este un pacat sa emigrezi?

[anaana71]

iti trebuie curaj sa emigrezi sau o disperare fara margini. (dar daca esti disperat inseamna ca nu mai crezi in Dumnezeu, e doar o parere personala). eu una n-as putea emigra, nu ma pot rupe de parinti, rude, prieteni, de locurile natale. noi chiar daca ne aflam in Europa, suntem un pic "rurali" (mai vorbesti cu vecinul, iti spuni parintii zilnic, mai un gratar, intalniri cu prietenii, suntem mai zgomotosi, mai sentimentali, radem cu gura pana la urechi, etc). Afara nu-i asa, cel putin asa mi s-a parut, pe unde am fost mi-a placut, dar numai ca vizitator.
cred ca cel mai bine pot sa dea o explicatie cei care emigrat sau imigrat.
uitasem esentialul, e pacat daca ii faci pe altii sa sufere pentru ca tu vrei sa traiesti mai bine, sa ai bani mai multi, si daca pleci fara familie (in cazul in care ai)

[bmadalin]

În prealabil postat de anaana71

iti trebuie curaj sa emigrezi sau o disperare fara margini.
.........
uitasem esentialul, e pacat daca ii faci pe altii sa sufere pentru ca tu vrei sa traiesti mai bine, sa ai bani mai multi, si daca pleci fara familie (in cazul in care ai)

Omul emigreaza dintr-o singura cauza: in speranta / certitudinea / scopul de a-i fi mai bine lui. Asta atata timp cat nu vinde totul si se duce in Africa sau alte tari din lumea 3a s-ajute.

Aia cu plecatul el 1 an si sotia ramane acasa si nu-l mai vede, nu tine, e vrajeala. 9 din 10 familii care fac asta conform cu ce stiu eu s-au destramat.
La fel si cu intorsul. Gasesti binele acolo, nu mai vi. Nu-l gasesti, ori vi, ori nu, depinde de mandria fiecaruia.

Acum, cineva poate fi homeless, singur cuc in tara si nimeni nu-i duce lipsa.
Poate avea prieteni carora le e mai mult sau mai putin egal daca pleaca el sau nu.
Poate avea parinti, frati, rude apropiata carora nu le e chiar egal daca pleaca sau nu.
Unii parinti, frati se pot bucura, de pilda daca stau 10 intr-un apartament cu 2 camere si se mananca acolo cu totii (-AndruscaCIM recunosc ca habar n-am daca si de ce se scrie cu 2i, iarta-ma daca gresesc) iar altii nu.

Acum intrebarea era despre emigrarea in conditiile urmatoare, care de altfel este unul din cazurile cele mai frecvente:
- emigrare pentru a-i fi cuiva si sotiei lui si copiilor lui mai bine din punct de vedere lumesc: mai putin stres, mai interesant serviciul, copii la o scoala mai buna, servicii medicale mai bune, mai civilizat, etc....
- parintii si fratii nu-i poate lua cu el ca doar au si ei viata lor aici, nu poate cara inca 8 oameni dupa el.
- parintii si fratii ar prefera ca el sa rama aici mai aproape desi ei zic: lasa-ne pe noi, fa cum ti-e tie mai bine.

Nu este asta o treaba egoista?
Deoarece cautam la ale noastre, binele nostru in detrimentul celor apropiati (parinti / frati)?
Poate Dumnezeu a avut un plan cu noi aici, d-aia ne-a nascut aici, putea sa ne faca norvegieni de pilda?

Sau sotia, copiii sunt mai aproapele nostru decat parintii si fratii si trebuie sa ne concentram binele in directia asta? Prin sacrificiul parintilor nostri, viitorimea o s-o duca mai bine...

Ce ziceti?

[Fani71]

În prealabil postat de bmadalin

Acum intrebarea era despre emigrarea in conditiile urmatoare, care de altfel este unul din cazurile cele mai frecvente:
- emigrare pentru a-i fi cuiva si sotiei lui si copiilor lui mai bine din punct de vedere lumesc: mai putin stres, mai interesant serviciul, copii la o scoala mai buna, servicii medicale mai bune, mai civilizat, etc....
- parintii si fratii nu-i poate lua cu el ca doar au si ei viata lor aici, nu poate cara inca 8 oameni dupa el.
- parintii si fratii ar prefera ca el sa rama aici mai aproape desi ei zic: lasa-ne pe noi, fa cum ti-e tie mai bine.

Nu este asta o treaba egoista?
Deoarece cautam la ale noastre, binele nostru in detrimentul celor apropiati (parinti / frati)?
Poate Dumnezeu a avut un plan cu noi aici, d-aia ne-a nascut aici, putea sa ne faca norvegieni de pilda?

Sau sotia, copiii sunt mai aproapele nostru decat parintii si fratii si trebuie sa ne concentram binele in directia asta? Prin sacrificiul parintilor nostri, viitorimea o s-o duca mai bine...

Ce ziceti?

