TRIODUL - Perioada pocaintei!

[georgeval]

„Că de veţi ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşalele voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală. Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.“
Adam a pierdut raiul datorita neinfranarii. Postul ca forma de jertfa ne va ajuta sa calatorim spre Inviere spre redobandirea raiului.
Tot astazi la slujba Vecerniei se obisnuieste a se cere iertare de la fratii cei prezenti la slujba. Iertarea este dovada renuntarii la pornirile noastre egoiste si recunoasterea valorii persoanei fata de carea am gresit.

[cristiboss56]

În prealabil postat de georgeval

„Că de veţi ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşalele voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală. Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.“
Adam a pierdut raiul datorita neinfranarii. Postul ca forma de jertfa ne va ajuta sa calatorim spre Inviere spre redobandirea raiului.
Tot astazi la slujba Vecerniei se obisnuieste a se cere iertare de la fratii cei prezenti la slujba. Iertarea este dovada renuntarii la pornirile noastre egoiste si recunoasterea valorii persoanei fata de carea am gresit.

Nici gram de smerenie nu vom dobandi fara a reusi sa calcam in picioare Mandria si mai ales de a ne cufunda cu totul in iubire si iertare !

[iustin10]

Nu definitia iertarii e greu de stabilit ,ci practicarea ei.
Cand cineva te raneste,primul impuls e sa il pui la punct.Aici intervine lupta cu sine,pentru a te abtine sa raspunzi la fel. Trebuie sa ierti,sa acoperi,ca si cum nu ai observa, sa'treci peste' .Dar mandria nu te lasa. De aceea iertarea daca nu o practici,e teorie pura.
La fel cum e si cu postul.
Ambele impun o lupta cu tine insuti.Ambele impun lepadarea de sine.Si ambele pleaca din inima.

[Daniel777]

Cuvânt în prima săptămână a Postului Mare

Sf. Ioan Maximovici

Toate slujbele Marelui Post sunt reunite de gândul pregătirii pentru Sfintele Paşti, ca să-L întâmpinăm cu inimă curată pe Hristos cel înviat. De ce ne pregătim astfel? Ce înseamnă Pastele? Pastele înseamnă gustarea bucuriei raiului. În ce constă această bucurie? În a-L vedea pe Dumnezeu şi slava Sa! Biserica iubeşte slava lui Dumnezeu. Când sărbătoreşte Biruinţa Ortodoxiei, Biserica săvârşeşte această prăznuire în ziua repunerii în drepturi a cinstirii icoanelor.

Icoana ne aminteşte de Hristos-Dumnezeul-Om pe pământ. Icoanele sfinţilor ne amintesc de toţi cei care L-au urmat pe Hristos, care i-au fost credincioşi şi devotaţi, care au ars de iubire pentru El. Cinstirea sfintelor icoane este cinstirea slavei lui Dumnezeu: cine se bucură de slava lui Dumnezeu şi de tot ce aminteşte de ea în viaţa aceasta, acela se va bucura şi în veacul viitor. Cine în viaţa aceasta a năzuit spre Dumnezeu, acela va alerga cu bucurie la El, când la Judecata de Apoi va auzi cuvântul: „Veniţi la Mine, binecuvântaţilor!”.

Toţi cei ce nu ştiu să se bucure de slava lui Dumnezeu, cei cărora lumea lui Dumnezeu şi legile ei îi nemulţumesc, cei ce iubesc întunericul sau semiîntunericul, cei ce nu iubesc lumina, aceia nu vor veni la chemarea: „Veniţi la Mine, binecuvântaţilor!”. Aceia se vor da la o parte indignaţi, nemulţumiţi, invidioşi şi mânioşi pe cei blânzi şi smeriţi, care vor merge spre lumină, mânioşi pe Dumnezeu însuşi, pe Care îl vor învinui pentru starea în care se află; mânioşi pe ei înşişi, însă fără a voi să-şi recunoască vinovăţia. Această stare este tocmai chinul cel adevărat.

Începutul iadului este aici, pe pământ. De asemeni, şi raiul începe în inima omului, încă din viaţa pământească. Încă de aici ni se întâmplă să ne atingem de cele dumnezeieşti, în ziua Luminoasei învieri şi când ne împărtăşim cu vrednicie. Trebuie să ne pregătim pentru spovedanie.

Trebuie să scoatem afară toată molima, căci de vom lăsa chiar o parte, va începe să facă puroi. Trebuie să ne rugăm pentru pocăinţă şi pentru bucuria curăţirii, pentru ca o rază de lumină să se atingă de sufletul nostru şi el să îndrăgească lumina. Trebuie să ne rugăm ca să-L întâmpinăm cu inimă curată pe Hristos cel înviat, ca să gustăm astfel cât de puţin din bucuria împărăţiei Cereşti.

[cristiboss56]

În prealabil postat de iustin10

Nu definitia iertarii e greu de stabilit ,ci practicarea ei.
Cand cineva te raneste,primul impuls e sa il pui la punct.Aici intervine lupta cu sine,pentru a te abtine sa raspunzi la fel. Trebuie sa ierti,sa acoperi,ca si cum nu ai observa, sa'treci peste' .Dar mandria nu te lasa. De aceea iertarea daca nu o practici,e teorie pura.
La fel cum e si cu postul.
Ambele impun o lupta cu tine insuti.Ambele impun lepadarea de sine.Si ambele pleaca din inima.

