Impartasit de Craciun si 1 Ian. - post de sarbatori?

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Nu am de unde sa stiu ce va face sotul meu ateu. Poate chiar va raspandi credinta :).

Sper din toata inima pentru el si pentru tine. Dar eu vorbeam de prezent.
In oprezent, tu esti cea care iti asumi eventual acest rol.

În prealabil postat de anna21

Asta este ceva cu totul separat. Asa cum asiguri hrana materiala, grija, dragostea, ca mama trebuie sa oferi si hrana spirituala!

Este adevarat.
Insa nu a fost niciodata interzis in Biserica ca femeia sa mai faca si altceva.
Atunci cand conditiile sociale au permis asta, a facut. Nu a fost nevoie de feminismul modern pentru asta.

În prealabil postat de anna21

??
Chiar nu inteleg. Deci spui ca acum merg impotriva curentului, deoarece mai demult m-am lasat dusa de curent?
Nu stiu.. Preocuparile mele au fost intotdeauna diferite de ale prietenilor.. Cred ca vezi lucrurile prea schematic.

Probabil... Mi se pare insa ca vad la tine o ravna a neofitului care se lasa dus in extreme. Am trecut si eu printr-o faza asemanatoare, oarecum.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Sper din toata inima pentru el si pentru tine. Dar eu vorbeam de prezent.
In oprezent, tu esti cea care iti asumi eventual acest rol.

Nu stiu daca este bine sa spun asta.. imi asum acest rol cu binecuvantarea duhovnicului.
Partea cea mai stranie este ca eu nu am cerut aceasta binecuvantare, ci discutia cu el a luat o turnura neasteptata si pornind de la un pacat marturisit de mine, el mi-a zis ca eu trebuie sa fiu ca un preot la mine in familie.
Am fost f uimita.
De aici eu deduc ca reprezint totusi o exceptie.

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Nu stiu daca este bine sa spun asta.. imi asum acest rol cu binecuvantarea duhovnicului.
Partea cea mai stranie este ca eu nu am cerut aceasta binecuvantare, ci discutia cu el a luat o turnura neasteptata si pornind de la un pacat marturisit de mine, el mi-a zis ca eu trebuie sa fiu ca un preot la mine in familie.
Am fost f uimita.
De aici eu deduc ca reprezint totusi o exceptie.

Cum spuneam, preotia imparateasca este un atribut al fiecarei fiinte umane botezate. Ziceam ca o sa caut citatul dar inca nu am facut-o.

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Nu cred ca s-a referit la el, Andrusca. De altfel nici nu a dat detalii despre viata lui crestina.
Dar daca privesti threadurile, sfaturile care se impart sunt de genul: legaturile trupesti in zi de sarbatoare nu sunt pacat, postul este doar dupa puteri, mai mult simbolic, mai mult un regim sanatos etc..la spovedanie te duci daca ai pacate "mari", la impartasanie cat mai des cu/fara spovedanie etc.
Pai sa nu te doara capul?
Cati spun "posteste"? Cati spun "nevoieste-te"? Cati vorbesc de "iad"?
Toata lumea vrea doar iubire si toleranta.
(Din experienta mea eu stiu ca doar asta aud in posturi: vai cat ai slabit (desi cand nu posteam eram mai slaba!), esti palida, credinta se arata altfel, nu prin post etc. Daca spui ca legaturile trupesti trebuie evitate esti suspectat de ipocrizie..etc. Daca porti batic..este mandria de a te arata smerit etc.)
Nu ca sunt eu un crestin model, ca sunt foooarte departe.
Dar daca nu as citi si altceva pe langa acest forum, as considera ca fac suficient, nu?

Pentru ca celalalt topic s-a inchis, si pt ca as fi vrut sa raspund la acest mesaj al tau, raspund aici unde mi se pare ca se potriveste.

Eu nu am zis nicicand ca postul este optional sau ca este 'mai mult simbolic', nu stiu cum ai putut intelege asa ceva.
Tot ce am incercat eu sa zic sub diverse forme este ca postul si alte reguli ascetice sunt bune, insa nu trebuie transformate in lege. Crestinismul nu este o religie a legii.
Este impootriva spiritului Evangheliei de a transforma regulile in dogma.
Hristos a spus: Sabatul este pt om, nu omul pentru sabat.
A mai spus: vine timpul cand va veti inchian in duh si adevar.
A croiticat fariseii care erau oameni de bine, respectau cu scrupulozitate legea dar nu mai vedeau padurea din cauza copacilor. (A se vedea si evanghelia de azi)

