Cum fac milostenie?

În prealabil postat de diador

intr-un film la tv am auzit un lucru interesant despre milostenie.spunea asa:nu ajuti un om daca-i dai un peste sa manance,mai bine il inveti sa pescuiasca.
cred ca "puradeilor" mai mult le-ar folosi sa invete cum sa munceasca decat sa cersasca.de ex :intr-o iarna extrem de geroasa a venit un puisor de tigan langa masina sotului meu si l-a rugat sa-i dea 50 de bani ca sa-i spele parbrizul.cum era vanat de frig sotul meu i-a dat mai mult decat a cerut si a plecat fiindca se grabea fara sa mai stea sa vada daca spala ori nu parbrizul.cand s-a intors erau spalate toate geamurile masinii.nu multi fac lucrul asta fara sa-i supraveghezi.
sotul meu este de parere ca tb stimulati intr-un fel sau altul sa invete sa lucreze,sa merite ceea ce primesc,altfel nu-i milostenie.noi nu facem decat sa le alimentam lenea, si violenta grupului din care fac parte.ei vor invata ca asa se traieste.
din pacate in societatea zilelor noastre asta invata toti timerii nu numai puii de tigan.
milostenie se face mai degraba cu un batran neputincios sau cu orice alta pers care nu se poate ajuta de una singura.cat timp poti umbla si esti sanatos nu ai nevoie sa cersesti indiferent de varsta.dar pt asta TB EDUCATA INTREAGA SOCIETATE.ca 75% din populatie considera ca i se cuvine tot si ca e normal sa-si bata joc de cei care muncesc cu adevarat.vai de zilele ce vor veni cand cei care acum au 50-60 de ani si inca lucreaza cu constiinta lucrului bine facut vor pleca din servicii si vom ajunge o tara condusa de oameni fara bun simt si responsabilitate.va fi un haos dominat de lene si violenta.

Ideea referitoare la lenea celor care cersesc e deseori un pericol pentru sufletul crestinilor. Ii vedem doar. Cand vezi batrani amarati, goi si vai de capul lor, cand vezi femei, copii si barbati urcandu-se in containere si cautand cu mainile goale si inghetate de frig de mancare sau haine, nu lasa tu gandul ca de ce nu se angajeaza sa te impiedice sa faci bine. La fel copii sau tinerii saraci. Nici noi, oameni cu sansa de la Dumnezeu in viata asta, cu o casa si calculator si caldura si alte multe binecuvantari, nici noi nu ne gasim de lucru si asta uneori ani intregi. Sa fim seriosi... genul asta de idei e similar ideilor referitoare la preotii pacatosi (care, pe unii, ii impiedica sa se spovedeasca) sau mai stiu eu ce alte curente de gandire mai exista si care ne impiedica sa facem cele cuvenite. Daca Dumnezeu, cand noi i-am cere: dă-mi Doamne sanatate ar spune: n-ai facut toate cele de cuviinta pentru a o avea, nu ai avut suficienta grija de tine deci nu-ti dau si asta se poate aplica la toate cererile noastre, ce ne-am face atunci? Niciodata oameni buni sa nu judecam oamenii aflati in nevointa. Umilirea lor ar trebui sa fie in ochii nostri un pret deja prea mare pentru ceea ce cer. Un leu, doi lei... si si asta ne doare sa dam? SINGURUL LUCRU obligatoriu e sa-l mentionezi pe Dumnezeu cand dai: Doamne ajuta! sau sa te ajute Dumnezeu! In rest, Dumnezeu decide ca doar El ni-i scoate in cale.

[andreicozia]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Ideea referitoare la lenea celor care cersesc e deseori un pericol pentru sufletul crestinilor. Ii vedem doar. Cand vezi batrani amarati, goi si vai de capul lor, cand vezi femei, copii si barbati urcandu-se in containere si cautand cu mainile goale si inghetate de frig de mancare sau haine, .

