Care-i necazul vietii Dvs ,in clipa de fata?.....

[Irina-Magdalena]

În prealabil postat de costel

Laura, te asemeni foarte mult cu fiul din "Pilda fiului risipitor". Acela ajunge in una din zile sa-si dea seama cat de mult a pierdut prin faptul ca a parasit casa parinteasca, ca s-a despartit de Dumnezeu. Isi vine in fire. Ce inseamna asta? Ca mersul sau dupa venirea in fire, nu mai este ratacitor. Duce catre Dumnezeu. Asa trebuie sa faci si tu. Nu e de ajuns sa constientizezi starea in care te afli, trebuie sa ajungi la fapte.

Zilnic sa te rogi pentru parinti, zilnic sa le zambesti, sa-i imbratisezi, sa le spui ceva drag. De la o varsta nu mai este importanta painea si celelalte bucate. Adevarata hrana vine din cele mentionate de mine mai sus. Ofera-le acele daruri si niciodata nu se vor simti infometati si in lipsa de ceva.

M-a facut sa izbucnesc in lacrimi postarea ta, Costel.
As vrea sa-mi pot imbratisa acum tatal, sa-i zambesc, sa-i spun cuvintele calde pe care stiu ca le-a asteptat mereu, dar nu se mai poate. El s-a dus.. Ce e cu adevarat insuportabil este felul in care m-am purtat cu el cat timp a trait. Rece, rautacios, critic. Si asta pt ca n-am putut sa-i iert unele iesiri violente din copilarie, faptul ca bea.. L-am desconsiderat total. I-am spus cuvinte grele pt care nu exista iertare. Acum inteleg ca el m-a iubit chiar si cand il raneam.. Dar eu???
De cand nu mai este printre noi parca astept ceva .. indefinit.. Sa-l visez.. Sa-l simt cumva. Sa primesc un semn de la el desi shtiu ca nu merit. E ingrozitoare tacerea care s-a lasat. Imi vad orbirea, rautatea, si intrevad cat se poate de clar intunericul care va sa fie .. care mereu a fost acolo, ca un avertisment..
Rugati-va pentru mine!