Cred ca din cauza ca pe forum sunt cativa care sustin aceasta varianta legalista a ortodoxiei am fost eu provocata sa ma axez mai mult pe contestarea ei si a parut ca sunt o liberala laxista care neaga valoarea postului. Daca scriam pe un forum liberal in care se spunea ca postul este un relict sau ca este inutil, altfel as fi scris. Sunt convinsa de necesitatea postului si a ascezei in general, si cred ca s-a pierdut mult in occident in acest sens (catolicii practic nu mai tin post).
Personal eu iubsec mult postul si acum, ca nu pot sa il tin de doi ani din cauza sarcinilor si a alaptatului, imi lipseste, pt ca viata mea duhovniceasca nu este destul de puternica pentru a putea depasi acest nivel (nu sunt 'tare' in sensul sfantului Pavel care spune ca postul este pt cei slabi).

Cat despre viata intima a cuplului am spus ca s-au infiltrat in ortodoxie conceptii xeno-trupestica sa zic asa, conceptii care voin atat de la unele erezii gnostice cat si din catolicism sau puritanism. De aceea sunt impotriva postului trupesc in zile de sarbatoare.
Cat despre postul trupesc in rest, nu am negat niciodata importanta lui ci am spus numai ca se exagereaza si ca unii prea vor sa reglementeze exact un domeniu atat de delicat si care depinde de atati de multi factori. Am mai spus si ca sunt situatii in care insasi conditiile de viata ale cuplului tin loc de post (boala de ex.)

Nu am zis nici ca 'la spovedanie sa te duci daca ai pacate mari'. Am zis ca pentru cei care se spovedesc des preotii care stiu ca recomanda impartasania fara spovedanie de fiecare data recomanda sa se si spovedeasca des. Am spus ce-i drept ca pacatele zilnice, 'secundice' ;-) seviarta si prin impartasanie.

[anna21]

Fani, acel mesaj nu se referea neaparat la tine.. sunt multi care promoveaza ceva similar. Ceea ce afirmi tu nu este neobisnuit in ziua de azi, ci chiar cvasi-comun. Dar nu stiu daca reflecta adevarul.
Tu sustii ca diferite adevaruri ar fi diferite unghiuri sub care privim Adevarul.
Eu nu cred deloc asta. Adevarul este INTREG si REVELAT, nu descoperit de noi prin stradania mintii, iar daca noi ne nevoim trupeste, daca luptam impotriva pacatului pana la sange, ni se va revela si noua (in sensul ca vom dobandi ochii de vazut, urechile de auzit etc..).
Eu nu lupt impotriva pacatului pana la sange.. abia ma impotrivesc putin, daca ma impotrivesc. In fiecare moment risc sa pierd ceea ce cred ca am.
Chiar nu am nevoie de cineva care sa ma traga inapoi, sa ma numeasca extremista, habotnica, legalista.
In viata de zi cu zi sunt un om f relaxat, nepasator, multi ma considera f superficiala. Dar cand vine vorba de credinta, eu nu iau lucrurile usor! Pdentru ca este o chestiune de viata si de moarte.

În prealabil postat de Fani71

Pentru ca celalalt topic s-a inchis, si pt ca as fi vrut sa raspund la acest mesaj al tau, raspund aici unde mi se pare ca se potriveste.

A mai spus: vine timpul cand va veti inchian in duh si adevar.

Stii de cate ori am vrut eu sa-ti supun atentiei acest fragment atunci cand tu vorbeai despre rugaciune comuna pe topicul despre ecumenism? In duh si adevar! Care este duhul si adevarul altor religii.. nu mai conteaza acum, nu-ti schimb eu opiniile.

A criticat fariseii care erau oameni de bine, respectau cu scrupulozitate legea dar nu mai vedeau padurea din cauza copacilor. (A se vedea si evanghelia de azi)

Am tot evitat sa postez asta ca sa nu isc discutii, dar poate merita spus: in Talmud evreilor li se cere sa multumeasca zilnic ca sunt evrei! (ca nu s-au nascut goyim, altfel spus). Nu mai caut acum sursa. Concluziile le las altora.

