Orthodoxy for dummies...

În prealabil postat de coralina

Cum putem noi asadar prin comportament sa chemam la ortodoxie?

Daca e sa analizez continutul unor topicuri extrem de animate de pe acest forum si apoi sa aplic unele din ideile promovate acolo (vezi folosirea sapunului neparfumat, scoaterea din uz a parfumului, etc.), ma tem ca prietenii mei ar intoarce spatele ortodoxiei iar pe mine m-ar privi cu o netarmurita mila.

Cum sa chemi la ortodoxie? Prin virtutile tale, reflectate in tot ce faci, ce zici, ce gandesti.

Nu te sfatuiesc sa povestesti despre pacatul folosirii sapunului parfumat sau despre scoaterea din uz a parfumului, pana cand nu patrunzi sensul acestor interdictii. Ele nu sunt pentru noi, oamenii cu pacate grosiere, ci pentru cei avanasati duhovniceste, si care au de luptat cu pacate subtile.
Dovada, cati s-au oripilat la gandul ca ar trebui sa renunte la sapunul parfumat si la parfumurile lor. Pana la aceste renuntari, mai e cale lunga. Sa nu zicem hop! pana nu am sarit.

Sora, sa ma ierti, daca tu numesti "ortodoxie" renuntarea la sapun parfumat, tin sa-ti amintesc ca numim sfant pe Imparatul Justinian, si atat pe vremea lui cat si mai tarziu, Bizantul atinsese un adevarat rafinament in podoabe, parfumuri, bijuterii. Asta, vorbind de Bizant. Ca apropos de sapun parfumat, ai un pasaj edificator cine cartea la episodul risipei (!) de mir de nard al desfranatei. Ca sa intelegi ca nu apar vreo "moliciune" proprie, eu ma spal cu apa chioara plus dezinfectante plus ce sapun s-o nimeri (de obicei, cel putin la servici, se nimereste "cel mai ieftin pe care-l cumpara o clinica privata cu patron nu tocmai darnic"), dar ca sa intelegi ce cred eu ca reprezinta renuntarea la sapun parfumat, apoi exista niste frati si niste surori care se "parfumeaza" cu niste indreptatiri de numa-numa in fata "ereticilor" si "ratacitilor". Numai ca spre deosebire de muntii spiritului Antonie, Sisoe sau Eftimie, astia mai "moderni" cand ridica la cer mainile (nespalate cu sapun parfumat) nu fac nici o minune. Iar cand intalnesc un om "cazut intre talhari" dau sa se intoarca la Ierusalim, nu prea se risca la Ierihon. Eu poate o sa starnesc vreo sminteala, dar cred ca necurat nu e uzul niciunei materii a lumii, ci gresita identificare a locului care i se cuvine. Daca-i cumpar sapunul cel mai parfumat sotiei mele legitime, savarsesc in lume acelasi lucru pe care-l face preotul tamaind biserica. Daca crezi altceva, sa fii convinsa ca tocmai ai iesit din ortodoxie in plin catolicism sau mai rau, pe la protestantii lui Calvin din Geneva.

[coralina]

În prealabil postat de inorog

Sora, sa ma ierti, daca tu numesti "ortodoxie" renuntarea la sapun parfumat, tin sa-ti amintesc ca numim sfant pe Imparatul Justinian, si atat pe vremea lui cat si mai tarziu, Bizantul atinsese un adevarat rafinament in podoabe, parfumuri, bijuterii. Asta, vorbind de Bizant. Ca apropos de sapun parfumat, ai un pasaj edificator cine cartea la episodul risipei (!) de mir de nard al desfranatei. Ca sa intelegi ca nu apar vreo "moliciune" proprie, eu ma spal cu apa chioara plus dezinfectante plus ce sapun s-o nimeri (de obicei, cel putin la servici, se nimereste "cel mai ieftin pe care-l cumpara o clinica privata cu patron nu tocmai darnic"), dar ca sa intelegi ce cred eu ca reprezinta renuntarea la sapun parfumat, apoi exista niste frati si niste surori care se "parfumeaza" cu niste indreptatiri de numa-numa in fata "ereticilor" si "ratacitilor". Numai ca spre deosebire de muntii spiritului Antonie, Sisoe sau Eftimie, astia mai "moderni" cand ridica la cer mainile (nespalate cu sapun parfumat) nu fac nici o minune. Iar cand intalnesc un om "cazut intre talhari" dau sa se intoarca la Ierusalim, nu prea se risca la Ierihon. Eu poate o sa starnesc vreo sminteala, dar cred ca necurat nu e uzul niciunei materii a lumii, ci gresita identificare a locului care i se cuvine. Daca-i cumpar sapunul cel mai parfumat sotiei mele legitime, savarsesc in lume acelasi lucru pe care-l face preotul tamaind biserica. Daca crezi altceva, sa fii convinsa ca tocmai ai iesit din ortodoxie in plin catolicism sau mai rau, pe la protestantii lui Calvin din Geneva.

