Cum se impaca serviciul militar cu credinta?

[axios]

În prealabil postat de sophia

In scripturi scrie de la Dumnezeu asa: Sa nu ucizi. Punct. Nu scrie ca daca esti militar si etc. si etc.
Te-ai dus pe front si ai ucis, ai incheiat cu credinta. Ca in razboi bomba nimereste si oameni nevinovati, copii, iar militarii din tabara adversa sunt tot nevinovati ca si tine, trimisi de altii.
Eu nu stiu de sfinti militari,afara de domnitorii nostri canonizati. Or fi fost, nu spun nu. Repet nu stiu in ce conditii au fost facuti sfinti. Dar nu cred ca pentru ca au fost militari ci pentru alte virtuti mai degraba.

Cum sa spun, eu nu condamn pe oamenii care au cazut ca militari, care au luptat. Eu condamn ideea de militarie si razboi in sine.
Ii condamn pe cei ce inventeaza militaria si razboiul. Pentru mine asta este necredinta si pacat.
Pentru ca eu iubesc pacea si credinta la mine inseamna pace si iubire de semeni si nu razboi, violenta.
Militaria, chiar fara de razboi este pentru mine violenta, chiar si numai la adresa individului ce o practica si a familiei lui. Il bati, il omori, nu-i dai mancare, nu-i dai sotie, il trantesti in noroi si trupeste si sufleteste, il distrugi pe viata. Sunt traume pe viata (vezi cei intorsi de pe fronturi).
Si daca te mai duci si de buna voie acolo...Chiar nu sunt de acord.

de domnitorii facuti sfinti poate nu stii ce sa spui... dar, despre Sf Apostol Pavel ce spui oare? oare a terminat-o cu credinta? e cam mult ce spui tu acolo...

militaria e departe de ceea ce crezi. e un exercitiu de smerenie extraordinar. un exercitiu de taiere a vointei proprii fantastic. un exercitiu de ordonare a vietii util. un exercitiu de mobilizare, de curaj, de incredere, de altruism, de devotament, de jertfa... iar partile acelea urate de care amintesti tin numai de noi oamenii si de firea noastra. cei calauziti de Dumnezeu sunt paziti. cei care se bazeaza pe propria lor putere esueaza...

sa-ti spun niste intamplari: am cativa colegi, pe care ii stiam mistocari, care mai mergeau la petreceri si intreceau masura cu bautura, care vorbeau porcos si pe care, aparent, poate nu dadeai prea multe parale...
acesti colegi, in timpul inundatiilor, au salvat vietile multor oameni, riscand-o pe a lor. s-au bagat in ape furioase in care nimeni nu voia sa sara. si crede-ma, nimeni nu i-a obligat, pentru ca siguranta echipei de salvare e mai presus si nu se risca orbeste daca exista pericol maxim. cu toate acestea, acei baieti cu descrierea de mai sus, au dat dovada de eroism. si crede-ma, sunt mandru de ei... si inchid ochii cand mai fac glume proaste si alte cele... pentru ca si eu, desi nu vorbesc porcos si nu sunt prieten cu alcoolul, poate am pacate mai urate decat ale lor. si trebuie sa ma uit intai la mine. dar cu atat mai mult, cu cat au dat dovada de iubire de semeni. pentru ca nu poti face asta daca nu ai o scanteie acolo in inima. Dumnezeu stie singur ale Sale. si ce misiune are pentru fiecare dintre noi pe pamant. si am vazut minunea lui Dumnezeu infaptuindu-se prin acei militari.
am vazut apoi pe aceiasi militari care, ca si in cazul in care s-a mai descris, nu sunt tocmai crestini in vorbe, dar i-am vazut muncind pe rupte sa scoata noroiul si apa din casele bietilor oameni. unii atat de "bieti" incat stateau la crasma cu bautura in fata sau dadeau indicatii fara sa faca nimic pentru propriile lor bunuri.

aici ar trebui sa vezi utilitatea armatei. ca "dusmanul" are multe forme. si daca n-ar fi aceste echipe antrenate sa faca ascultare. sa se mobilizeze si sa constituie o forta, atunci crede-ma ca n-ar mai trebui sa existe 112. si sa ne descurcam singuri, sa asteptam ca Dumnezeu sa ne bage in traista, dupa masura rugaciunilor noastre... te poti baza pe asta? daca da... Doamne ajuta! esti o binecuvantata!

si stai linistita. acum sunt profesionisti. sunt imbracati (nu perfect) mai bine decat inainte cand erau militarii in termen. se mananca foarte bine. si sunt conditii, cat de cat, sa te descurci in situatii limita.
sunt si multe lipsuri, capitole la care suntem in urma, dar... sufletul de roman se cunoaste. se descurca in orice situatie. si inventeaza solutii. pentru ca asta suntem. un popor supravietuitor. si invatam s-o facem in orice conditii. si ar trebui sa fii mandra, pana la urma, cu semenii tai. pentru ca de 2.000 de ani suntem in aceeasi credinta. nu e usor sa faci asta... crede-ma! si s-au jertfit multi pentru credinta. eu unul, sunt mandru ca sunt urmasul lor!

o ultima parere... ar trebui sa fie reintrodusa obligativitatea armatei in randul tinerilor. i-ar mai cizela pe multi naravasi... vad multi tineri care nu au nicio "ancora". tineri parasiti de parinti si lasati sa creasca in voia lor. multi "buruienosi"... acestora le-ar prinde bine armata. grozav. le-ar pune ordine in viata si i-ar responsabiliza. e parerea mea. am facut armata. am vazut si bune si rele. si prostii si exagerari. dar, per total, m-a ajutat. si m-a ajutat mult tocmai in a socializa. a invata sa convietuiesti cu diferite firi, cu diferite caractere, cu oameni de conditii sociale diferite, pusi toti laolalta. a fost un exercitiu foarte bun. sa nu uiti care ti-e locul si nici sa te crezi mai bun decat cel de langa tine. sa incerci sa cunosti si sa vezi partea buna a fiecaruia. pentru ca exista, in fiecare dintre noi. trebuie doar pusa in valoare. si armata a reusit sa faca asta cu foarte multi dintre noi.
poate gresesc, iertati-ma, insa e modul meu de a privi lucrurile.

draga sophia, sunt militar. si slava Domnului, nu am facut nimic din cele spuse de tine referitor la militari... din contra, am mai multe pacate ca civil... si mai teama mi-e de partea asta decat cea amintita de tine...
Domnul si Maica Domnului sa ne lumineze si sa ne calauzeasca pe toti!
Amin.