Cat despre viata intima a cuplului am spus ca s-au infiltrat in ortodoxie conceptii xeno-trupestica sa zic asa, conceptii care voin atat de la unele erezii gnostice cat si din catolicism sau puritanism. De aceea sunt impotriva postului trupesc in zile de sarbatoare.
Cat despre postul trupesc in rest, nu am negat niciodata importanta lui ci am spus numai ca se exagereaza si ca unii prea vor sa reglementeze exact un domeniu atat de delicat si care depinde de atati de multi factori.
Nu am zis nici ca 'la spovedanie sa te duci daca ai pacate mari'. Am zis ca pentru cei care se spovedesc des preotii care stiu ca recomanda impartasania fara spovedanie de fiecare data recomanda sa se si spovedeasca des. Am spus ce-i drept ca pacatele zilnice, 'secundice' ;-) seviarta si prin impartasanie.

Fani, eu am preferinte, nemultumiri etc.. DAR NU LE CAUT JUSTIFICARE!
Poate ca nici mie nu-mi convine ca relatiile trupesti trebuie evitate in zi de sarbatoare, dar asta este COMPLET NERELEVANT!
Nu eu dau masura lucrurilor.
Treaba mea nu este sa-mi placa sau sa displaca, ci sa caut sa-mi aliniez viata la standardul crestin.
Par. Rafail Noica, daca nu ma insel, spunea: fa-te ca si cum crezi in Dumnezeu si Dumnezeu va face ca si cum exista. Ceva de genul acesta.. Eu asta fac: ma fac ca si cum as crede! Ca in realitate credinta mea este JALNICA.
Dar, iata, Dumnezeu face ca si cum ar exista, ceea ce este minunat.
Pai acum sa dau inapoi si sa renunt si la "fa-te ca si cum ai crede"? Iti spun: praful s-ar alege de mine.

Si un punct de vedere personal: discutiile astea sunt dezastruoase pentru mine.
Azi imi tot cadea baticul de pe cap, cu o mana tineam copilul, cu alta tot aranjam baticul si ma gandeam: ce sa port eu batic? In afara de mine mai sunt trei femei cu batic in biserica... Dar fusta si pantofi? Uite cate sunt cu pantaloni etc...
Iata urmarea discutiilor de pe forum.

[anna21]

Am vorbit prea mult, nu stiu daca s-a desprins esentialul. Consider ca este f important sa fac tot ce i se cere unui crestin, chiar daca eu nu inteleg importanta acestor lucruri. Asa imi arat supunerea fata de Dumnezeu.
Sophia spunea ca nu-i place conceptul de supunere, ca Dumnezeu este un Tata. Bine, dar si Tatalui esti dator sa te supui.
Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit. Eu nu-l am. Ce sa-I jertfesc eu lui Dumnezeu daca asta nu-I pot da? Macar lucrurile marunte si f marunte as putea sa le fac (milostenie, rugaciuni, batic, renuntare la farduri etc.)
Si asta nu inseamna ca am conceptie legalista sau ca sunt ca fariseul! Ca nu sunt nebuna, stiu ca altele sunt mult mai importante, dar acelea nu le am!

Asta-mi aminteste de copilul meu care nu este intotdeauna ascultator. Si ma supara.. apoi vrea sa o dreaga si-mi aduce o bucata de ciocolata, un biscuite..ceva. Si insista sa imparta cu mine (apropo, aceasta este o situatie in care eu calc postul, da.. cand copilul meu insista sa-mi ofere ceva!). Si nu este deloc ceea ce astept eu de la el! Eu astept sa ma asculte. Dar impartim biscuitele si ne impacam.
Poate nu este cel mai elocvent exemplu, dar pana la lucrurile mari si importante, eu le fac pe alea mici.. atat pot.

(iar am vorbit mult)

[sophia]

Of, mai feteleor. Discutiile astea ma termina si pe mine.
Pe de o parte vad si eu ca unii au si dreptate, dar nu se poate ca ei, este destula lupta si asa, ca sa le impacam toate.
Anna21 tu spuneai acum ce greutati ai si te inteleg.
Si eu am si vezi, sunt tot din iubire de El, de copii, de aproapele (sot/sotie, etc.).
Eu nici nu mai am putere.
Azi am avut a X oara discutii cu corul (strana). Ne straduim sa facem ceva, dar nu reusim sa ne unim. Nu gasim loc sau poate placere/interes pentru repetitii, pentru invatat cantari noi car trebuie la diferite slujbe.
Fiecare zice: eu nu pot sa vin. Gata.
Si eu imi fac pacatul si ma necajesc. Nici eu nu pot mereu si am greutati. Toti avem.
Si daca vrei sa faci totusi si vezi ca altii sunt numai cu "nu pot" te doare.
Imi vine sa ma duc la preot la spovedit si sa spun ca eu nu mai pot. Ca sunt pacatoasa, dar nici nu mai pot indura ce este la noi in biserica.
Ma uit la alte biserici ce reusesc sa faca (au site-uri de internet) si cand vad ca noi nimic, totul este un "nu se poate si nu pot"...sa ma ierte Dumnezeu.