Nu stiu daca ai avut ocazia sa intri pe acest forum in urma cu trei ani, si mai bine , sa citesti postarile fratelui si prietenului meu Iosif , dar iti voi aduce cateva farame de gand bun si nu numai . . . Primul pas spre iubirea de Dumnezeu este un act de cunoastere . Nu poti iubi in adevar pe cineva pe care nu-l cunosti . Alminteri repeti o experienta dureroasa a multor persoane care au " iubit " o imagine falsa a unei persoane, gandind ca iubirea nu trebuie sa fie lucida . Faptul ca Dumnezeu doreste mai intai sa fie cunoscut este o dovada de seriozitate . El nu vrea sa ne angajeze intr-o iubire oarba , intr-un joc bazat pe aparente . Iubirea adevarata se naste inlauntul nostru . De aceea tocmai in adancul nostru ne da Dumnezeu intalnire pentru a-l cunoaste . Aici Dumnezeu Se descopera nu ca o forta impersonala , ca o simpla putere supranaturala ci , ca Persoana cu care putem comunica, pe care o putem cunoaste si iubi . Cunoasterea lui Dumnezeu este direct proportional legata de cunoastera de sine . Cu cat il cunoastem mai mul pe Dumnezeu , cu atat ne cunoastem mai bine si pe noi insine . Cunoasterea de sine trebuie sa fie urmata mai apoi de efortul de eliberare de sub stapanirea oricarei patimi, neputinte pentru ca astfel sa putem dobandi libertatea launtrica a inimii care sa-L poata primi curat pe Dumnezeu . Care este imaginea mea in lumina cuvantului lui Dumnezeu ? Ce pot afla eu despre mine din Invataturile Bisericii ? Ce trebuie sa fac ca sa pot ajunge la adevarata valoare pe care Dumnezeu a sadit-o in mine ? Iata cateva intrebari cu care omul porni pe drumul cunoasterii crestine . Pe acest drum rugaciunea si indrumare duhovniceasca sunt conditii esentiale pentru reusita .Reusita : cunoasterea lui Dumnezeu si a sinelui si inceputul celei mai frumoase experiente existentiale . Nu putem vorbi , draga Iustin , nici de IUBIRE si nici de IERTARE , pana cand nu vom reusi sa-L cunoastem cu adevarat pe DUMNEZEU !

[iustin10]

În prealabil postat de cristiboss56

Nu putem vorbi , draga Iustin , nici de IUBIRE si nici de IERTARE , pana cand nu vom reusi sa-L cunoastem cu adevarat pe DUMNEZEU ! [/b]

Nu stiu despre ce iertare vorbesti,dar cand zi de zi ma piseaza nevasta la cap,am 2 variante:sa incerc sa ii arat eu unde greseste si sa avem cearta sau sa IERT.
Daca colegul meu de servici e mai slab si trage tot compartimentul in jos ,am 2 variante:sa il spun sefului si sa fiu dur cu el,sau sa IERT
Cand chelnerul de la restaurant odata imi trage una in cap din gresala,a 2 a oara da geanta sotiei pe jos,am 2 variante: sa ii fac observatie,sau sa IERT
Cand tatal meu nu vrea sa imi imprumute niste bani,desi avea,iar eu pierd astfel o suma mare,pentru ambitia lui,am 2 variante: sa ma port mai rece cu el ,sau sa IERT
Daca pe forum imi face cineva observatie ,ori ii sar si eu la gat,aratandu-i cat de mult se insala,ori IERT
IERTAREA este cumplit de reala.De zece ori pe zi esti nevoit sa ierti pe aproapele.
De ce o faci?Simplu.Pentru ca Dumnezeu a facut-o inaintea ta.

Nu putem vorbi , draga Cristi , de DUMNEZEU , pana cand nu vom reusi sa-L cunoastem in IUBIRE si IERTARE!

[cristiboss56]

Nici nevasta, nici colegul , nici vecinul, nici cel de pe stradă sau de pe forum, sau mai ştiu eu cine, nu ne-ar deranja într un fel sau altul de am fi smeriţi , temători şi realmente iubitori de DUMNEZEU. Înţelegi, Iustine ? Şi astfel lucrurile ar lua altă întorsătură, spre binele nostru , bineânţeles. Nu-L cunoaştem suficient , sau aproape deloc pe DUMNEZEU , sau avem impresia că-L cunoaştem, pentru că altfel n-am mai greşi de zece ori pe zi, inervându-ne şi de iarăşi zece ori pe zi încercăm să reparăm cu multă stângăcie şi lehamite ce am năruit . Înţelegi ?

[iustin10]

Pai si daca altul iti face rau,chiar sfant de ai fi,nu trebuie sa ierti?
Vine cineva si iti da in cap in chilie,nu este aceiasi iertare?Nu trebuie sa iti invingi instinctul de autoconservare,dorinta de viata,ca sa zici 'Iarta-i Doamne caci nu stiu ce fac'.
Si pina sa ajungem la aceea nepatimire,in care sa nu mai fie nevoie de iertare(desi eu cred ca si atunci tot iertare fata de toti simitim), noi,oamenii nu trebuie sa ne iertam unii pe altii?
De ce atatea complicatii,si nu luam lucrurile simplu,asa cum au fost rostite?
Nu ca ar fi simple,caci nu eu am zis sa iertam ci Domnul.Ba chiar a pus iertarea sa catre noi,ca o conditie ca noi intre noi sa ne iertam.
Dar daca noi astia mici nu ne iertam,pentru ca ar fi ceva mult prea abstract si de neatins,cum sa mai ierte cei care nu au nici macar un dram de credinta?

Sa implinim deci porunca lui Hristos,asa cum El ne-a cerut-o