Nu, frate, eu nu consider folosirea sapunului parfumat drept o mare ratacire de la ortodoxia "adevarata", am facut doar o referire (poate nefericita, recunosc) la o alta discutie de pe acest forum. Eu gandesc exact ca tine in privinta ingrijirii corporale versus ingrijirea sufletului.
In postarea initiala am vrut doar sa aduc un exemplu "extrem" de ceea ce presupune trairea ortodoxa a celor avansati duhovniceste, si anume renuntarea la tot ceea ce poate alimenta o oarecare sminteala / ispita / fior de mandrie. La fel de bine as fi putut sa mentionez purtarea hainelor largi, inchise la culoare, sobrietatea, etc.

[iustin10]

Cum prezentam ortodoxia?
Pai cred ca prima cale spre inima ceorlalti sunt faptele bune si dragostea,si comportamentul priin care sa te darueisti celorlalti.
Apoi ,acei oameni se vor uita mai atent la tine.Te pot vedea ca postesti sau ca mergi la Biserica.Chiar si in acest punct fiind,fara sa zici ceva,samanta cea buna a fost aruncata,daca ei vad dragostea asociata cu Biserica,deja o luminita de respect s-a aprins in sufletul lor.
Iar daca te intreaba cumva vreunul mai multe,de regula vorbesti cu oameni cu opinii formaate deja.E suficient sa spui,de ce mergi la Biserica,de ce trebuie sa te rogi etc
Nu trebuie in nici un caz sa incerci sa convingi pe cineva ,sau sa te astepti ca cineva va fii convins.Nu trebuie decat ,ma repet,sa arunci seminte bune.Restul,va lucra Dumnezeu.
Sa ai puterea deci,ca,chiar daca acum cineva te ia in ras pentru ce zici,totusi,vorbele tale,vor rasari odata in inima lui,exact cand va avea nevoie.
Deci vedeti-va de drum cu sarg si bunavointa,si roadele vvor veni unde nu va asteptati

În prealabil postat de inorog

Sora, sa ma ierti, daca tu numesti "ortodoxie" renuntarea la sapun parfumat, tin sa-ti amintesc ca numim sfant pe Imparatul Justinian, si atat pe vremea lui cat si mai tarziu, Bizantul atinsese un adevarat rafinament in podoabe, parfumuri, bijuterii. Asta, vorbind de Bizant. Ca apropos de sapun parfumat, ai un pasaj edificator cine cartea la episodul risipei (!) de mir de nard al desfranatei. Ca sa intelegi ca nu apar vreo "moliciune" proprie, eu ma spal cu apa chioara plus dezinfectante plus ce sapun s-o nimeri (de obicei, cel putin la servici, se nimereste "cel mai ieftin pe care-l cumpara o clinica privata cu patron nu tocmai darnic"), dar ca sa intelegi ce cred eu ca reprezinta renuntarea la sapun parfumat, apoi exista niste frati si niste surori care se "parfumeaza" cu niste indreptatiri de numa-numa in fata "ereticilor" si "ratacitilor". Numai ca spre deosebire de muntii spiritului Antonie, Sisoe sau Eftimie, astia mai "moderni" cand ridica la cer mainile (nespalate cu sapun parfumat) nu fac nici o minune. Iar cand intalnesc un om "cazut intre talhari" dau sa se intoarca la Ierusalim, nu prea se risca la Ierihon. Eu poate o sa starnesc vreo sminteala, dar cred ca necurat nu e uzul niciunei materii a lumii, ci gresita identificare a locului care i se cuvine. Daca-i cumpar sapunul cel mai parfumat sotiei mele legitime, savarsesc in lume acelasi lucru pe care-l face preotul tamaind biserica. Daca crezi altceva, sa fii convinsa ca tocmai ai iesit din ortodoxie in plin catolicism sau mai rau, pe la protestantii lui Calvin din Geneva.

