Crestinismul lui Eminescu

Este evident ca Eminescu a deranjat serios pe germanofilii epocii, inclusiv (paradoxal) pe protectorul lui de dinainte de aceste frictiuni, Maiorescu. Eminescu de fapt s-a comportat oarecum ca un "baiat rau", depasind prin luari de pozitie foarte categorice contra imperialismului austriac si german (imperii care devenisera aliate dupa razboiul din 1866, doreau o situatie de statu-quo si considerau problema drepturilor popoarelor in imperiul austriac ca intangibila) ceea ce se astepta de la el (sa fie un sprijinitor al conservatorilor si al intereselor romanesti limitate la Principatele Unite), nemaivorbind ca regele Carol I insusi, un om incapatanat si dur cu cei care i se puneau de-a curmezisul, e probabil sa fi fost "sfatuit" ca gazetari ca Eminescu produc probleme cu ceea ce atunci era proaspata pozitie a Romaniei de aliata a Puterilor Centrale. Cei care-l sustinusera au aerul ca au privit luarile de pozitie ale lui Eminescu nu numai ca deranjante ci ca un fel de nerecunostinta fata de persoane si cercuri de influenta care-l ajutasera. Libertatea presei asa cum o concepem noi azi (cainii latra, caravana trece) era ceva de negandit atunci. Influenta presei era mult mai mare, autoritatea ei era omologata aproape automat cu a unui formator de opinie. Nu avem dovezi ca a fost ucis cu intentie. Tratamentele cu mercur erau considerate benefice, iar medicina era inca intr-o confuzie totala intre metoda stiintifica si aiureala pe baza de teorii nefondate. Brutalizarea pacientilor cu tulburari de comportament era la ordinea zilei, de fapt a diminuat abia dupa campanii sustinute ale psihiatrilor reformisti in perioada interbelica, iar tratamentele inumane nu au fost abandonate cu totul pana dupa WWII. Pe vremea lui Eminescu sanatoriile erau uneori tortura cu acte medicale. Ati putut urmari pe Discovery un reportaj despre cum a fost ucis in chinuri, cu contributia vasta a medicilor proprii, regele Carol al II-lea al Angliei. Pana la Eminescu trecusera 200 de ani si mai bine, dar situatia nu era deloc roza. Ca urmare, e greu de discernut intre eroare medicala, crima din culpa, crima premeditata. In mod aproape sigur au existat persoane care au rasuflat usurate ca "incomodul" incetase sa scrie. Eminescu de partea lui a mentinut o linie dura a unui adept al conservatorilor, considerand ca interesul national si mai ales identitatea etnica si teritoriala sunt valori inalienabile si deasupra politicii de moment. S-a nascut cu 20 de ani mai devreme. In 1919 toata lumea vorbea aceasta limba cu rare exceptii. Daca ar fi trait pana atunci (murise in 1917) e probabil ca si Maiorescu s-ar fi repliat. In fond fusese (si i s-a si reprosat fatis) un oportunist cu mare experienta... :)