunosc, intr-adevar, uneori devin mandru. Insa nu ma afecteaza asta. Ce ma afecteaza este ca nu am curajul sa fac ce imi spune inima sa fac. Iar acest lucru nu are absolut nicio legatura cu mandria, sau increderea in sine, sau curatia sau orice altceva. Eu nu te inteleg cum poti sa asociezi sentimentele ce vin din inima cu mandria si toate ipocriziile astea de gen invidie si lauda si preacurvie si altele. Tu confunzi inima cu mintea. Mintea e rationala, poate sa judece, poate sa gandeasca, inima nu e rationala. Tocmai asta e tot farmecul.
P.S.: in mandria mea am simtit sarcasticul din tine in ceea ce ai scris. Aparentele inseala.