Frate, fii amabil si cearta-te cu monahul Agapie Criteanu, caruia ii apartine cartea "Mantuirea pacatosilor" si care scrie la pagina 85 despre pacatel ce ne vin prin simturi in general si ispitirea prin miros in special; nu cu mine, care doar l-am citat. Te inteleg ca-i cumperi sotiei tale cel mai bun sapun parfumat, dar eu am depasit varsta aceea, in care sapunul parfumat mi-ar mai aduce unele foloase trupesti. Iar apa si sapun de casa am din belsug.
P.S. O abordare mai amiabila ar fi de dorit pe viitor. Si inca ceva. Am renuntat si la podoabe, doar crucea o mai port; crezi ca ma paste catolicismul din cauza asta?

[Noesisaa]

Of, lasati parfumurile astea odata! Chiar totul trebuie otravit cu parfum acuma? :D

[Fani71]

Vad ca are succes acest element inconfundabil al ortodoxiei.
E vina mea ca am adus aminte de el.

Sa fie iertat daca am ajuns la "neamiabil". Cu regret spun, dar nici Biblia nici Sfintii Parinti nu proscriu parfumurile, ma tem ca Moise a fost instruit "de sus" privind niste retete foarte parfumate ale slujirii si as fi foarte dispus sa consider ca orice ispita prin miros are din cauza aceasta o contrapondere alta decat abtinerea "pe sec". Moise, e adevarat, cu cele 5 esente prefigura darurile necesare inimii ca sa coboare acolo mintea. De netagaduit, dar tocmai de aceea... nu era rau nimic nici in materialitatea esentelor tocmai ca prefigurau pe cele care nu se vad.
Sau ca sa spun altfel, cand faceam practica (si evident unii bolnavi miroseau a orice numai a parfum nu), un amic doctor spunea: ce mirositi acum e parfumul adevarat pentru medic. Nu e mai frumos asa?
Sa fie iertat daca am ajuns la "neamiabil". Cu regret spun, dar nici Biblia nici Sfintii Parinti nu proscriu parfumurile, ma tem ca Moise a fost instruit "de sus" privind niste retete foarte parfumate ale slujirii si as fi foarte dispus sa consider ca orice ispita prin miros are din cauza aceasta o contrapondere alta decat abtinerea "pe sec". Moise, e adevarat, cu cele 5 esente prefigura darurile necesare inimii ca sa coboare acolo mintea. De netagaduit, dar tocmai de aceea...
Sau ca sa spun altfel, cand faceam practica (si evident unii bolnavi miroseau a orice numai a parfum nu), un amic doctor spunea: ce mirositi acum e parfumul adevarat pentru medic. Nu e mai frumos asa?
Indiscutabil ca unele esente animale din parfumuri nu sunt altceva decat feromoni sexuali ai unor animale iar efectul asupra omului poate fi din aceeasi directie. Dar pana si aici medicina spune ca diferenta intre otrava si parfum este data de intentie si doza.

Daca nici Biblie si nici Sfintii Parinti nu mentioneaza proscrierea parfumului, atunci mai cauta si poate intr-un tarziu vei da peste smeritul monah Agapie Criteanu, care ne vorbeste despre "Mantuirea pacatosilor".
Dar acum ca ai adus aminte de contraponderea ispitei prin miros, mi-ai trezit curiozitatea si te intreb: care este aceea?
Cum sa-ti spun ca te-am iertat, cand nici nu m-ai suparat?

În prealabil postat de Miha-anca

smeritul monah Agapie Criteanu, care ne vorbeste despre "Mantuirea pacatosilor".

acesta a trait in sec. XVIII, adica pe la 1700 si ceva. oare ce insemna sapunul parfumat pe vremea aceea ? dar oricum, Noesis are dreptate, deja frizeaza ridicolul insistarea pe tema asta.