este un pacat sa emigrezi?

[lacrimi]

În prealabil postat de bmadalin

Dar totusi, in cazul de mai jos:
- emigrare pentru a-i fi cuiva si sotiei lui si copiilor lui mai bine din punct de vedere lumesc: mai putin stres, mai interesant serviciul, copii la o scoala mai buna, servicii medicale mai bune, mai civilizat, etc....
- parintii si fratii nu-i poate lua cu el ca doar au si ei viata lor aici, nu poate cara inca 8 oameni dupa el.
- parintii si fratii ar prefera ca el sa rama aici mai aproape desi ei zic: lasa-ne pe noi, fa cum ti-e tie mai bine.
- parintilor si fratilor nu le trebuie nici ajutor prin WUnion, nici blugi si nici ciocolate trimise acasa din cand in cand.

Nu este asta o treaba egoista?
Deoarece cautam la ale noastre, binele nostru in detrimentul celor apropiati (parinti / frati)?
Poate Dumnezeu a avut un plan cu noi aici, d-aia ne-a nascut aici, putea sa ne faca norvegieni de pilda?

Sau sotia, copiii sunt mai aproapele nostru decat parintii si fratii si trebuie sa ne concentram binele in directia asta? Prin sacrificiul parintilor nostri, viitorimea o s-o duca mai bine...

Ce ziceti?

Eu cred ca tu, personal, esti foarte atasat de parintii si fratii tai. Nu stiu daca esti casatorit, dar daca esti, e clar ca atunci cand spui familie, te gandesti strict la parinti si frati. Asta este un pacat!!!!! Asa e de cand e lumea si chiar Sfanta Scriptura ne spune despre asta: omul, dupa ce se casatoreste, isi formeaza propria lui familie si noua lui responsabilitate, formata din sotie si mai apoi din copii. Pentru ca "omul va lasa pe tatal si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor forma amandoi un singur trup": nu asa ne invata Scriptura?... Iar parintii care au pretentia ca fiul lor, dupa ce se casatoreste, sa le ofere aceeasi atentie ca inainte de casatorie, mai exact in exemplul tau doresc sa ramana in tara (pt ei), SAVARSESC EI INSUSI UN PACAT. Egoism? Da, dar din partea lor...

[bmadalin]

În prealabil postat de lacrimi

Eu cred ca tu, personal, esti foarte atasat de parintii si fratii tai. Nu stiu daca esti casatorit, dar daca esti, e clar ca atunci cand spui familie, te gandesti strict la parinti si frati. Asta este un pacat!!!!! Asa e de cand e lumea si chiar Sfanta Scriptura ne spune despre asta: omul, dupa ce se casatoreste, isi formeaza propria lui familie si noua lui responsabilitate, formata din sotie si mai apoi din copii. Pentru ca "omul va lasa pe tatal si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor forma amandoi un singur trup": nu asa ne invata Scriptura?... Iar parintii care au pretentia ca fiul lor, dupa ce se casatoreste, sa le ofere aceeasi atentie ca inainte de casatorie, mai exact in exemplul tau doresc sa ramana in tara (pt ei), SAVARSESC EI INSUSI UN PACAT. Egoism? Da, dar din partea lor...

Nu numai de ai mei. Si nu numai eu. Si eu si sotia de toti.
Imi aduc aminte inainte de a ma insura ca am luat cina cu viitorii mei socri.
A fost acolo si fratele meu. Ma rog, ei stiau ca urmeaza sa ma casatoresc cu fata lor.

Si din vorba in vorba le-a zis fratele meu: ca eu sunt cu un picior deja plecat, Boston scrie pe noi. Nu pot sa uit cum le-a ramas mancarea in gura. Si s-a lasat o pauza grea...
Apoi a trecut timpul, din comoditate am tot amanat... Ei zic toti, faceti cum e mai bine pentru voi... Dar acum de curand am facut o vacanta de aprox 3 sapt plecati. Pai nu suna mama sotiei plangand ca o doare inima ca suntem asa departe? I-am si invatat cu vizite dese. Da' deh...