Eu cred ca mai mare pericol pentru sufletul tuturor este sa incurajam cersitul si cautatul prin gunoaie. Cu cit dam mai mult cu atit se inmulteste numarul lor, si incepi sa observi femei si barbati sanatosi tun, rumeni in obraji care stau cu mina intinsa prin cartierele curate.

Acesti oameni trebuiesc INTEGRATI IN SOCIETATE nu lasati sa cerseasca.

Dca vrei cu adevarat sa-i ajuti nu-i arunca mincare ci invata-l sa o PRODUCA. Daca-ti cere cineva bani de o cafea, du-te cu el la o cafenea si stai un pic de vorba.

In Austria de ex, pina-n 90 cind au navalit romanii, nu s-a catarat nimeni in containere sa scotoceasca, desi au si ei saracii lor pe asistenta sociala cu lipsuri mari. Ei insa sunt prinsi intr-un angrenaj social, exista presiuni in vederea integrarii lor rapide, nu sunt lasati de izbeliste.

În prealabil postat de andreicozia

Eu cred ca mai mare pericol pentru sufletul tuturor este sa incurajam cersitul si cautatul prin gunoaie. Cu cit dam mai mult cu atit se inmulteste numarul lor, si incepi sa observi femei si barbati sanatosi tun, rumeni in obraji care stau cu mina intinsa prin cartierele curate.

Acesti oameni trebuiesc INTEGRATI IN SOCIETATE nu lasati sa cerseasca.

Tot vorbim prin idei abstracte gen integrare, incluziune sociala si alti termeni fara finalitate concreta, cand, de fapt, concret tu imi spui: nu mai ajuta oamenii caci facandu-le bine le areti ca viata nu e chiar asa de neagra nici pentru ei.
Spune legea crestina: daruieste din ce ai cui cere? sau Isus, Mantuitorul nostru: Daca ai imbracat pe cineva, pe mine m-ai imbracat, daca ai hranit pe cineva, pe Mine m-ai hranit? Tu crezi ca saracii de pe vremea Mantuitorului erau diferiti de cei de astazi? Nu erau. Tu crezi ca societatea de atunci era diferita de cea de astazi? Nu era... atunci nu faceau milostenie din lacomie, azi nu fac din stigmatizarea celor saraci ca fiind lenesi. Si oamenii normali sunt lenesi doar ca ei nu sunt supusi judecatii sociale, caci ei nu sunt nevoiti sa ceara. Esential e: LASA RATIUNEA SI PUNE-TI SUFLETUL IN ACTIUNE pentru ca niciodata nu poti tu stii totul despre omul din fata ta ca sa-l poti judeca.
Eu, om obisnuit, nu pot integra pe nimeni. Asta face primaria si consiliul. Insa eu, om obisnuit, pot da o conserva sau un leu sau o paine si sa spun: Sa te ajute Dumnezeu!
Spune-mi tu, Andreicozia, daca ar fi sa ne judece Dumnezeu dupa ce meritam, ar mai putea fi cineva mantuit? Daca Dumnezeu e ingaduitor cu noi, sa indraznim noi oare sa nu fim ingaduitori cu semenii? Si eu sunt lenesa, si eu sunt vicleana si a.s.m.d. Cu ce sunt eu mai presus? Sufleteste cu nimic fata de ei doar ca ei sunt judecati aspru caci, sarmanii de ei, trebuie sa ne ceara noua, judecatorilor aspri si rigurosi, noua, fudulilor si ignorantilor, ajutorul.
Sa ne ajute Dumnezeu pe toti!