De ce sa fie pacat sa vrei sa iti mearga mai bine, sa ai serviciu mai bun, mai putin stresant, si sa le mearga mai bine copiilor in viata?

Dumnezeu ne da dar nu ne baga in traista.

Parintii trebuie sa se desparta oricum de copii. Ei pleaca si isi fac cuibul lor. Nu putem sa ne facem viata neaparat langa ei. Sigur, daca au nevoie de ajutor, ne descurcam cumva si ii ajutam si de la distanta sau ii aducem la noi...

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anaana71

iti trebuie curaj sa emigrezi sau o disperare fara margini. (dar daca esti disperat inseamna ca nu mai crezi in Dumnezeu, e doar o parere personala). eu una n-as putea emigra, nu ma pot rupe de parinti, rude, prieteni, de locurile natale. noi chiar daca ne aflam in Europa, suntem un pic "rurali" (mai vorbesti cu vecinul, iti spuni parintii zilnic, mai un gratar, intalniri cu prietenii, suntem mai zgomotosi, mai sentimentali, radem cu gura pana la urechi, etc). Afara nu-i asa, cel putin asa mi s-a parut, pe unde am fost mi-a placut, dar numai ca vizitator.
cred ca cel mai bine pot sa dea o explicatie cei care emigrat sau imigrat.
uitasem esentialul, e pacat daca ii faci pe altii sa sufere pentru ca tu vrei sa traiesti mai bine, sa ai bani mai multi, si daca pleci fara familie (in cazul in care ai)

Pai privesti dintr-un unghi foarte ingust...oamenii pleaca intr-o varietate de contexte, deci cel mai mult depinde unde pleci si cum...de starea ta de spirit.

Poti privi plecarea intr-o tara straina si ca pe un concediu prelungit...si in timpul asta poti realiza mai multe, deci nu e neaparat fuga dupa bani sau alte asemenea.

Daaar, eu chiar nu as judeca asa lucrurile, sunt oameni care nu au ce manca in Romania, dar care asigura o bucata de paine celor de acasa, le schimba viata si atunci cand revin...simt ca au facut ceva cu viata lor, si nu au muncit ca niste robi, tremurand ca nu au cu ce plati intretinerea

A munci nu poate fi pacat, si nu cred ca exista limite...sa te opresti la primul loc de munca, la primul salariu primit...si la bataia de joc a patronului/directorului...practic orice om are libertatea sa munceasca atat cat crede el de cuviinta, si aici nu avem noi ce judeca...sincer!

Sunt oameni care muncesc atat de mult, incat asigura painea atator alti oameni, deci nu mi se pare nici macar normal sa ne imaginam ca toti trebuie sa ne multumim cu un salariu mizer, si sa ne bucuram ca putem cumpara o paine, si gata sa stam linistiti ca facem bine si ne multumim cu ce avem....nu nu nu, lucrurile sunt mult mai complexe decat le putem percepe noi, sau trai!!!

[bmadalin]

Dar totusi, in cazul de mai jos:
- emigrare pentru a-i fi cuiva si sotiei lui si copiilor lui mai bine din punct de vedere lumesc: mai putin stres, mai interesant serviciul, copii la o scoala mai buna, servicii medicale mai bune, mai civilizat, etc....
- parintii si fratii nu-i poate lua cu el ca doar au si ei viata lor aici, nu poate cara inca 8 oameni dupa el.
- parintii si fratii ar prefera ca el sa rama aici mai aproape desi ei zic: lasa-ne pe noi, fa cum ti-e tie mai bine.
- parintilor si fratilor nu le trebuie nici ajutor prin WUnion, nici blugi si nici ciocolate trimise acasa din cand in cand.

Nu este asta o treaba egoista?
Deoarece cautam la ale noastre, binele nostru in detrimentul celor apropiati (parinti / frati)?
Poate Dumnezeu a avut un plan cu noi aici, d-aia ne-a nascut aici, putea sa ne faca norvegieni de pilda?

Sau sotia, copiii sunt mai aproapele nostru decat parintii si fratii si trebuie sa ne concentram binele in directia asta? Prin sacrificiul parintilor nostri, viitorimea o s-o duca mai bine...

Ce ziceti?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de bmadalin

Poate Dumnezeu a avut un plan cu noi aici, d-aia ne-a nascut aici, putea sa ne faca norvegieni de pilda?

Cam asa zicea si Liiceanu, desi el nu e credincios din cate imi dau seama. El a simtit ca menirea lui este sa faca ceva pentru tara asta in care s-a nascut, desi putea s-o stearga afara inca inainte de '89.

[Jane Says]

Eu nu vreau sa plec si sper sa nu fiu nevoita sa o fac, dar nu cred ca e egoism sa pleci, la faza asta iar stam pe margine si judecam aiurea.
Eu vreau sa raman ca sa fiu alaturi de familia mea, sa-si cunoasca viitorii mei kinderi bunicii, am casa aici, de ce as pleca sa o iau de la capat altundeva etc. Si motivele mele de a ramane sunt la fel de egoiste cu ale celor care aleaga sa plece.