Si d-aia zic ca e usor asa ca sa fie bine pt noi, sa nu fie rau, dar in spatele nostru ce lasam?
Daca noi am fi parinti? Ei se simt parasiti?

[lacrimi]

În prealabil postat de bmadalin

Nu numai de ai mei. Si nu numai eu. Si eu si sotia de toti.
Imi aduc aminte inainte de a ma insura ca am luat cina cu viitorii mei socri.
A fost acolo si fratele meu. Ma rog, ei stiau ca urmeaza sa ma casatoresc cu fata lor.

Si din vorba in vorba le-a zis fratele meu: ca eu sunt cu un picior deja plecat, Boston scrie pe noi. Nu pot sa uit cum le-a ramas mancarea in gura. Si s-a lasat o pauza grea...
Apoi a trecut timpul, din comoditate am tot amanat... Ei zic toti, faceti cum e mai bine pentru voi... Dar acum de curand am facut o vacanta de aprox 3 sapt plecati. Pai nu suna mama sotiei plangand ca o doare inima ca suntem asa departe? I-am si invatat cu vizite dese. Da' deh...

Si d-aia zic ca e usor asa ca sa fie bine pt noi, sa nu fie rau, dar in spatele nostru ce lasam?
Daca noi am fi parinti? Ei se simt parasiti?

Daca pe mama sotiei tale o doare inima cand sunteti plecati, nu o doare decat din egoism. Iar daca ea, care e mama si ar trebui sa se gandeasca numai la binele fetei, se gandeste mai mult la binele ei, eu cred ca nici nu poate fi numita mama (imi cer scuze, daca jignesc pe cineva). Cred ca atunci cand ai un copil (si mai ales fata) trebuie sa constietizezi din timp ca va veni vremea cand va pleca departe.
Dumnezeu ne da un sot/o sotie, tocmai ca sa nu fim singuri. Copiii ii nastem si-i crestem, dupa ce se casatoresc, istoria o ia de la capat. De ce s-ar simti parasiti?
Chiar ar trebui deschis un topic pe subiectul egoismului

[bmadalin]

În prealabil postat de lacrimi

Daca pe mama sotiei tale o doare inima cand sunteti plecati, nu o doare decat din egoism. Iar daca ea, care e mama si ar trebui sa se gandeasca numai la binele fetei, se gandeste mai mult la binele ei, eu cred ca nici nu poate fi numita mama (imi cer scuze, daca jignesc pe cineva).

Cand iti lipseste prezenta cuiva f. tare e vorba de egoism?
Si atunci dragostea cand e? Cand nu-ti lipseste? Sau cand iti lipseste dar te faci ca nu. Cand iti stergi lacrimile sa nu te vada celalalt.

Am avut niste unchi mai indepartati, si nu e poveste.
Au avut 11 copii + altii nepoti pe care i-au tinut la scoala, ca ei erau instariti, de la oras. Imi placea de ei pt ca desi eu ii cunosc de batrani, erau tot timpul veseli. Era o veselie continua la ei.

Tanti a murit la 80 si ceva de ani. El cred ca avea si mai multi ani. S-au iubit atat de mult incat dupa moartea ei a inebunit de durere. Ajunsese de nu-si mai cunostea nici proprii copii. La mai putin de o luna s-a dus si el dupa ea. Asta e egoism ?

[Golbi_]

În prealabil postat de bmadalin

Tanti a murit la 80 si ceva de ani. El cred ca avea si mai multi ani. S-au iubit atat de mult incat dupa moartea ei a inebunit de durere. Ajunsese de nu-si mai cunostea nici proprii copii. La mai putin de o luna s-a dus si el dupa ea. Asta e egoism ?

