Orthodoxy for dummies...

[coralina]

Cu ce ochi va privi un ateu (sau un om care nu a postit in viata lui) postul alimentar sau pe cel conjugal?
Nu ne putem permite sa fim caldicei in relatia cu Dumnezeu, nu-i asa? Atunci cum incepem sa postim atat timp cat partenerul considera abtinerea de la mancarea de frupt si respectiv de la relatiile trupesti un non-sens? Dumnezeu ii va deschide ochii, insa cum trecem peste perioada dificila de inceput?
E foarte greu sa le explici oamenilor ca ortodoxia nu are nimic de-a face cu “carpe diem”, ca din contra, trebuie sa ne nevoim, samd.
Mie mi se pare o problema serioasa. Daca unora li se pare semn de ingamfare, sa-mi fie iertat.

Doamne-ajuta!

[windorin]

În prealabil postat de coralina

E foarte greu sa le explici oamenilor ca Ortodoxia nu are nimic de-a face cu "carpe diem", ca din contra, trebuie sa ne nevoim, samd.

Ortodoxia este cea mai autentica traire a indemnului "carpe diem".

Diavolul cauta neincetat sa'l faca pe om sa traiasca in trecut sau in prezent, niciodata insa in clipa prezenta.

Asa ca... acela care vrea sa traiasca vesnic in prezent si inca in cel mai autentic prezent, sa dobandeasca harul Duhului Sfant.

[Noesisaa]

În prealabil postat de coralina

Cu ce ochi va privi un ateu (sau un om care nu a postit in viata lui) postul alimentar sau pe cel conjugal?
Nu ne putem permite sa fim caldicei in relatia cu Dumnezeu, nu-i asa? Atunci cum incepem sa postim atat timp cat partenerul considera abtinerea de la mancarea de frupt si respectiv de la relatiile trupesti un non-sens? Dumnezeu ii va deschide ochii, insa cum trecem peste perioada dificila de inceput?
E foarte greu sa le explici oamenilor ca ortodoxia nu are nimic de-a face cu “carpe diem”, ca din contra, trebuie sa ne nevoim, samd.
Mie mi se pare o problema serioasa. Daca unora li se pare semn de ingamfare, sa-mi fie iertat.

Doamne-ajuta!

Dar....eu ma intreb, daca de la bun inceput postul alimentar si conjugal erau atat de importante pentru sotul mai evlavios, cum anume a reusit sa isi lege viata de cineva care e ateu, posibil militant? Adica la casatorie se ajunge atunci cand iti dai seama ca ai multe de impartit in ceea ce priveste viata cu celalalt? Pe de alta parte postul nu trebuie sa fie impus niciodata, deci ma gandesc eu ca pana i se deschid ochii celuilalt nu-ti ramane decat sa te rogi si sa iti gasesti alte modalitati de asceza.

În prealabil postat de Noesisaa

Dar....eu ma intreb, daca de la bun inceput postul alimentar si conjugal erau atat de importante pentru sotul mai evlavios, cum anume a reusit sa isi lege viata de cineva care e ateu, posibil militant? Adica la casatorie se ajunge atunci cand iti dai seama ca ai multe de impartit in ceea ce priveste viata cu celalalt? Pe de alta parte postul nu trebuie sa fie impus niciodata, deci ma gandesc eu ca pana i se deschid ochii celuilalt nu-ti ramane decat sa te rogi si sa iti gasesti alte modalitati de asceza.

Cum? Avand nadejde in Dumnezeu, ca devenind cei doi unul, va lucra Dumnezeu si in cel necredincios. Daca cel care nu crede, isi iubeste partenerul/partenera, va ceda macar din dragoste, daca nu inca din convingere.

[Noesisaa]

În prealabil postat de Miha-anca

Cum? Avand nadejde in Dumnezeu, ca devenind cei doi unul, va lucra Dumnezeu si in cel necredincios. Daca cel care nu crede, isi iubeste partenerul/partenera, va ceda macar din dragoste, daca nu inca din convingere.