Nu cred ca ramane nimeni ca sa faca martiriu pe-aici iar daca-si imagineaza asa ceva, se afla in eroare:)

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Cam asa zicea si Liiceanu, desi el nu e credincios din cate imi dau seama. El a simtit ca menirea lui este sa faca ceva pentru tara asta in care s-a nascut, desi putea s-o stearga afara inca inainte de '89.

Pai fiecare procedeaza cum simte, iar daca pleci sa zicem...10 ani in afara si dupa vii tot cu gandul sa faci ceva in tara ta, e vreo diferenta???

[lacrimi]

În prealabil postat de bmadalin

Dar totusi, in cazul de mai jos:
- emigrare pentru a-i fi cuiva si sotiei lui si copiilor lui mai bine din punct de vedere lumesc: mai putin stres, mai interesant serviciul, copii la o scoala mai buna, servicii medicale mai bune, mai civilizat, etc....
- parintii si fratii nu-i poate lua cu el ca doar au si ei viata lor aici, nu poate cara inca 8 oameni dupa el.
- parintii si fratii ar prefera ca el sa rama aici mai aproape desi ei zic: lasa-ne pe noi, fa cum ti-e tie mai bine.
- parintilor si fratilor nu le trebuie nici ajutor prin WUnion, nici blugi si nici ciocolate trimise acasa din cand in cand.

Nu este asta o treaba egoista?
Deoarece cautam la ale noastre, binele nostru in detrimentul celor apropiati (parinti / frati)?
Poate Dumnezeu a avut un plan cu noi aici, d-aia ne-a nascut aici, putea sa ne faca norvegieni de pilda?

Sau sotia, copiii sunt mai aproapele nostru decat parintii si fratii si trebuie sa ne concentram binele in directia asta? Prin sacrificiul parintilor nostri, viitorimea o s-o duca mai bine...

Ce ziceti?

Eu cred ca tu, personal, esti foarte atasat de parintii si fratii tai. Nu stiu daca esti casatorit, dar daca esti, e clar ca atunci cand spui familie, te gandesti strict la parinti si frati. Asta este un pacat!!!!! Asa e de cand e lumea si chiar Sfanta Scriptura ne spune despre asta: omul, dupa ce se casatoreste, isi formeaza propria lui familie si noua lui responsabilitate, formata din sotie si mai apoi din copii. Pentru ca "omul va lasa pe tatal si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor forma amandoi un singur trup": nu asa ne invata Scriptura?... Iar parintii care au pretentia ca fiul lor, dupa ce se casatoreste, sa le ofere aceeasi atentie ca inainte de casatorie, mai exact in exemplul tau doresc sa ramana in tara (pt ei), SAVARSESC EI INSUSI UN PACAT. Egoism? Da, dar din partea lor...

[bmadalin]

În prealabil postat de lacrimi

Eu cred ca tu, personal, esti foarte atasat de parintii si fratii tai. Nu stiu daca esti casatorit, dar daca esti, e clar ca atunci cand spui familie, te gandesti strict la parinti si frati. Asta este un pacat!!!!! Asa e de cand e lumea si chiar Sfanta Scriptura ne spune despre asta: omul, dupa ce se casatoreste, isi formeaza propria lui familie si noua lui responsabilitate, formata din sotie si mai apoi din copii. Pentru ca "omul va lasa pe tatal si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor forma amandoi un singur trup": nu asa ne invata Scriptura?... Iar parintii care au pretentia ca fiul lor, dupa ce se casatoreste, sa le ofere aceeasi atentie ca inainte de casatorie, mai exact in exemplul tau doresc sa ramana in tara (pt ei), SAVARSESC EI INSUSI UN PACAT. Egoism? Da, dar din partea lor...

Nu numai de ai mei. Si nu numai eu. Si eu si sotia de toti.
Imi aduc aminte inainte de a ma insura ca am luat cina cu viitorii mei socri.
A fost acolo si fratele meu. Ma rog, ei stiau ca urmeaza sa ma casatoresc cu fata lor.

Si din vorba in vorba le-a zis fratele meu: ca eu sunt cu un picior deja plecat, Boston scrie pe noi. Nu pot sa uit cum le-a ramas mancarea in gura. Si s-a lasat o pauza grea...
Apoi a trecut timpul, din comoditate am tot amanat... Ei zic toti, faceti cum e mai bine pentru voi... Dar acum de curand am facut o vacanta de aprox 3 sapt plecati. Pai nu suna mama sotiei plangand ca o doare inima ca suntem asa departe? I-am si invatat cu vizite dese. Da' deh...

Si d-aia zic ca e usor asa ca sa fie bine pt noi, sa nu fie rau, dar in spatele nostru ce lasam?
Daca noi am fi parinti? Ei se simt parasiti?