Vizavi de egoism... Eu mă întreb uneori acelaşi lucru. Durerea unchiului tău a fost pentru că a rămas singur sau pentru că a murit soţia lui?... Personal cred că moartea soţului/soţiei înseamnă pentru cel rămas în viaţă cam un singur lucru - singurătate. Dispariţia unei persoane pe care o iubeşti şi care te iubeşte, deci un persoană care îţi face bine. Te doare pentru că nu îţi mai e bine... Cel puţin asta e părerea mea în momentul de faţă... Am avut şi eu experienţe în dragoste, deşi nu sunt căsătorit şi pot spune că mă durea lipsa acelei persoane care m-a lăsat.

În fine, cine ştie. Poate e nevoie de o nouă definiţie a egoismului.

[bmadalin]

În prealabil postat de Golbi_

Vizavi de egoism... Eu mă întreb uneori acelaşi lucru. Durerea unchiului tău a fost pentru că a rămas singur sau pentru că a murit soţia lui?... Personal cred că moartea soţului/soţiei înseamnă pentru cel rămas în viaţă cam un singur lucru - singurătate. Dispariţia unei persoane pe care o iubeşti şi care te iubeşte, deci un persoană care îţi face bine. Te doare pentru că nu îţi mai e bine... Cel puţin asta e părerea mea în momentul de faţă... Am avut şi eu experienţe în dragoste, deşi nu sunt căsătorit şi pot spune că mă durea lipsa acelei persoane care m-a lăsat.

În fine, cine ştie. Poate e nevoie de o nouă definiţie a egoismului.

mmm, sa inteleg ca si tu incerci sa explici dragostea prin prisma evolutionismului, ca prietenul ateu de pe threadul alaturat: a facut organismul o fapta buna si a vazut ca a avut castig de pe urma ei, oamenii l-au laudat etc. Apoi a mai facut si altele sa aiba castig si mai mare. Si uite asa a ajuns sa iubeasca. Din egoism, sa se simta el bine....

De fapt si binele are in spate interese ascunse, rele. Apoi mergem mai departe cu inferenta si ajungem ca binele a fost nascut de rau. De fapt nu de rau, de un interes nu prea curat. de ceva mai urat. Frumosul a aparut ca consecinta a uratului.... mmmm, oare?

[lacrimi]

În prealabil postat de bmadalin

Cand iti lipseste prezenta cuiva f. tare e vorba de egoism?
Si atunci dragostea cand e? Cand nu-ti lipseste? Sau cand iti lipseste dar te faci ca nu. Cand iti stergi lacrimile sa nu te vada celalalt.

Am avut niste unchi mai indepartati, si nu e poveste.
Au avut 11 copii + altii nepoti pe care i-au tinut la scoala, ca ei erau instariti, de la oras. Imi placea de ei pt ca desi eu ii cunosc de batrani, erau tot timpul veseli. Era o veselie continua la ei.

Tanti a murit la 80 si ceva de ani. El cred ca avea si mai multi ani. S-au iubit atat de mult incat dupa moartea ei a inebunit de durere. Ajunsese de nu-si mai cunostea nici proprii copii. La mai putin de o luna s-a dus si el dupa ea. Asta e egoism ?

Mai inteles gresit. N-am spus nici o clipa ca a iubi inseamna egoism.
Bunicul meu a murit la 97 de ani, iar bunica nu a rezistat mai mult de 3 saptamani fara el si s-a dus si ea. Asta inseamna dragoste adevarata, sunt foarte de acord. Pentru ca cei doi au fost un trup, iar prin moartea unuia ramane doar jumatate pe pamant... Aici este intr-adevar ceva extraordinar si nimic din caracteristicile egoismului.
Alta insa este problema cu copiii. Eu la asta ma refeream. Nu spun ca trebuie sa-i uiti, sa nu-i vizitezi, sa nu-i ajuti.... Din contra: "cinsteste pe tatal si pe mama ta". Dar si ei trebuie sa inteleaga ca prioritatile tale s-au schimbat, ca asa cum si ei la randul lor au facut, copilul pleaca de langa parinti, pentru a-si forma propria familie, pentru a avea proprii copii. A face altfel sau a avea alte pretentii, eu consider ca inseamna egoism. Este normal sa-ti lipseasca, sa plangi uneori de dorul lor, dar trebuie sa le vezi plecarea de langa tine ca pe ceva firesc...

