Parerea mea...

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Foarte bine ca il inveti aceste lucruri (daca imi pot permite sa o spun, vorba ta, ma simt destul de baba ca sa dau sfaturi) insa nu cred ca e bine, daca poti sa asculti acest sfat de la o 'hoasca batrana', sa nu ii povestesti povestirile biblice, mai ales Evangheliile. Ele NU sunt povestiri cu continut moralizator, contin chiar Viata. Bineinteles, depinde cum le citim, exista si un mod oralizator de a le vedea. Ele sunt baza si pentru Sf Treime (care isi are baza in Scripura!), si pt Taine si pentru Biserica si pentru tot restul. Daca citesti sf Parinti, scrierile lor sunt un comentariu continuu al Scripturii.

Ma bazez pe experienta mea.. eu am citit Biblia povestita copiilor in scoala generala. Apoi am pus mana pe Biblie si am citit-o cap-coada (eram la bunici si nu aveam altceva mai bun de facut). Mi-a placut, dar tot m-am declarat atee :). Apoi am facut cursuri biblice la.. nu-mi aduc aminte exact ce secta era.. asta pt. "cultura mea generala". Cand am ajuns la liceu eram deja atee si aveam si "argumente" la mana :)).

Nu, cu fiii mei nu voi face asa.
Vreau sa considere ortodoxia ca felul firesc de a trai. Intelegerea va veni mai tarziu. (Din pacate eu cu sotul nu suntem chiar modele de vietuire crestina . A devenit f clar ca daca fiul meu nu va deveni un bun crestin, este mai ales din cauza putinei mele credinte.)
Le-am cumparat carti cu povestiri biblice, dar sunt f dezamagita de felul in care sunt povestite. Sunt pline de inexactitati (de ex. sa fie lumina si a creat.. soarele!?). Parca ar fi spuse in bataie de joc.
Si lipseste complet "substratul". Citesc despre Adam si Eva.. intelege copilul exact de ce au fost alungati din rai? Era vorba de "mar"? Era vorba de sarpe? Sau ei singuri singurei au ales sa se desparta de Dumnezeu prin neascultare? Citesc despre Noe.. scrie ca Noe era "bun". Cum adica bun? Se pierde ideea de drept inaintea lui Dumnezeu. Si copilul numara animalele din desen, pierzand total din vedere esenta povestiri.. Nu-mi plac deloc povestile pt copii (unele sunt atat de prost scrise incat ma intrebam care este adevaratul lor scop educativ.. sa creasca mici necredinciosi informati?).
Mult mai bune sunt povestirile par. Cleopa. Excelente. Sau Micul Pateric.

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Ma bazez pe experienta mea.. eu am citit Biblia povestita copiilor in scoala generala. Apoi am pus mana pe Biblie si am citit-o cap-coada (eram la bunici si nu aveam altceva mai bun de facut). Mi-a placut, dar tot m-am declarat atee :). Apoi am facut cursuri biblice la.. nu-mi aduc aminte exact ce secta era.. asta pt. "cultura mea generala". Cand am ajuns la liceu eram deja atee si aveam si "argumente" la mana :)).

Nu, cu fiii mei nu voi face asa.
Vreau sa considere ortodoxia ca felul firesc de a trai. Intelegerea va veni mai tarziu. (Din pacate eu cu sotul nu suntem chiar modele de vietuire crestina . A devenit f clar ca daca fiul meu nu va deveni un bun crestin, este mai ales din cauza putinei mele credinte.)
Le-am cumparat carti cu povestiri biblice, dar sunt f dezamagita de felul in care sunt povestite. Sunt pline de inexactitati (de ex. sa fie lumina si a creat.. soarele!?). Parca ar fi spuse in bataie de joc.
Si lipseste complet "substratul". Citesc despre Adam si Eva.. intelege copilul exact de ce au fost alungati din rai? Era vorba de "mar"? Era vorba de sarpe? Sau ei singuri singurei au ales sa se desparta de Dumnezeu prin neascultare? Citesc despre Noe.. scrie ca Noe era "bun". Cum adica bun? Se pierde ideea de drept inaintea lui Dumnezeu. Si copilul numara animalele din desen, pierzand total din vedere esenta povestiri.. Nu-mi plac deloc povestile pt copii.
Mult mai bune sunt povestirile par. Cleopa. Excelente. Sau Micul Pateric.

Faptul ca tu ai ramas atunci atee citind Biblia nu dovedeste ca daca ti s-ar fi povestit despre Sfanta Treime si Biserica nu ai fi ramas.. tot atee.

Trebuie sa existe si carti mai bine scrise pentru copii, cu povestiri biblice; eu am vazut (chiar daca nu pe romaneste); chiar daca nu exista, le poti povesti tu cum ti se pare tie bine si sa le arati imagini alese de tine.

Cred ca un copil are o intelegere suprarationala a povestilor, i se imprima in minte actiunea, simbolurile, si ii raman acolo. Chiar daca nu intelege ca noi. Intelegerea de tip rational, cum spui, vine mai tarziu.

[lareine]

Fr. Stephen despre omul modern si identitate:

It is understood as well that the identity that is so fiercely defended in our acts of pride and the like is not the self at all. In Christian teaching the true self is only found in “emptying ourselves” in the likeness of Christ (Philippians 2:5-11). We create a false self not only in defending our false positions, but also in creating a life of opinion and judging where thoughts and feelings, particularly those that give us a sense of belonging to a particular group, become of paramount importance. Thus to say, “I am an Orthodox Christian,” can, in some cases, mean little more than “I am a fan of such-and-such a football team.” Our identity becomes marked by arguments and positions – but not marked by prayer and communion with God. Holding Orthodox opinions is not the same thing as the life of the Orthodox faith.

Din pacate nu am atata dragoste si rabdare sa si traduc, insa textul pe care l-am subliniat mi se pare foarte important si ar trebui toti sa ne gandim la faptul ca nu intotdeauna identitatea ne e data de comuniunea cu Christos, asa cum ar fi de dorit, ci de apartenenta la un grup, prin aceasta delimitandu-ne de toate celelalte grupuri. Si chiar daca acest grup este "bun", aceasta identitate ramane falsa, fiind construita nu in Christos ci pe baza unor simple mecanisme psihologice de apartenenta la grup fara traire.

Treaba noastra ar fi nu sa ne delimitam de altii ci sa ne impartasim in Christos.

[iustin10]

În prealabil postat de lareine

Fr. Stephen despre omul modern si identitate:
Din pacate nu am atata dragoste si rabdare sa si traduc, insa textul pe care l-am subliniat mi se pare foarte important si ar trebui toti sa ne gandim la faptul ca nu intotdeauna identitatea ne e data de comuniunea cu Christos, asa cum ar fi de dorit, ci de apartenenta la un grup, prin aceasta delimitandu-ne de toate celelalte grupuri. Si chiar daca acest grup este "bun", aceasta identitate ramane falsa, fiind construita nu in Christos ci pe baza unor simple mecanisme psihologice de apartenenta la grup fara traire.

Treaba noastra ar fi nu sa ne delimitam de altii ci sa ne impartasim in Christos.

Foarte adevarat mi se pare acest citat.Ar trebui sa evitam sa facem din apartenenta la un grup un pasaport de buna purtare.
Noi suntem chemati la cea mai aleasa comunitate:Biserica,Trupul lui Hristos,comunitatea cu sfintii.Suntem chemati....Dar asta nu inseamna ca suntem inauntru.