Si vroiam sa mai spun ca totusi nu se compara pacatele.
Una este sa spui ca n-ai purtat batic, sau ai gandit ceva, si alta sa furi, sau sa omori un om, sau mai stiu eu.

M-am uitat pe indreptarul pus de Cristiboss, de autorul acela grec. Este interesant, am sa ma uit atent. Dar am sa va arat si voua.
Sunt multe lucruri acolo si daca eu chiar nu le fac?

Altcineva pusese un link la un indreptar din alte vremuri: ceva cu plata lucratorilor, sclavi, etc. Pai lucruri care nici nu mai exista. Chiar asa?

Anna21 si eu patesc asa ca tine: imi aluneca baticul intr-una, ma gatuie si nu pot canta, in fine, cu caciula am alte probleme. Ma infasor cat pot, dar e greu.

[Noesisaa]

Sophia, mersul la biserica si Sf Liturghie in sine trebuie sa fie un moment de pace sufleteasca. Daca vezi ca nu iti face bine corul/strana, ca numai te enervezi si iti faci pacate, si nu se face practic nimic, de ce sa nu lasi balta. Pacea ta sufleteasca este mult mai importanta decat orice activitate de cor.

Si apoi corul este pentru oameni care chiar vor sa vina la repetitii, care au un dirijor format intr-o scoala, plus ca e foarte greu de organizat un grup. Mama mea canta intr-un cor, de altfel intr-adevar foarte bun, al manastirii din oras, dar au ca dirijor un preot care a facut si conservatorul. Si tot sunt tot felul de probleme, dar dat fiind ca au un lider care stie ce face, merge treaba bine.

Cat despre plata lucratorilor, este actuala treaba, sunt destui patroni care isi platesc aiurea angajatii, sau nu ii platesc, sau ii platesc cine stie cand, chiar mi se pare un lucru serios.

[glykys]

În prealabil postat de sophia

Anna21 si eu patesc asa ca tine: imi aluneca baticul intr-una, ma gatuie si nu pot canta, in fine, cu caciula am alte probleme. Ma infasor cat pot, dar e greu.

Sophia, si mie imi aluneca baticul... e vorba despre material. Nu iti mai lua batic din material plastic! Eu una am vazut la o doamna din biserica ca isi prindea in batic o agrafa si nu mai avea nici un fel de probleme. prinde-ti-l si tu cu o agrafa si gata! Si strange-l la spate, ca la gat te va incomoda si poate ti se va face si cald!
Sper ca nu am fost prea caraghioasa cu aceasta postare, dar mi-as dori sa ii fie de folos Sophiei.

[anna21]

În prealabil postat de sophia

Anna21 si eu patesc asa ca tine: imi aluneca baticul intr-una, ma gatuie si nu pot canta, in fine, cu caciula am alte probleme. Ma infasor cat pot, dar e greu.

Nu vroiam sa se inteleaga ca ma plang de batic.
M-am plans de gandurile care mi-au venit referitoare la batic..

Doream sa subliniez de fapt altceva (exemplul cu baticul).. ca ispitele nu ne vin aiurea. Ci mie mi se pare ca vin "la timp". De ex.. pana azi eu nu am observat cate femei au batic in biserica. De ce? Pt. ca nu ma interesa aspectul acesta, pentru ca nu am pus baticul sub semnul indoielii, pentru ca nu am avut discutii despre batic...

In postul Nasterii Domnului.. a fost la fel. S-a discutat f mult despre dezlegare, despre conditii in care nu se tin post, despre cum nu trebuie sa superi oamenii din jur cu postul tau etc.. Pana cand am ajuns cu sotul la restaurant ca sa nu-l "supar"... chiar discutiile de pe forum imi sunau in minte. Ba ma mai si gandeam ca sa mananci peste este "mai de post" decat alt fel de carne.. Nu ca ma disculp, vina imi apartine. Dar ma mir si eu cum se intampla lucrurile "la timp" dupa o anumita discutie..

Toate discutiile astea f laxe nu fac bine nimanui. Parerea mea.
Ar trebui sa ne sprijinim unii pe altii, sa ne intarim sa tinem post, sa ne infranam, sa purtam batic si restul.