Pai vorbim de o situatia cam asa: unul merge la biserica, vrea sa tina posturi, e evlavios, si celalalt nici nu vrea sa auda. Si se casatoresc. Cam la o asa situatie ne gandim, nu?
Eu imi imaginez dialogul urmator:
Ea: (sambata dupa amiaza) Ce faci maine, hai dimineata sa plecam la picnic.
El: Poate dupa amiaza, dimineata merg la Sf Liturghie.
Ea: Mergi la biserica??? Ce prostie! Am fost o data si in viata mea nu mai vreau sa intru, Dumnezeu nu exista, iti pierzi vremea...etc. etc. etc.
El: ???

Nu imi pot da seama cum poti sa ajungi la casatorie cu asa o persoana?

[Noesisaa]

Am fost cam dezlanata in ceea ce am scris in penultima postare.
Am vrut sa spun de fapt ca intr-adevar o ortodoxie inteleasa si prezentata ca un set de reguli care mai de care mai ciudate pe care le tii ca sa imbunezi un Dumnezeu razbunator, intr-adevar sperie si respinge si seamana cu o secta invechita. Dar nu este asa. Din cate inteleg eu, ortodoxia nu este despre "nevointa" in sine ci despre apropierea de Dumnezeu. Si da, apropierea de Dumnezeu poate sa includa tot felul de renuntari, dar daca idealul tau este apropierea de Dumnezeu, deja nu se mai cheama nevointa, ci bucurie. Postesti cu bucurie, renunti la somnul lung de duminica dimineata cu bucurie, si daca nu simti bucuria inseamna ca nu prea esti pe drumul cel bun si sunt lucruri pe care trebuie sa le revizuiesti. Dar asta nu inseamna laxitate. De-a lungul secolelor crestinii si Biserica insasi si-au dat seama ca postul este o cale prin excelenta de apropiere de Dumnezeu, fara el unui crestin obisnuit ii este mult, mult mai greu. Poti sa ignori postul, dar rezultatul este ca nu esti mai aproape de Dumnezeu. Ai libertatea sa fii homosexual, dar Sf Scriptura ne invata ca nu este un stil de viata placut lui Dumnezeu, ai libertatea sa faci avort, dar stim ca este un pacat de moarte, care te separa de harul lui Dumnezeu, si asa mai departe. Totul depinde de cat de aproape vrei sa fii de Dumnezeu.

[coralina]

Noesissa, pocainta intervine in viata omului atunci cand simte chemarea lui Dumnezeu. Unii au fericirea de a trai pe calea cea dreapta inca din copilarie, altii se intorc la credinta in tinerete, altii la maturitate, unii la batranete iar talharul de pe cruce chiar inainte de moarte.
Ideal ar fi sa pornim pe calea cea "stramta" cat mai devreme insa nu toti se bucura de un start asa viguros in viata.
Asta nu inseamna ca pocainta (relativ) tarzie este de prisos sau oarecum inferioara calitativ celei timpurii.
Asa ca unii oameni isi traiesc viata "lumeste" pana incep a cauta calea induhovnicirii. Te poti casatori, poti avea si copii la modul "lumesc", fara sa pui prea mare accent pe aspectul ortodox al tuturor acestor momente din viata ta.
Insa daca te hotarasti sa incepi sa traiesti in Iisus si esti singurul din cuplu care a decis in acest fel, incepi sa intampini felurite probleme.
Eu personal ma aflu in aceasta situatie, insa slava lui Dumnezeu, sotul meu intelege / accepta foarte multe aspecte legate de practicarea credintei mele.
M-am gandit ca poate or mai fi si alte persoane in situatia mea si ne-ar prinde bine sa discutam pe tema aceasta.
Imi cer iertare daca am starnit controverse sau dispute nefolositoare.

Windorin, inteleg ce-ai vrut sa spui cu "carpe diem" privit prin prisma ortodoxiei, nimi mai adevarat. Eu m-am exprimat gresit / incomplet; semnificatia lui "carpe diem" din mesajul meu este cea primara, nealterata - anume "traieste clipa" la modul hedonist, strict de suprafata.
Multumesc pentru corectare!

Doamne ajuta!