[anna21]

Avva Agathon a venit candva sa vanda cateva lucruri si a dat peste un schilod la marginea drumului. Schilodul il intreaba: "Unde mergi?“. Avva raspunde: "In oras, ca sa vand marfa“. Acela zice: "Fa-ti mila si ia-ma cu tine“. Batranul l-a luat in spinare si l-a dus in oras. Acela i-a zis: "Unde-ti vinzi marfa, acolo sa ma pui jos“. Si a facut intocmai. Dupa ce vindea cate un cos, schilodul intreba: "Cu cat l-ai dat?“. Si el ii spunea cu cat. Atunci schilodul ii cerea: "Cumpara-mi o placinta“. Si-i cumpara. Apoi mai vindea un cos. Si acela intreba: "Cu cat l-ai dat?“. Si-i spunea: "Atat“. "Cumpara-mi cutare.“ Si batranul ii cumpara. Dupa ce si-a vandut toata marfa si vroia sa plece, schilodul il intreaba: "Pleci?“. El zice: "Da“. Celalalt: "Mai milostiveste-te o data si du-ma in locul in care m-ai gasit“. Si luandu-l iar in spinare, l-a carat in locul de unde-l luase. La sfarsit, acela ii zice: "Binecuvantat esti, Agathon, de Dumnezeu in cer si pe pamant“. Dar cand si-a ridicat batranul ochii n-a mai vazut pe nimeni. Fusese un inger al Domnului, care venise sa-l puna la incercare.

http://www.crestinortodox.ro/pilda-z...area-credintei

[anna21]

Mergînd odată el la vamă, l-a întîmpinat un corăbier gol, care sărăcise din înecarea corăbiei. Acela, căzînd la picioarele lui, cerea să-i dea şi lui o haină cu care să-şi acopere goliciunea trupului. Iar Petru, dezbrăcînd de pe sine haina cea de deasupra, bună, de mult preţ, i-a dat-o lui. Iar corăbierul, ruşinîndu-se a umbla într-o haină ca aceea, aşa de preţioasă, a dat-o la un neguţător să o vîndă. Deci, s-a întîmplat că Petru, întorcîndu-se de la vama sa, a văzut haina aceea spînzurată în tîrg, la vînzare. De aceea s-a mîhnit foarte şi, mergînd în casa sa, n-a gustat hrană de mîhnire, ci a încuiat uşa cămării sale şi, plîngînd şi tînguindu-se, gîndea întru sine zicînd: "N-a primit Dumnezeu milostenia mea, n-am fost vrednic ca să aibă săracul pome-nirea mea". Aşa, mîhnindu-se şi suspinînd, a adormit puţin şi, iată, a văzut pe cineva frumos la chip şi strălucind mai mult decît soarele şi avînd pe capul său o cruce era îmbrăcat în acea haină, pe care el o dăduse corăbierului celui sărac.

Şi l-a auzit pe el, zicînd către dînsul: "Ce plîngi, întristîndu-te, frate Petre ?" Iar el a răspuns: "Cum să nu plîng, stăpînul meu, că pe cele ce le dau săracilor din acelea ce mi-ai dat mie, ei iarăşi le vînd în tîrg?" Atunci, i-a zis lui Cel ce i se arătase: "Oare cunoşti haina aceasta pe care Eu o port?" Iar vameşul i-a răspuns: "Aşa, stăpîne, o cunosc că era a mea, cea cu care am îmbrăcat pe cel gol". I-a zis lui Cel ce i se arătase: "Nu te mîhni, dar, iată, de cînd ai dat-o săracului Eu am luat-o şi o port, precum Mă vezi, şi laud schimbarea ta cea bună, că M-ai îmbrăcat pe Mine, cel pierit de frig".

http://paginiortodoxe.tripod.com/vss...u_vamesul.html

Apropo, observati ca nu i-a gasit corabierului un job, ci i-a dat ce a cerut!

[mc2009]

"Şi noi, atunci când ne bate în poartă un străin, nu ştim ce se ascunde. Sub hainele-i rupte, sub omul îndurerat, este însuşi Hristos. El a spus: „Întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei foarte mici, Mie Mi-aţi făcut” (Matei 25, 40)."
(Omilia Mitropolitului de Florina, Părintele Augustin Kantiotis, rostită într-o biserică din Athene pe 15 ianuarie 1960 )

De aici: http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...ie/#more-11588