Ce credeti despre vedenii?

[lacrimi]

În prealabil postat de cristianvisan

p.s. asa ca avem de ales:fie spunem ca talharul cel bun " cele ce le merit le primesc" fie cartim ce ni se da si ii spunem lui Dumnezeu "mantuiste-ne o data" ca talharul cel rau.. adica.. cu Hristos, la iad sau cu satana inspre "rai" ..
sper ca ai inteles si te rog fa un efort ca nu e asa de greu de dragul Celui ce s-a rastignit.. El vrea sa te duca in rai pe calea cea a smereniei si tu nu ca stii tu mai bine ca El

Spui vorbe mari si frumoase. Dar, personal, mi-e teama ca, incercand calea ta, ma voi arunca singura in plasa satanei. Cred ca trebuie sa fii prea desavarsit pentru a fi in stare. Prin aceasta atitudine, consider ca ii declari razboi pe fata satanei. Iar eu nu ma simt in stare sa lupt cu ea; de-abia ma simt in stare sa lupt cu mine insami si cu ispitele de zi cu zi. Personal, am nevoie de mijlocitori, printre care Maica Domnului si Sfantul Nectarie, care ma ajuta mereu... Mai mult nu pot deocamdata. Nu zic ca nu voi incerca, pentru ca oricum imi vor rasuna in minte mult timp cuvintele tale; dar, doar atunci cand ma voi simti pregatita.

[iustin10]

Eu nu vad in spusele lui cristian decat smerenie.
El nu zice ceva ce ar trebui sa faci,ci ceva ce faci oricum.
Adica sa te socotesti ultimul dintre oameni,si cel dintai dintre pacatosi .
Eu chiar simt asta,nu trebuie sa mi-o impun.Daca nu as simti-o,atunci doar m-as speria intradevar.

[lacrimi]

În prealabil postat de iustin10

Eu nu vad in spusele lui cristian decat smerenie.
El nu zice ceva ce ar trebui sa faci,ci ceva ce faci oricum.
Adica sa te socotesti ultimul dintre oameni,si cel dintai dintre pacatosi .
Eu chiar simt asta,nu trebuie sa mi-o impun.Daca nu as simti-o,atunci doar m-as speria intradevar.

De acord. Dar de la smerenie pana la a lua drumul iadului, impunandu-ti ca n-ai nici o sansa la mantuire... e drumul cam lung. Ma consider printre cei mai pacatosi (si eu chiar sunt, mai ales prin ura ce-o nutresc pentru penticostali), dar nadejdea mea ca Dumnezeu ma va indrepta si voi ajunge sa ma pocaiesc de tot raul si voi deveni un om mai bun, la asta nu pot renunta. Pai mintea mea bolnava n-ar ajunge oare, sub influentele viclene ale satanei, sa creada la un moment dat ca n-are rost sa ma mai chinui, sa ma mai rog, sa mai postesc, sa ma impartasesc daca tot ajung in iad? Poate gresesc, dar mi se pare prea atitudinea lui ciprian, una martirica si in acelasi timp prea profunda pentru muritorul de rand

[iustin10]

ei,depinde daca noi intelegem ce vrea el sa zica.
Nu cred ca aceasta atitudine de smerenie adanca,presupune sa nu te mai chinui ,ca oricum ajungi in iad.Ci presupune mai degraba ca: oricat as posti,tot o fac in duh rrau,si nimic bun nu zace in mine.Aceasta ma indeamna sa o fac si mai bine,nu sa renunt.
Iar speranta trebuie sa fie,dar in mila lui Dumnezeu,si nu in capacitatea mea.