[Fani71]

În prealabil postat de Noesisaa

Am fost cam dezlanata in ceea ce am scris in penultima postare.
Am vrut sa spun de fapt ca intr-adevar o ortodoxie inteleasa si prezentata ca un set de reguli care mai de care mai ciudate pe care le tii ca sa imbunezi un Dumnezeu razbunator, intr-adevar sperie si respinge si seamana cu o secta invechita. Dar nu este asa. Din cate inteleg eu, ortodoxia nu este despre "nevointa" in sine ci despre apropierea de Dumnezeu. Si da, apropierea de Dumnezeu poate sa includa tot felul de renuntari, dar daca idealul tau este apropierea de Dumnezeu, deja nu se mai cheama nevointa, ci bucurie. Postesti cu bucurie, renunti la somnul lung de duminica dimineata cu bucurie, si daca nu simti bucuria inseamna ca nu prea esti pe drumul cel bun si sunt lucruri pe care trebuie sa le revizuiesti. Dar asta nu inseamna laxitate. De-a lungul secolelor crestinii si Biserica insasi si-au dat seama ca postul este o cale prin excelenta de apropiere de Dumnezeu, fara el unui crestin obisnuit ii este mult, mult mai greu. Poti sa ignori postul, dar rezultatul este ca nu esti mai aproape de Dumnezeu. Ai libertatea sa fii homosexual, dar Sf Scriptura ne invata ca nu este un stil de viata placut lui Dumnezeu, ai libertatea sa faci avort, dar stim ca este un pacat de moarte, care te separa de harul lui Dumnezeu, si asa mai departe. Totul depinde de cat de aproape vrei sa fii de Dumnezeu.

Da Noesisaa, asta (si ce scrii in mesajul mai lung dinainte) tot incerc si eu sa zic. Crestinismul nu este o religie a legii si interdictiei.
Eu am mers mai departe si am zis ca regulile postului sunt ca sa ne ajute, nu ca sa ne incurce, si sunt situatii in care a le respecta cu strictete se opune sensului lor (litera se opune duhului).

[Noesisaa]

http://www.youtube.com/watch?v=PdfWIDA8K2w

Multe exagerari, stiu, dar tot e amuzant.

În prealabil postat de Noesisaa

Pai vorbim de o situatia cam asa: unul merge la biserica, vrea sa tina posturi, e evlavios, si celalalt nici nu vrea sa auda. Si se casatoresc. Cam la o asa situatie ne gandim, nu?
Eu imi imaginez dialogul urmator:
Ea: (sambata dupa amiaza) Ce faci maine, hai dimineata sa plecam la picnic.
El: Poate dupa amiaza, dimineata merg la Sf Liturghie.
Ea: Mergi la biserica??? Ce prostie! Am fost o data si in viata mea nu mai vreau sa intru, Dumnezeu nu exista, iti pierzi vremea...etc. etc. etc.
El: ???

Nu imi pot da seama cum poti sa ajungi la casatorie cu asa o persoana?

Stii, Noesis, de fapt sunt f multe familii in care dialogul consemnat de tine, se poate auzi in mod frecvent. Dar din pacate in afara acestui dialog nu se mai aude si dragostea si intelegera care ar trebui sa existe intre cei doi soti, caci daca acestea ar exista, nu s-ar auzi asa dialog, ci ar fi intelegere. Dar poate asa vrea Dumnezeu, ca in fiecare familie sa fie macar unul dintre soti credincios, ca acesta sa se roage pentru binele intregii familii. Vedem ce spune si Sf. Apostol Pavel in I Corinteni: cel necredincios se sfinteste prin cel credincios, altfel copiii vostri ar fi necurati. (citat din memorie) I Cor. 7, 14.
Daca trezirea lui/a ei la credinta s-a petrecut mai tarziu in viata, dupa un numar de ani petrecuti impreuna, va auzi cu siguranta cuvinte descurajatoare, referitoare la credinta, rugaciune, biserica, habotnicie, manastire, etc. Dar daca cel credincios nu se va lasa impresionat de aceste cuvinte si va suporta cu stoicism tot ce aude si ce i se face, cu timpul si ochii celuilalt se vor deschide incetul cu incetul, caci Dumnezeu lucreaza prin oameni. Cu timpul, acest sot "necredincios" va putea vedea diferenta dintre sotia credincioasa si ceilalti, care nu se preocupa de cele duhovnicesti.
Este o lupta, dar Imparatia Cerurilor se ia cu asalt.