[bmadalin]

În prealabil postat de lacrimi

Mai inteles gresit. N-am spus nici o clipa ca a iubi inseamna egoism.
Bunicul meu a murit la 97 de ani, iar bunica nu a rezistat mai mult de 3 saptamani fara el si s-a dus si ea. Asta inseamna dragoste adevarata, sunt foarte de acord. Pentru ca cei doi au fost un trup, iar prin moartea unuia ramane doar jumatate pe pamant... Aici este intr-adevar ceva extraordinar si nimic din caracteristicile egoismului.
Alta insa este problema cu copiii. Eu la asta ma refeream. Nu spun ca trebuie sa-i uiti, sa nu-i vizitezi, sa nu-i ajuti.... Din contra: "cinsteste pe tatal si pe mama ta". Dar si ei trebuie sa inteleaga ca prioritatile tale s-au schimbat, ca asa cum si ei la randul lor au facut, copilul pleaca de langa parinti, pentru a-si forma propria familie, pentru a avea proprii copii. A face altfel sau a avea alte pretentii, eu consider ca inseamna egoism. Este normal sa-ti lipseasca, sa plangi uneori de dorul lor, dar trebuie sa le vezi plecarea de langa tine ca pe ceva firesc...

Dar si parintii, de la o varsta in sus 60+, 65+, ce sa urmeze dupa asta? Majoratul?
Sa te astepte cat iti faci tu un rost in alte parti ca poate, poate?
Ei se asteapta la un nepotel, sa iasa cu el in parc, sa se bucure vazand cum creste, sa-i citeasca povesti, sa te streseze pe tine invatandu-l lucruri cu care nu esti de acord...

Si ce le oferi? 0 nepotei sau unul care nici nu vb romana si nici nu-i cunoaste?
Cred ca e tragic si deceptionant pt ei cand vad ca ultimul rost pe care si-l mai construiau in putinul timp ramas se naruie...

[lacrimi]

În prealabil postat de bmadalin

Dar si parintii, de la o varsta in sus 60+, 65+, ce sa urmeze dupa asta? Majoratul?
Sa te astepte cat iti faci tu un rost in alte parti ca poate, poate?
Ei se asteapta la un nepotel, sa iasa cu el in parc, sa se bucure vazand cum creste, sa-i citeasca povesti, sa te streseze pe tine invatandu-l lucruri cu care nu esti de acord...

Si ce le oferi? 0 nepotei sau unul care nici nu vb romana si nici nu-i cunoaste?
Cred ca e tragic si deceptionant pt ei cand vad ca ultimul rost pe care si-l mai construiau in putinul timp ramas se naruie...

Ok. Imi cer scuze.
Daca tu asa vezi situatia, iti doresc multa fericire alaturi de socrii tai: sa vedem cat tine...
Doamne ajuta

[Fani71]

În prealabil postat de bmadalin

Dar si parintii, de la o varsta in sus 60+, 65+, ce sa urmeze dupa asta? Majoratul?
Sa te astepte cat iti faci tu un rost in alte parti ca poate, poate?
Ei se asteapta la un nepotel, sa iasa cu el in parc, sa se bucure vazand cum creste, sa-i citeasca povesti, sa te streseze pe tine invatandu-l lucruri cu care nu esti de acord...

Si ce le oferi? 0 nepotei sau unul care nici nu vb romana si nici nu-i cunoaste?
Cred ca e tragic si deceptionant pt ei cand vad ca ultimul rost pe care si-l mai construiau in putinul timp ramas se naruie...

Bunicii mai pot veni si dupa copii sa stea cateva luni, sa ii ajute, sa ii invete pe nepoti limba romana.. Daca copiii au plecat la mai bine vor avea loc unde sa ii tina. Uneori se si muta la copii la sfarsitul vietii.
Cunosc multe exemple.